Romanian Times | Octombrie 2025

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 de Preot Aurel Sas DUMNEZEU TATĂL ESTE LUMINĂ, ÎN UNICA LUMINĂ A SFINTEI TREIMI, CARE LUMINEAZĂ LUMEA Cap. III - DUMNEZEUTATĂLESTE LUMINĂ, ÎN UNICALUMINĂASFINTEI TREIMI (1) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut) Lumina divină necreată în asemănarea cu trei Sori, după Sf. Grigore de Nazianz, Teologul PentruSf.GrigoredeNazians, sauTeologul, temaluminiidivineaveaoimportanță mare în cât „însăși firea lui Dumnezeu este caracterizată de el ca „lumină’’, termen preferat tuturor celorlați’’ (Moreschini, SC 358, 63). Sf. Grigore a creat o „terminologie a luminii’’ specială, care apare în primele lui scrieri’’ (Disc. 2, 5, 14-15 (94): „Dumnezeu Cel prea luminos și strălucit’’, și îl însoțește în întreaga lui viață și activitate literară’’ (Moreschini SC, 356, 63; idem Luce pp. 535-542). Sf. Grigore își prezintă învățătura despre lumina divină cu claritate în Discursurile 38-40, pe care Sf. Simeon le aprecia mult și le citează de peste douăzeci de ori’’(Turner Fatherhood, p. 47).Astfel, Sf. SimeonNoul Teolog, este un continuator prin excelență a vederii luminii dumnezeiești, începând de la Sfinții Apostoli și de la Sfinții Părinți, în lanțul de legătură a vederii luminii necreate. Discursul 40, a Sf. Grigore poate fi luat ca o sinteză despre Dumnezeu ca Lumină, zicând: „Dumnezeu este lumină supremă, neapropiată și negrăită, de neînțeles pentru nimeni și de ne rostit pentru glas și care luminează toată făptura cugetătoare. El este în lumea inteligibilă ceea ce este soarele în lumea sensibilă; ni-Lputem închipui dupămăsura curățirii noastre, Îl putem iubi pe cât ni-L putem închipui și Îl putem cugeta pe măsura iubirii noastre. El se contemplă și se înțelege pe Sine, împărtășind puțin (din Sine) celor ce sunt în afara Lui, adică Lumina care se contemplă în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt’’ (vezi, 5, 1-8 (204) (Il. Alfeyev, Sf. Simeon N. Teolog, op. cit., pp. 208-209). „Dumnezeu și Tatăl este lumină în lumină, întrucât se află în Fiul și în Duhul Sfânt…fiind Una și aceași lumină după ființă, luminând întreit, după modelul subzistenței personale’’ (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon N. Teolog, op. cit., p. 210, apud Sf. Grigore de Nazians, Disc. teologic 3, în Scrieri I, p. 98, text ușor modificat (nr. trei). În continuare zice despre lumină că este: lumină simplă, necompusă, atemporală, veșnică, de-o cinstire, și de-o slavă: Pe lângă acestea și toate cele care vin din ea sunt lumină…viața e lumină, nemurirea e lumină, izvorul vieții e lumină, apa cea vie e lumină, iubirea, pacea, adevărul, ușa împărăției cerurilor și însăși împărăția cerurilor e lumină…Căci e un Dumnezeu în Tatăl și în Fiul și în Duhul Sfânt, Care e lumină neapropiată și mai înainte de veci…am învățat aceasta de la cei care au aflat-o prin însăși experiența lor’’ (Ibidem, loc cit.). Afirmația Sf. Grigore de Nazianz, numit și Teologul, că Dumnezeu este „lumina neapropiată’’, este întrutotul în lumina Scripturii, care zice: „Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni…’’ (1 Tim. 6, 16), după ființa Sa, ci prin energiile Sale, ca Lumina divină pe care o pot vedea cei „…curați cu inima’’ (Matei 5, 8), și astfel devin și ei lumină și răspândesc lumină prin faptele lor, în revelearea Scripturi: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri’’ (Matei 5, 16). Sfinții au fost lumină prin viața lor, prin învățăturile lor verbale și scrise și tot așa suntem chemați toți credincioșii să răspândim lumină. Prin urmare, Lumină unică a Sfintei Treimi este