Romanian Times | Decembrie 2025

Poezie creștină 15 O, sfânt locaş de îndurare, din nou la ieslea ta ne-alini. Pământu-ntreg e-n sărbătoare... Podoabe, cântece, lumini... Se-aprind făclii... E masa plină. Tradiţia îşi face vad. Încep colindători să vină. Se strâng copiii lângă brad. Petrece lumea... râde, cântă... şi toţi un strai mai bun şi-au pus. E doar Crăciun, e noaptea sfântă! Dar unde, unde e Isus? ... O, sfânt locaş de umilinţă, când toţi din tine-un basm îşi fac, câţi mai păstrează cu credinţă mesajul Pruncului sărac? * Îmi zboară gându-n depărtare şi desluşesc într-un ungher o candelă pâlpâietoare la ieslea sfântului mister... Se-apleacă blând, ca o aripă, peste copil, un abur greu. Vezi tu, gândeşte-te o clipă. Acest Copil e Dumnezeu... Pe fânul strâns în vălmăşeală Îl văd... în scutece de in. Şi poate trupul de petală a sângerat în primul spin... Grăjdarul spre Copil se-arată, uitându-se cu ochi de urs cum pe-obrăjorii fără pată întâia lacrimă a curs. Atras de spaima unei drame, Isus lăsă un cer slăvit. Şi-acum... e-un prunc doar. Şi I-e foame. Şi-ntâiul plâns a izbucnit. de Costache IOANID O, sfânt locaş Din înălțimi o stea veghează prin ramuri de eucalipt. Curând îi va fi iar de pază în pribegia spre Egipt. Deasupra ieslei, bârne grele îşi dau mireasma de brădet. O, câte va ciopli ca ele Copilul sfânt în Nazaret! Un miel se uită cu uimire. Şi Pruncul s-a întors puţin. Doi prunci uniţi într-o privire, îngemănaţi într-un destin... Abia născut... şi crucea, iat-o, Isus o ia din prima zi. În lumea care a creat-o, El a venit spre-a suferi! Iubind pe cei ce-o să-L sugrume, iertând pe cei ce L-au scuipat, în peşteră veni pe lume, în peşteră va fi-ngropat. Şi dacă azi, pe ´nalta-I treaptă, Isus e Împărat ceresc, El tot mai suferă şi-aşteaptă pe toţi acei ce nu-L iubesc. Iudei şi Neamuri, regi şi fameni, vă cheamă Pruncul cel stingher! El nu vrea cerul fără oameni, însă nici oameni fără cer! O, sfânt locaş! Ce dulce-ţi clatini al amintirii viers de sus. Cât farmec au aceste datini! Dar unde, unde e Isus? ... Cu ce comori de veste bună ni s-a trimis un Prunc din zări? O, lasă altora să-şi pună aceste mistice-ntrebări! Că s-or găsi în lumea largă niscai săraci în vreun ungher, niscai ciobani pe vreo viroagă, sau magi îndrăgostiţi de cer. A ta e clipa! Sus paharul! Chemaţi taraful cel mai bun! Să cânte la urechi cobzarul! Că doar... e noapte de Crăciun! * Voi, miei, din staule-nnoptate, din nou cu voi mă reculeg. Isus, divinul Miel, vi-e frate! Şi-al vostru-i cerul Lui întreg! Acolo veşnic împreună ne va păstra Emanuel... Şi orice spin va fi cunună. Şi orice lacrimă, inel. O, sfânt locaş! E sărbătoare. Şi toţi un strai mai bun şi-au pus. Se cântă... se ciocnesc pahare... Dar unde, unde e Isus? ROMANIANTIMES SĂRBĂTORI CU MULTĂ BUCURIE! “Căci ni s-a născut un copil, ni s-a dat un fiu și stăpânirea va fi pe umărul lui, și numele lui va fi numit Minunat, Sfetnic, Dumnezeul puternic, Tatăl veșnic, Prințul păcii. Înmulțirea stăpânirii sale și a păcii nu va avea sfârșit pe tronul lui David și asupra împărăției lui, ca să-l poruncească și să-l întărească cu judecată și dreptate de acum înainte și pentru totdeauna.”. - Isaia 9:6-7