Romanian Times | Octombrie 2025

Cultură 9 Noua limbă de lemn de Andrei PLEȘU ROMANIANTIMES Cea mai simplă situaţie de viaţă este, întotdeauna, mai nuanţată şi mai provocatoare decît un aforism ţanţoş. Reiau acest text mai vechi pentru că mi se pare că, prima oară, l-am publicat degeaba. Trăiesc și retrăiesc, cu aceeași exasperare, o inflație de solicitări de natură să mă transforme, dacă le accept (chiar și obosit și jenat), într-o firmă de publicitate... Scuze că mă lamentez, dar nu mai am putere (nici timp) să joc rolul de ghișeu promotor... De curînd, reprezentanta unei firme de PR mi-a transmis un mesaj prin care mă ruga să scriu un mic text care să fie distribuit angajaţilor săi, cu ocazia „rebranduirii“ (ah!) instituţiei. „Comanda“ era cît se poate de clară. Ai fi zis că, în mintea doamnei care mă solicita, textul era deja scris. Trebuia doar să-i adaug semnătura mea (electronică). Ce aveam de făcut? Să produc un mesaj „inspiraţional“, „motivaţional“, „emoţional“, despre „adevărata valoare a lucrurilor şi a fiecăruia dintre noi“. Cei vizaţi trebuia să afle (citind cîteva fraze care să încapă pe o jumătate de pagină A4) că ei sînt adevărata valoare a firmei. Una peste alta, era vorba despre o nouă „poziţionare/filozofie“ a locului lor de muncă. Ceva de genul: „Curaj, băieţi! Fiţi mîndri de voi! Omul e cel mai preţios capital! Ce s-ar face şefii fără voi?“. N-am avut puterea să răspund suficient de politicos, să refuz fără abuz de vorbe o ofertă care mi se părea, pe toate planurile, iritantă. Mai întîi, nu era prima oară cînd eram abordat ca o fată-n casă, bună la toate: „Dl Pleşu, cutare firmă organizează o dezbatere despre vînzări. Nu ne spuneți, în deschidere, cîteva cuvinte inspiraţionale?“, „Dl Pleşu, sindicatul benzinarilor organizează o petrecere. N-aţi vrea să o deschideţi dvs. cu cîteva cuvinte bine simţite, cumştiţi dvs.?“, „Dl Pleşu, am scris o carte. Daţi-mi şi mie cîteva rînduri pentru coperta a patra“. Ş.a.m.d. Ideea este că sînt un fel de croitoraş îndemînatic, gata oricînd să însăileze vreo bluziţă, vreo vestuţă, vreun tricouaş. Îmi spun adesea că e vina mea: că afişez, involuntar, un înşelător aer de disponibilitate perpetuă, că nu par să am o profesiune bine definită şi sînt gata, prinurmare, sămă „rebranduiesc” la moment, în orice domeniu. De pildă, doamna de la firma de PR amintită adineauri va fi crezut sincer că sînt expert în „motivarea” unor funcţionari de bancă. Ştiu, o să ziceţi că ar trebui să mă simt flatat. Că această abundenţă sufocantă de „oferte de serviciu” e un semn de simpatie, de preţuire, de încredere în capacitatea mea de comunicare.Ammotive să mă îndoiesc. Simt mai curînd că sînt tratat drept o soluţie comodă: ce înseamnă pentru mine două-trei fraze bine ţintite? Le pot livra şi în somn! Mai simt că am ajuns un fel de flaşnetă uşor de închiriat, un breloc uşor accesibil (pe care dă bine să-l porţi agăţat la cingătoare): „Hai să-l luăm pe Pleşu! Are papagal, spune şi glumiţe, ce mai, e băiat de comitet“. Dar nu toată această ţesătură de malentendu -uri mă irită cel mai mult. Iritantă este invazia de nestăvilit a unei noi limbi de lemn, cu gîndirea de lemn aferentă. De multe ori, am impresia că nu vorbesc cu oameni vii, ci cu „dispozitive” „comunicaţionale”, cu roboţi de corporaţie, fără idei proprii, fără vocabular propriu, fără contur. Mi s-a întîmplat să primesc, în aceiaşi termeni, deodescurajantăvacuitate, şi propuneri să conferenţiez pe diverse teme: „Am dori să ne transmiteţi un mesaj pozitiv, inspiraţional. Vrem ca publicul să primească o infuzie de optimism, să devinămai «pro-activ», vremca fiecare să- şi regăsească încrederea în sine, să creadă în succes, să nu se lase demobilizat de eventualedificultăţi şi eşecuri!”