Lumină divină și necreată: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, și tot din aceeași Lumină unică a Treimii strălucește : Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Așa înțelegem afirmația Sf. Grigore de Nazianz că, „Dumnezeu și Tatăl este lumină în lumina (Sfintei Treimii), întrucât se află în Fiul și în Duhul Sfânt…fiind Una și aceași lumină după ființă, luminând întreit, după modelul subzistenței personale’’, a Celor trei Persoane din Treime: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Și așa după cum este „un Dumnezeu în Tatăl și în Fiul și în Duhul Sfânt, Care e lumină neapropiată’’, tot așa este și o singură și unică Lumină divină necreată în Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, fiindcă El este izvorul vieții și al luminii (Psalm 35, 9), prin care se arată Dumnezeu sfinților în Lumină mare. Ori, într-o altă asemănare în trei Sori: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, a Luminii unice a lui Dumnezeu în Treime, luminând din același și singurul Soare de Lumină divină prin: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Iar această asemănare, de laSf.GrigoredeNazianz, Luminaunicădivină și necreată este numită și cea în trei Sori a Sfintei Treime: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, și luminează cele două lumi. În legătură cu fondul platonic al comparației dintre Dumnezeu și soare la Sf. Grigore de Nazians (IlarionAlfeyev, Sf. Simeon N. Teolog, op. cit., p. 211, apud, vezi Moreschini, „Platonismo’’, p. 1369 sq), Sf. Grigore mai scrie și despre cei doi Sori în cele două lumi: nevăzută și văzută, zicând că: „Ceea ce e soarele pentru făpturile sensibile este Dumnezeu pentru cele inteligibile: cel dintâi luminează lumea văzută, iar Cel de-al doilea pe cea nevăzută’’ (IlarionAlfeyev, Sf. Simeon N. Teolog, op. cit., p. 211, apud Sf. Grigore de Nazianz, Discursul 21, 1, 13-15 (112). Ce minunată asemănare a Luminii unice a Sfintei Treimi, de către Sf. Grigore de Nazianz, cu trei Sori : în Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, iar la Sf. Simeon Noul Teolog că Lumina unică a Treimii este Lumina cea în trei străluciri : în Tatăl și în Fiul și în Duhul Sfânt, pentru a putea fi înțeleasă de mintea omenească Lumină unica a Sfintei Treimi. Fiecare Persoană a Unicului Dumnezeu în Treime este un Soare care luminează și strălucește din Aceași Unică Lumină Dumnezeiască a Sfintei Treimi, după Scriptura ce revelază pe Răsăritul Cel de Sus (Hristos Iisus) (Luca 1, 78), Care S-a întrupat în omenire de la Duhul Sfânt și din Pururea Fecioara Maria (Luca 1, 34-35 ; Matei 1, 18), ca să ne răsară nouă lumina vieții spre înlăturarea întunericului. Astfel, din unicul Soare de Lumină a lui Dumnezeu în Treime, a răsărit lumii „Răsăritul cel de Sus (Hristos Iisus), în revelarea Scripturii: „Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus (Hristos)’’ , și această răsărire este pentru a produce lucrarea arătată prin Scriptura : „Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii’’ (Luca 1, 78-79). Că Soarele dreptății, Hristos Iisus, Care va răsării din același Soare Unic a Luminii Sfintei Treimi, a fost prevestit prin Scriptura care zice: „Şi va răsări pentru voi, cei care vă temeţi de numele Meu (Dumnezeu), Soarele dreptăţii (Hristos Iisus), cu tămăduire venind în razele lui şi veţi ieşi şi veţi zburda ca viţeii de îngrăşat’’ (Maleahi 3, 20). Iar celor necredincioși din toate generațiile, Soarele dreptății, Hristos Iisus, nu le-a putut răsări din cauza rătăcirii, după Sriptura care zice: „Aşadar noi am rătăcit de la calea adevărului şi lumina dreptăţii n-a strălucit