Romanian Times | Noiembrie 2025

Diverse 20 ROMANIANTIMES David extinde reconoștința peste timp (continuare din pagina 19) Paris, Capitală europeană a memoriei românești (continuare din pagina 7) română, asfixiată de presiuni ideologice, avea atâta nevoie. Cu aceste patru emisiuni oferite de Monici , dintre toate departamentele naționale aleEuropei Libere, cel românesc ajunsese să aibă cele mai multe minute de emisiuni culturale, dar și ceamai mare audiență 22 . “Noel Bernard, directorul postului realizase că trebuie să acorde mai multă atenție intelectualității românești, actanților din cultură și artă, pentru că din rândurile acestora se vor ivi, cel mai probabil, nonconformismul, contestația și, în final, disidența. Exact așa s-a și întâmplat”, scrie LiviuTofan înmemoriile sale. “Harul celor doi a făcut ca emisiunile pe care le realizau să depășească adesea planul strict al războiului cultural-ideologic în care era implicat inițial postul, plasându-se în teritoriul actului cultural autentic” 23 . Necruțători în a critica elementele aberante ale politicilor culturale din România comunistă, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca nu au ezitat însă să salute și să încurajeze tendințele culturale valoroase , precizează și Bogdan Barbu, în cercetarea sa. De exemplu liberalizarea culturală din România anilor ’60 a fost comentată cu speranță deMonica Lovinescu, ale cărei cronici din perioada 1961-1971 au urmărit pas cu pas etapele „dezghețului”. De la reacțiile de bucurie reținută provocate de momente de deschidere precum “Conferința pe țară a scriitorilor români” din februarie 1965 sau Ședința UTC-ului din mai 1968 și până la dezamăgirea produsă de “Tezele din iulie” 1971 ale lui Ceaușescu, care stopau pașii făcuți în direcția liberalizării, cronicile radiofonice ale Monicăi Lovinescu au oferit o perspectivă lucidă și necenzurată asupra climatului cultural al perioadei 24 . Intuind tendințele și cunoscând la perfecție mașinăriile diabolice ale propagandelor din țările ocupate de Kremlin, vigilența și spiritul critic ale Monicilor au prevestit și pentru România reîntoarcerea – demaimulte ori – a propagandei și a practicilor culturale staliniste, după lansarea “tezelor” din 1971 (o comparație cu situația de azi descrie similitudinea perfectă dintre vremurile de ieri și putinismul de azi , manifestat și la noi ca un neostalinism activ în 2023). “Nu se putea să nu vină înapoi vremea aceea de aur când era de ajuns să înșiri slogane ca să devii scriitor, să desenezi tractoriști ca să te transformi în pictor, să compui marșuri și tangouri cu partidul ca să fii trecut printre compozitori, să înveți pe de rost câteva sloganuri pentru a fi încadrat între culturali” 25 , scrisese Monica Lovinescu. În toate memoriile sale, a analizat cu acribie șansele de existență a unei opoziții intelectuale în România dictatorială. A ajutat cât a putut persoanele curajoase, evidențiind imediat la radio acțiunile lor, gestul fiind și de competent analist-critic, dar și unul de protecție. Din păcate, curajul și solidaritatea nu au excelat printre virtuțile românești. O primă constatare asupra defetismului specific românesc o făcuse, în 1969, Ion D. Sîrbu 26 : „Micile revolte nu 22 Ibid ., p. 86. 23 Barbu, Bogdan, Vin americanii – Prezența simbolică a Statelor Unite în România Războiului Rece , Editura Humanitas – Historic, București, 2006 p. 219. 24 Id . p.219, v. și Lovinescu, Monica, Unde scurte, vol. II (București, Humanitas, 1993). 25 Lovinescu , Monica, Unde scurte, vol. II (București, Humanitas, 1993), p. 511. 