Romanian Times | Septembrie 2025

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Aurel Sas LUMINANECREATĂ ȘI LUMINACREATĂ Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (20) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut) Hristos Iisus este Lumina lumii și Calea, Adevărul și Viața Cuvântul lumină, în limba română, provine din latinescul lumen , cum am văzut mai sus, care are şi înţelesul de lume, şi de viaţă, sau de podoabă! Lumea este făcută din lumină, iar Cel ce este Lumina lumii, Hristos Iisus (Ioan 8, 12), este Cel ce ne-a adus Lumina divină de la Tatăl și în lumina Sa este şi Calea, Adevărul și Viaţa (Ioan 14, 6) lumii. Iar viaţa lumii de la Hristos Domnul, căci: „Întru El (Hristos) era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4), o vedem prezentă peste tot pe pământ, în pământ, în ape şi în aer, viaţa vieţuitoarelor şi a omului, sunt cele ce arată că Hristos Fiul lui Dumnezeu, este în descoperirea Scripturii, Cel prin Care toate s-au făcut: „… şi fără El (Hristos) nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1, 34). „Iar fiindcă Făcătorul tuturor este Viaţă prin fire, a făcut şi firea apelor matca celor înnotătoare şi a celor zburătoare în aer. Iar pământului i-a poruncit să scoată firea de multe feluri a animalelor şi neamurile fiarelor sălbatice: Şi s-au făcut, îndată, toate potrivit poruncii şi mai presus de minte” (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea Întâia, 2, în PSB, vol. 39, p. 10). Tot Dumneeu este Cel care hrănește toate vietățile, în descoperirea Scripturilor: „Dându-le Tu (Dumnezeu) lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi; Dar întorcându-ţi Tu (Dumnezeu) faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului” (Psalm 103, 29-31). Lumina şi lumea se dezvăluie mai adânc în relaţie cu celelalte înţelesuri ale termenului lumen - lumină –după perspectiva teologică înseamnă: „lumină, făclie, viaţă, lumina ochilor, ochi, vedere, deschizătură, claritate, podoabă, ornament!” (Dicţionar Latin-Român, Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983). Lumea aceasta, sub lumina creată a soarelui, se arată ochilor fizici, iar raţiunilor ei se arată ca hrană pentru minte şi obiect al contemplaţiei pentru ochii spirituali ai minţii. Ea este podoaba Creatorului dăruită nouă. Dar HristosDumnezeu este Lumina lumii, aluatul care dospeşte toată frământătura (Luca 13, 20-21), Iisus Hristos este „… Lumina luminii…” (Ioan 8, 12), Cel care face ca lumina să răsară și să strălucească, ca să fie lumină pentru oameni, care dă viață. Lumea mai este un ocean mare de lumină şi mediul în care S-a arătat Cel ce este Lumina lumii, Hristos Iisus (Ioan 8, 12). Lumina creată este poarta prin care privind omul, prin credință lumina necreată divină, îl ajută să cunoască și să vadă și să înțeleagă acum, slava de negrăită a lui Dumnezeu în Sfânta Treimie, după Scriptura: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin (de Dumnezeu), precum am fost cunoscut şi eu” (1 Cor. 13, 12) de El. Numai prin lumină omul înțelege și vede, ca prin nişte ochi, raţiunile Creaţiei Dumnezeiești, şi așa lumina creată este spaţiul vederii şi al înţelegerii noastre. Dar Hristos Mântuitorul, creației Sale și al lumii (Ioan 4, 42), este nu numai lumina Lumii (Ioan 8, 12), ci după revelarea Scripturii, El este și: „...Calea, Adevărul şi Viaţa…” (Ioan 14, 6). Dar nu orice calea, adevăr și viață, Hristos Dumnezeu este Calea care nu rătăcește, Adevărul care nu înșeală și Viața care nu sfârșește niciodată, fiindcă se revarsă în Viața Veșnică. Înţelesuri ştiinţifice pot fi cuprinse în chip simbolic în exprimările specifice științei revelate a teologiei ortodoxe, dar ele nu pot avea un caracter univoc. Aceasta din urmă accentuează că știința teologiei revelate, prin Scripturi, a Bisercii Ortodoxe, face o distincţie majoră și este mereu în dialogul actual cu ştiinţa omenească, încât o echivalenţă între limbajul teologic şi limbajul ştiinţific este exclusă. Deasupra tuturor științelor omenești se ridică, așadar, știința teologică a revelației Dumnezeiești în Biserică care ne descoperă prin Scriptură, zicând: „A Ta (Dumnezeule) este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi soarele” (Psalm 73, 17). „În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui. De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui” (Psalm 