pentru noi şi nouă soarele (Hristos Iisus) nu ne-a răsărit’’ (Înțelp. lui Solomon 5, 6), din cauza necredinței. Așa înțelegem cum, Dumnezeu Tatăl este Lumină și luminează prin Fiul, „Răsăritul cel de Sus’’, în Duhul Sfânt pe Care L-a trimis în lume (Fapte 2, 1-11), pentru iluminarea lumii în opera de răscumpărarea adusă de Fiul. Așa, „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit’’ (Matei 4, 16), de la Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt, de la „…Părintele luminilor (Dumnezeu Tatăl), la Care nu este schimbare sau umbră de mutare’’ (Iacov 1, 17). Astfel, Dumnezeu Tatăl este lumină spre iluminarea lumii, prin Fiul și prin Duhul Sfânt, pe Care I-a trimis în lume din iubirea salvării lumii (Ioan 3, 16). Așa cum arătam înainte și chiar mai sus că, în milostivirea și iubirea Sa de oameni, Dumnezeu Tatăl luminează lumea prin Fiul în Duhul Sfânt, dar în același timp fiecare Persoană a Sfintei Treimi luminează împreună cu celelalte Persoane din Treime, din aceași unică Lumină divină, pentru că Treimea este Un Singur Dumnezeu întreit în Persoane: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Iar luminarea lumii este lucrarea împreună din partea Persoanelor Dumnezeiești în Treime, cu temei în cuvintele Mântuitorului, care zice: „Dar Iisus le-a răspuns:TatălMeupânăacumlucrează;şiEulucrez’’ (Ioan5,17) laînvățareași iluminarea lumii în Duhul Sfânt, Care este „…Duhul lui Dumnezeu… Duhul lui Hristos…’’ (Rom. 8, 9), pe care trebuie să-L avem, în revelarea Scripturi: „Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui’’ (Rom. 8, 9). De aceea, cei necredincioși nu pot auzi și vorbi despre Dumnezeu, că nefiind credincioși nu pot avea Duhul Sfânt al lui Hristos și a lui Dumnezeu Tatăl, ci „…duhul lui antihrist…’’ (1 Ioan 4, 3). Iar când a zis Dumnezeu că, în ziua a șaptea S-a odihnit, nu trebuie înțeles în sensul în care înțelegem noi odihna că, stăm în repaus și nu mai facem nimic, ci în sensul divin că, a privit la opera creației și a văzut că toate sunt bune foarte (Facere 1, 31), și S-a bucurat împreună cu creaturile, ascultând mulțumirile și cântările de slavă aduse de creaturile din cele două universe: ceresc și fizic, și purtând grijă de opera creației Sale: „Şi a sfârşit Dumnezeu ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut’’ (Facere 2, 2), dar nu în înțelesul omenesc S-a odihnit Dumnezeu, ci în înțelesul griji de creaturi. În „…ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale’’, de cele făcute până atunci, dar nu S-a odihnit față de cele ce erau de făcut mai departe ca: providența divină față de cele două universe create și de nevoiele creaturlor Sale, de a revărsa harul ilumuinării, hrănirii și mântuirii lor, în descoperirea Scripturi: „Toate către Tine (Dumnezeu) aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme’’ (Psalm 103,28). Duminica când credincioșii merg la Biserică, ei se odihnesc față de lucrurile făcute în săptămâna trecută, dar nu odihnim față demulțumirea și slava care o aducemBunului Dumnezeu prin Sfintele Slujbe că, ne-a ajutat în trecut și față de timpul de bucurie și comuniune împreună pe care îl petrecem cu Dumnezeu, după cuvintele Mântuitorului: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu (Hristos Domnul), acolo sunt şi Eu în mijlocul lor’’ (Matei 18, 20). Pomenirea celor care au trăit experiența luminii dumnezeiești vin din tradiția Bisericii Ortodoxe, chiar din primele secole, începând de la Sf. Apostoli, ucenicii lor și de la Sf. Arhidiacon Ștefan, care „fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu’’ , când a fost ucis cu pietre (Fapte (continuare în pagina 20)