26 Mareș, Clara, Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securității , Editura Curtea Ve- che, București, 2011, p.115. (Interceptare operativă a lui Ion D. Sîrbu din 4 iulie 1969). au rost, marea revoltă nu e posibilă. Noi în tot timpul avem în suflet marea revoltă, dar ne mișcăm după posibilitățile mici”. Acest defetism e transmis și fixat prin religie, educație și mentalități.MonicaLovinescuaobservat cădupă1971a funcționatmaimult un conformism prin compromisuri , iar unica figură intelectuală din România care a spart curajos carcasa acestei protecții iluzorii a fost Paul Goma: “Compromis este să gândești într-un fel și să acționezi în felul invers. Din punctul meu de vedere, grosso-modo , asta e definiția. Dar să ieșim din general și să intrăm în concret: nu suport compromisul și pentru că în România au fost mai mulți compromiși decât în altă parte. Sau n-au fost destui necompromiși care să spele păcatele neamului. La noi n-a fost, decât, grosso-modo , Goma care să ia o atitudine atât de tranșantă” 27 . Iar aceste asumpții erau făcute cu sinceritate de cătreMonicaLovinescu, cu puțin timp înainte de a muri, și în ciuda neînțelegerilor antume anterioare târzii survenite între ea și Goma, întreținute de mediul intelectual românesc. Nimic nu i-a afectat însă discernământul și obiectivitatea, fapt care a caracterizat aproape în mod unic excelența Omului, a scriitoarei, a criticului și a jurnalistei . Iar acest legământ cu deontologia profesiei de jurnalist, de critic, de promotor al valorii autentice și de persoană publică responsabilă și atașată de credința în viitorul patriei libere , Monica Lovinescu îl va re-asuma public într-un dialog de acum 40 de ani, în 1983, de la Radio Europa Liberă, păstrat în arhivele postului 28 . Audierea documentului este o bună lecție de profesionalismadresată jurnaliștilor de azi, care se fac remarcațimajoritar prin abdicări și interese străine demisiunea lor de a fi a patra putere dintr-un stat democratic. De asemenea, este o lecție de tehnică a structurării gândirii, analizei și discursului laMonica Lovinescu, excelent sintetizată deAlex Ștefănescu 29 : “un spectacol al argumentării, al contrazicerii, al reducerii la absurd. Povestită deMonica Lovinescu, viața ideilor devine la fel de interesantă ca viața”. Suportul audio al restituirii exprimă un omagiu adus vremurilor tulburi, de război și de tragedie, din anii când Radioul a fost arma cea mai eficientă pentru a transmite informații, idei, comunicare, muniție atipică (se știe, armele de care dictaturile se tem cel mai mult sunt cuvintele) și speranță. Iar între toate, Radio Europa Liberă a fost una dintre perfuziile de oxigen moral care au ținut în viață poporul român, arestat prin bolșevizare și nimicit prin teroare de către URSS. Monica Lovinescu a rămas un bastion uman probabil irepetabil și o armă culturalămortală de apărare împotriva dictatorilor: declanșată prin atitudine și prin rectitudine critică, civică și etică, ea se bazează pe forța cuvântului ce nu poate fibruiat și care destabilizează profund toate regimurile totalitare. 27 Jela, Doina, O sută de zile cu Monica Lovinescu , Editura Vremea, București, 2008, pp.119-121. Aprofundat de cercetare exegetică și Apud Blănescu, Flori, Paul Goma – Conștiința istorică și conștiința literară , Editura Corint – Istorie, București, 2022, p. 159 . 28 Monica Lovinescu, Mircea Carp (ajuns un fermecător centenar), Nestor Ratesh (a împlinit recent 90 de ani), Sorin Cunea, Șerban Orăscu și Radu Vrancea au fost oaspeții seriei de emisiuni „Noi despre noi”, prezentată de Max Bănush la radio Europa Liberă în 1983. https://moldova.europalibera.org/a/arhiva-max-banush-radio-europa-libera/31458133.html?fbclid =IwAR1bEnYQY5mAFbOHHrQn6ImhNqXkcL111Xk-x1xhsavZo5jGgbRcGHzLHFo Accesat 6.09.2023 29Ștefănescu, Alex, Dramatizarea ideilor , în grupajul Monica Lovinescu – La o nouă lectură , în România literară, nr. 6, 18-24 febr. 1998, Anul XXXI, p.12-13. *** Solomon, a devenit rege, David i-a spus lui Solomon: 1 Rege „Arată bunătate față de fiii lui Barzilai, galaaditul, și să fie printre cei caremănâncă lamasa ta; căci m-au ajutat când am fugit deAbsalom, fratele tău.”Avemo consemnare înBiblie căChimham, fiul lui Barzilai, l-a însoțit pe rege și amers cu el. (2Samuel 19:40) Slavă lui Isus!Dacă un rege poate face asta, cu câtmai mult poate face Dumnezeu pentru copiii Săi care Îi sunt loiali, spuneți-mi? Barzilai este menționat de trei ori în Scriptură după moartea sa. În Ezra 