Romanian Times | Decembrie 2025

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Aurel Sas DUMNEZEU TATĂLESTE LUMINĂ, ÎN UNICALUMINĂ ASFINTEI TREIMI, CARE LUMINEAZĂ LUMEA Cap. III - DUMNEZEUTATĂLESTE LUMINĂ, ÎN UNICALUMINĂASFINTEI TREIMI (3) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut) Arătarea lui Dumnezeu în lumină în Vechiul și Noul Testament și ca o așteptare exhatologică In Vechiul Testament, în lucrările lui Dumnezeu spre lume, în vorbirile și arătările Sale lui Moise pe Muntele Sinai și proroocilor, Dumnezeu a apărut tot în Lumina Sa dumnezeiască, necreată și strălucitoare, și acea Lumină este aceea care manifesta prezența Sa Dumnezeiească în fața lui Moise din care se ilumina, după ce a stat în Muntele Sinai: „Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi nici pâine n-a mâncat, nici apă n-a băut. Şi a scris Moise pe table cuvintele legământului: cele zece porunci’’ (Ieșire (34, 27-28). Când s-a coborât Moise de la Dumnezeu din Muntele Sinai cu Tablele Legii, cu cele 10 Porunci, el nu știa că fața lui strălucea după ce a vorbit Dumnezeu cu el. Văzând Aron și poporul Israel de la poalele Muntelui Sinai că, „… Moise are faţa strălucitoare, s-au temut să se apropie de el’’ , atunci Moise i-a chemat și s-a apropiat de el Aron, căpeteniile și poporul Israel și „…le-a poruncit tot ce-i grăise Domnul în Muntele Sinai’’ . După ce a vorbit Moise cu ei și-a acoperit fața din nou cu un văl, pe care îl ridica când era înaintea lui Dumnezeu și vorbea cu El (Ieșire 34, 27-35). Fața strălucitoare a lui Moise, care a stat de vorbă cu Dumnezeu-Lumină, confirmă ce scrie Sf. Simeon N. Teolog, care l-a fel ne zice că el era lumină când vorbea cu Dumnezeu, Care este lumină (1 Ioan 1, 5). Așa s-au iluminat și Sfinții ca Moise, la care li s-a arătat Dumnezeu în Lumina Sa divină și necreată, după ce au trăit și ei ca Moise viața în post și rugăciune. În scrierile proroocilor lumina dumnezeiască reprezintă și o așteptare exhatologică: „Doamne, în lumina feţei Tale vor merge…’’ (Psalm88, 16) „…El mă va scoate la lumină şi voi privi dreptatea Lui’’ (Miheia (7, 9). „Izbucnire de lumină ca la răsărit de soare, raze vii din mâna Lui pornesc! Acolo stă tainic ascunsă puterea Lui!’’ (Avacum 3, 4). „Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină’’ (Psalm 103, 2). Lumina răscumpărării prin Mesia Hristos în Vechiul Testament, se arată în revelarea Scripturii: „Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi’’ (Isaia 9, 1). „Îndrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc, …: întunericul îl voi preface înaintea lor în lumină…’’ (Isaia 42, 16). Lumina mare pe care a văzut-o poporul ce locuia în întuneric a fost Hriostos, Lumina lumii (Ioan 8, 12), care luminează în veci și ne duce la Lumina Tatălui. „Şi lumina lui Israel se va face foc şi Sfântul său (Iisus) o flacără şi va arde şi va mistui spinii şi bălăriile uscate, într-o singură zi!’’ (Isaia 10, 17) și va lumina drumul spre cer în istorie. Iar cine este Sfântul, a vestit îngerul Gavril Fecioarei Maria, când a zis: „… Sfântul (Iisus) care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema’’ (Luca 1, 35) Aici în locul luminii, imaginea focului este folosită pentru a arăta marea intervenție a lui Dumnezeu, ca în legământul lui Dumnezeu cu Avraam în arătare de foc, descoperit prin Scripturile: „Iar după ce a asfinţit soarele şi s-a făcut întuneric, iată un fum ca dintr-un cuptor şi pară de foc au trecut printre bucăţile acelea. În ziua aceea a încheiat Domnul legământ cu Avram, zicând: „Urmaşilor tăi voi da pământul acesta de la râul Egiptului până la râul cel mare al Eufratului’’ (Facere 15,17-18). Iar Legământul lui Avraam cu Dumnezeu l-a luminat, și așa a devenit părintele exemplu al credinței în Dumnezeu pentru toate popoarele, ca să vadă lumina divină. Legământul nostru cu Dumnezeu, este exprimat prin inelul și haina nouă pe care le-a dat Dumnezeu Tatăl, Fiului risipitor care s-a întors din lumea de păcat (Luca 15, 21-22). Iar în Noul Testament, lumina nu mai apare ca un atribut a lui Dumnezeu, ci apere ca Însuși Dumnezeu Cel veșnic, descoperit în Hristos Iisus pentru totdeauna, în revelarea Scripturii: „…Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El’’ (1 