.Ceeacemi se cere e un mic compendiu de heirupism pionieresc, o tacla veselă din speţa: „Nu dispera, viaţamerge înainte, e destul să vrei şi ai să poţi!”. Dar orice mătuşă tandră şi binedispusă de pe mapamond poate debita tone de asemenea îndemnuri încurajatoare. E drept, există şi colecţii de citate ale unor autori faimoşi care, în momente de somnolenţă, „neinspirate”, au aşternut pe hîrtie platitudini solemne, nedemne de anvergura lor reală. Sau care sînt antologaţi nătîng, prin scoatere din context. Nu trebuie să fii Einstein ca să declari: „Nu căuta să ai succes, ci să ai valoare!”. Nu trebuie să fii Goethe ca să spui: „Îmi plac cei care aspiră la imposibil!”. Nu trebuie să fii Kazantzakis ca să dai sfaturi răscoapte: „Ca să reuşeşti, trebuie mai întîi să crezi că poţi!“. Recomand, deci, căutătorilor de mesaje inspiraţionale şi motivaţionale, ba poate chiar educaţionale, instrucţionale, operaţionale, intonaţionale şi activaţionale săseuitepeGoogle.Vorgăsivagoaneîntregi de înţelepciune inutilizabilă care, vorba lui Marius Chicoş Rostogan, „gîdilă într-un mod plăcut urechile”. Aforismele, dacă nu au impactul paradoxului, al surprizei sau graţia umorului sînt cel mai plicticos gen literar. Tot ce poţi zice, ca cititor, cînd ai închis cartea este: „Aşa e! Aferim!”. După care rămîi unde erai. Cea mai simplă situaţie de viaţă este, întotdeauna, mai nuanţată şi mai provocatoare decît un aforism ţanţoş. Rugăminte finală: nu mă mai invitaţi să particip la „training” -uri şi festivităţi cooperatiste, trase la indigo după serbede modele globale. Învăţaţi să gîndiţi liber, neconvenţional, imprevizibil. Şi nu mai vorbiţi păsăreşte, cu epitete de lemn, terminate, toate, în „-ţională“. Limba română e mai bogată decît străveziul dvs. dicţionar de idei gata făcute. O să vă fie greu! V-aţi învăţat cu „sublimităţi” la îndemînă. Dar dacă reuşiţi, veţi avea bucuria (uitată între timp) de a vă mişca printre cuvinte şi gînduri fără lozinci, fără îndemnuri pompoase şi inutilizabile, fără reţete de cantină proastă. Dilema - 11.10.2025 Serviciul militar în statele UE (continuare in pagina 16) (continuare din pagina 4) finlandeză și legată de experiența istorică a țării, precizează un document francez care analizeazî posibilie variante pentru reintroducerea acestui serviciu. Abordarea finlandeză se bazează pe recrutarea obligatorie de lungă durată, un număr mare de rezerviști, instruirea continuă a acestora și integrarea considerentelor de apărare în toate domeniile vieții publice. Este un sistem integrat original bazat pe un continuumcivil-militar, susținut de un consens politic și social puternic. Cuprinzând un sistem de recrutare și rezervă, serviciul militar este obligatoriu pentru bărbații apți fizic cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani și voluntar pentru femeile cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani. Pentru recruți, serviciul inițial poate dura șase, nouă sau douăsprezece luni, în funcție de specialitatea și gradul obținut după instruirea de bază. Aproximativ 21.000 de recruți își încheie serviciul militar în fiecare an. În timp ce personalul activ al armatei finlandeze reprezintă puțin