18, 5-7). Încheierea cu Rugăciune pentru luminare Fiindcă numai Rugăciunea cu credință (Marcu 11, 24), este calea înlăturării întuneriuclui de la păcate din viața omului. Rugăciunea pentru iluminare : „Doamne, luminează mintea mea cu lumina înțelegerii Sfintei Tale Evanghelii, sufletul meu cu dragostea Crucii Tale, inima mea lumineaz-o cu curăția cuvintelor Tale, trupul meu cu Patima Ta îl păzește și mă ridică în vreme cuvioasă, spre a Ta slăvire, că preamărit ești cu Cel fără de început alTăuPărinte și PreasfântulDuh, înveci.Amin” (Cartea deRugăciuni, Ibidem). „Atotputernice Stăpâne (Părinte), înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintr-o fiinţă născut şi Purcezător al Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor; Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită, slavă nespusă şi milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel prea scump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, și a ne lumina mințile, dar încă ce este mai scump, că şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit” (din Rugăciunea către Dumezeu Tatăl”. Amin. Cap. III - DUMNEZEUTATĂLESTELUMINĂ, ÎNUNICA LUMINĂASFINTEI TREIMI DUMNEZEU TATĂLESTE LUMINĂ, ÎN UNICALUMINĂA SFINTEI TREIMI, CARE LUMINEAZĂ LUMEA „…Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (1 Ioan 1, 5). „Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin.” (1 Tim. 6, 16) „Dumnezeu este lumină și lumină infinită și de neînțeles. Tatăl e lumină și Fiul e lumină și Duhul Sfânt e lumină, iar Aceștia sunt o singură lumină’’ (Sf. Simeon N. Teolog, Discursul 10, etic, p. 323 și Disc. teol 3, p. 98) Prima Scriptură revelează generațiilor că, Dumnezeu este lumină și nici un întuneric nu este în El (1 Ioan 1, 5), iar în a 2-a Scriptură aflăm că Dumnezeu locuiește întru lumina neapropiată, pe Care nimeni dintre oameni nu poate să-L vadă decât Fiul care este în sînul Tatălui și a Lui este cinstea și puterea în veci (1 Tim. 6, 16). „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut’’ (Ioan 1, 18). „Nu doar că pe Tatăl l-a văzut cineva, decât numai Cel ce este la Dumnezeu; Acesta L-a văzut pe Tatăl’’ (Ioan 6, 46), Fiul și Duhul Sfânt, Care sunt în Dumnezeu în Sfânta Treime și doființă cu Tatăl. Iar oamenii credincioși Îl pot vedea pe Dumnezeu numai prin energiile Sale necreate și revărsate spre ei, ca și lumina divină necreată prin care Sfinții au văzut pe Dumnezeu-Lumină, afirmând apoi că natura însăși a lui Dumnezeu este Lumină. Într-adevăr, Dumnezeu este lumină după natura ființei Sale, arătătată de Mântuitorului Hristos într-o lumină dumnezeiască puternică la Schimbarea la Față: „Şi S-a schimbat la faţă (Iisus), înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca Lumina’’(Matei 17, 2), cât și după prezentarea sfinților care au ajuns la vederea luminii Dumnezeiești necreate, despre care Evagrie Ponticul zice că „Dumnezeu este lumină după firea Sa’’ (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog și tradiția ortodoxă, trad. din lb. engl. de Ioana Stocescu și Maria-Magdalena Rusen, ed. îngrij. de pr. Eugen Drăgoi. București: Editura Sophia, 2010, p. 277, apud Evagrie P., cf. Gnost. Chapt. 1, 35 (33). Astfel, Dumnezu Tatăl este Lumină divină, pentru că El, Dumnezeu, este „Dumnezeu care este Lumină după firea Sa’’ (Evagrie Ponticul), și așa Dumnezeu Tatăl este Lumina din Unica Lumină a Sfintei Treimi împreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțită. Sfântul Simeon Noul Teolog, scrie că Dumnezeu Tatăl este Lumină din Lumină, și că: „Dumnezeu este lumină și lumină infinită și de neînțeles. Tatăl e lumină și Fiul e lumină și Duhul Sfânt e lumină, iar acestea sunt o singură lumină’’ (IlarionAlfeyev, Sf. Simeon Noul Teolog, p. 210, apud sf. Simeon N. Teolog, cf. (comparare) MaximMărturisitorul, Quest. 8, 15-18 (77), (trad.. rom. P. 57, text ușor modificat (nr. trei). Aceasta arată clar și luminos că, Dumnezeu Tatăl este Lumină în unica Lumină a Sfintei Treimi, împreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt, fiind în același timp și izvorul vieții și al luminii (Psalm 35, 9) unice a Sfintei Treimi, în trei strălucri: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt (Sf. Simeon N. Teolog), Treimea cea de o ființă, de viață făcătoare și nedespărțită.