Ioan 1, 5). Arătarea lui Dumnezeu ca lumină puternică și strălucitoare, la care ochii omului nu se pot uita, s-a arătat pe Muntele Tabor la schimbarea la față a lui Hristos Domnul, Care vestește începerea Împărăției luminii lui Dumnezeu încă de pe pământ cu continuarea în veșnicie. „Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui (Iisus) ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca Lumina’’ (Matei 17, 2). Așa apostolii Petru, Iacov și Ioan, au fost martorii oculari ai vederii luminii dumnezeiești care iradia din Hristos Dumnezeu la schimbarea la față pe Tabor. Așa Mântuitorul a zis despre Sine: „Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt’’ (Ioan 9, 5). „Eu (Iisus), Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric’’ (Ioan 12, 46). Deci, numai cel ce va avea credință în Fiul lui Dumnezeuvaputea aveapartede iluminareaDumnezeiască, de aceeaDomnul îndeamnă zicând: „ Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii’’ (Ioan 12, 36). În continuare, Mântuitorul descoperă zicând: „Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite’’ (Ioan 3, 20- 21). Astfel, Fiul lui Dumnezeu a venit din iubirea Tatălui (Ioan 3, 16), să aducă Lumina de la Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt spre iluminarea oricărui om ce vine în lume (Ioan 1, 9). La fel Sf. Ap. Pavel, extinde experiența luminii dumnezeiești pe linie universală, când a zis: „Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!” (Efes. 5, 8), prin credința în lumina divină, după îndemnul lui Iisus: „Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii’’ (Ioan 12, 36) Arătarea exhatologică, unde Dumnezeu va fi lumina drepților în veșnicie, a celor cedincioși din viața aceasta, este revelată de Scriptura care zice: „Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii vecilor’’ (Apoc. 22, 5). Aceasta descoperă Cel ce zice: „Eu (Dumnezeu) sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul’’ (Apoc. 22, 13). Dumnezeu descoperă prin cuvântul „vai’’ nefericirea celor care zic în viața aceasta, în descoperirea Scripturii: „Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!’’ (Isaia 5, 20). Acesta este răul și întunericul în care se trăiește azi în sec. XXI, în rătăcirea de la filozofiile rătăcitoare de care oamenii necredincioși ascultă și nu se feresc de ele deși Scriptura zice: „Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos’’ (Col. 2, 8). Pentru a se feri oamenii de întunericul necredincioșilor din filozofiile rătăcitoare, Dumnezeu zice: „ Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?’’ (2, Cor. 6. 14). Despre cei ce trăiesc în întunericul necredinței și păcatului din viața aceasta, Scriptura le descoperă pentru viața veșnică, zicând: „…întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie’’ (Iuda 1, 13). Cu adevărat se zice că raiul și iadul începe din viața aceasta. Tot referitor la exhatologie, Sf. Ap. și Evanghelist Ioan, prin care Duhul Sfânt a scris Apocalipsa ne descoperă: „ „Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, Având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul” (Apoc. 21, 10-11). Deci aflăm aici că Ierusalimul ceresc, patria celor credincioși în această viață, va avea slava lui Dumnezeu, iar Lumina ei dumnezeiască este de un preț mare și inegalabil, fiindcă este divină. „Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul (Hristos Iisus) este templul ei. Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul. Şi neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor” (Apoc. 21, 22-24). Iar templul cetății noului Ierusalim va fi „ Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul (Hristos Iisus), iar această cetate divină nu are nevoie de nici o lumină „... căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei esteMielul. Şi neamurile vor umbla în lumina ei...” (Apoc. 21, 22-24). Ce putem spune la toate aceste prevestiri despre Lumina divină pentru viața veșnică, decât să afirmăm împreună cu Scriptura care zice: „Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu (Fiul) S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă’’ (1 Tim. 3, 16). Să îmbrățișăm dar, taina dreptei credințe ortodoxe în Dumnezeu ca să avem parte de Lumina Sfintei Treimi în veșnicie.