peste 12.000 de soldați profesioniști, autoritățile pot mobiliza aproape 285 000 de rezerviști instruiți și chiar până la 900.000 dacă luăm în considerare toți cetățenii care și-au îndeplinit serviciul militar, pentru o populație de aproape 5,7 milioane de locuitori. Succesul rezervelor finlandeze poate fi atribuit rolului cheie jucat de asociațiile civile în instruirea continuă a rezerviștilor, cumar fiMPK(Asociațiafinlandeză de instruire în domeniul apărării naționale, înființată în 1993). Aproximativ 50.000 de persoane participă la numeroasele sale programe în fiecare an. Fiecare rezervist este mobilizat până la vârsta de 60 de ani pentru un total de 40, 75 sau 100 de zile (în funcție de grad), cu un maxim de 20 de zile pe an. Prima mobilizare are loc între doi și cinci ani după încheierea serviciului militar și poate fi reînnoită la fiecare trei până la șapte ani după aceea. Modelul suedez Serviciul militar suedez se bazează pe o recrutare semi-obligatorie, foarte țintită. Scopul nu este acela de a instrui o întreagă grupă de vârstă, ci de a facilita recrutarea în conformitate cu cerințele operaționale ale armatei. Selecția se desfășoară în două etape: - în prima fază, toți bărbații și toate femeile în vârstă de 18 ani (aproximativ 100.000 de tineri pe an) răspund la un chestionar conceput pentru a evalua starea lor de sănătate, condiția fizică și motivația de a se alătura forțelor armate. - pe baza acestor răspunsuri, 30.000 dintre ei sunt invitați să susțină teste medicale, de condiție fizică, psihologice și de logică, precum și un test de cunoștințe și de personalitate. De asemenea, ei trebuie să aibă o medie minimă de 12/20 pe parcursul celor trei ani de învățământ secundar la cele trei materii obligatorii. La sfârșitul acestui proces, doar 8.000 de tineri, adică aproximativ 8%din grupa de vârstă, sunt înrolați în armată pentru o perioadă de patru până la unsprezece luni, iar ceilalți sunt invitați să utilizeze alte canale de recrutare dacă doresc să se înroleze în armată. Modelul olandez Țărilede Jos auadezvoltat unserviciucivicvoluntar (MaatschappelijkeDiensttijd, DOT) începând din 2018 pentru tineri de sexmasculin și feminin cu vârste cuprinse între 12 și 30 de ani, coordonat de Ministerul Educației, Culturii și Tineretului, cu o durată minimă de 80 de ore pe o perioadă de șase luni. Vârsta medie a participanților este de 20 de ani. Între 2018 și 2025, aproximativ 200.000 de tineri au participat la DOT. Obiectivul este de a crește numărul participanților la 110.000 pe an, ceea ce reprezintă jumătate din cohorta națională. DOT are un buget anual de 150 de milioane de euro, plătit sub formă de subvenții către organizații partenere (școli, municipalități, asociații ale societății civile, alte ministere și întreprinderi). Scopul programului este de a permite participanților să dobândească competențe esențiale pentru viață și să răspundă nevoilor locale de recrutare. În parteneriat cu Ministerul Apărării, programul oferă, de asemenea, tinerilor o perspectivă asupra lumii militare.Au fost create și alte programe pentru a încuraja tinerii să se implice în armată, cum ar fi Defensity College, care le permite studenților să combine studiile cu un loc de muncă cu jumătate de normă în armată. State europene ce iau în considerare obligativitatea serviciului militar Mai multe țări europene care au suspendat serviciul militar obligatoriu se bazează pe voluntari pentru a-și mări efectivele.