2:61 și Neemia 7:63, este menționat într-o listă de descendenți evrei. În ambele pasaje, Barzilai este numit „galaaditul” deoarece un alt bărbat cu același nume se căsătorise cu una dintre fiicele lui Barzilai. Numele lui Barzilai avea înmod clar omare reputație dacă ginerele său dorea să fie cunoscut sub același nume. Doveziledintr-untextulterior(Ieremia41:17)indicăfaptulcăDavidși-aținutcuvântul.Existența unui loc lângă Betleem numit Gerut Chimham (= „ospitalitatea acordată lui Chimham”) sugerează că omoșie în Iuda a fost dată destinatarului desemnat de Barzilai . Dar Barzilai însuși nu avea să fie uitat de rege: tot ce dorești de lamine, voi face pentru tine. După ce această ultimă problemă majoră a fost rezolvată, traversarea Iordanului a avut loc în cele din urmă. Grupul și-a croit drum spre est, la Ghilgal. La acel loc tradițional de tabără israelită, David a profitat de o ultimă ocazie pentru a-și exprima recunoștința față de Barzilai. Folosind expresia semitică tradițională de respect și acceptare, David l-a sărutat pe Barzilai și l-a binecuvântat. Apoi Barzilai s-a întors acasă, în timp ce Chimham a rămas să înceapă o nouă viață la curtea regală. Bunătatea lui Barzilai a fost amintită mult timp după moartea sa, fiindmenționată de cel mai mare rege al lui Israel. În ciuda numelui său ciudat, Barzilai a fost un om cu o reputație excelentă pentru loialitatea față de Dumnezeu și față de regele său și bunătatea față de cei aflați sub grija sa. În ciuda faptului că era un om bogat, și-a folosit influența în beneficiul altora și a dus o viață simplă. El oferă un exemplu puternic al moștenirii pe care o persoană o poate avea prin iubirea lui Dumnezeu și slujirea altora în momentele dificile. Puțini oameni au atins inima lui David cu prietenie atât de profund precum a făcut-o atunci Barzilai. David avea să înăbușe curând rebeliunea. David avea să se ridice din nou; fiul său rebel avea să cadă. David avea să se întoarcă la palatul său - dar amintirea compasiunii lui Barzilai a rămas. În timp ce David se pregătea să traverseze Iordanul și să reintre în porțile împărăției sale în glorie, pe cine își dorea alături de el? pe Barzilai . Pe cine își dorea la masa sa? pe Barzilai. Cui i-a adresat invitația: „Vino cu mine și te voi hrăni cu mine în Ierusalim” (2 Samuel 19:33)? Lui Barzilai . Barzilai nu a fost suficient de puternic pentru a ține pasul cu David până la Ierusalim, așa că „împăratul l-a sărutat peBarzilai și l-a binecuvântat, iar [Barzilai] s-a întors acasă” (2Samuel 19:39). Barzilai era prea bătrân ca să se bucure de prada triumfului lor, dar nu prea bătrân ca să-și joace rolul de a-și sluji regele. Onotă de bunătate apare între două pasaje. David îi spune lui Solomon să-și recompenseze vechii prieteni, ceea ce este, de asemenea, un sfat politic înțelept. Barzilai a oferit hrană și așternut când David a fugit de Absalom, iar familia sa merită să culeagă roadele loialității și bunătății oferite într-o perioadă stresantă și incertă. Concluzia Acțiunile lui Barzilai exemplifică loialitatea, generozitatea și smerenia. Sprijinul său pentru David într-o perioadă critică din viața regelui subliniază importanța prieteniei statornice și impactul serviciului altruist. Relatarea sa servește ca o dovadă a legăturilor durabile formate prin acte de bunătate și credință. RelatarealuiBarzilaiserveștecaodovadăalegăturilordurabiledeprietenieșiabinecuvântărilor carevindin sprijinirea conducătorilor unși ai luiDumnezeu.Viața sa esteoamintire a influenței profunde pe care actele de bunătate și loialitate o pot avea în desfășurarea planurilor lui Dumnezeu. Sentimentul adevăratei recunoștințe nu se stinge niciodată. Din acest episod istoric din viața lui David și Barzilai am învățat că recunoștința, sentimentul mulțumirii pentru cineva care ne-a făcut un bine cândva nu trebuie stins, ci dimpotrivă se cere extins în timp și la urmașii acelora cărora le-a păsat de noi! Dumnezeu să te ajute la aceasta.Amin Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos, Chicago