Romanian Times | Decembrie 2025

Diverse 20 ROMANIANTIMES Importanța nașterii lui Isus din Fecioară (continuare din pagina 19) În ritmul credinței - Cuvânt înainte (continuare din pagina 13) *** Instrucțiunea afirmă că numai Isus a mântuit lumea, punând capăt unei dezbateri teologice care a nedumerit mult timp personalități importante ale Bisericii și a provocat dezacorduri rare între papii recenți. Acest decret punând capăt unei dezbateri de lungă durată în rândul experților bisericești, care i-a divizat chiar și pe papi. Se spune că Isus a salvat lumea prin moartea sa sacrificială pe cruce și că, deși Maria a deschis calea pentru răscumpărare dându-i naștere, ea nu a fost o „co- mântuitoare ”. Papa Francisc s-a opus vehement numirii Mariei „co-mântuitoare”, spunând în 2019 că este o „nebunie” pentru că „nu a vrut niciodată să ia nimic pentru ea de la fiul ei”. Predecesorul său, Benedict al XVI-lea, s-a opus și el titlului. Nașterea din Fecioară ridică o întrebare de credință: Credem noi că Dumnezeu controlează istoria? Poate El interveni în evenimentele civilizației? Galateni 4 spune că, la un moment prestabilit, Cristos s-a născut; aceasta presupune un Dumnezeu suveran, care controlează istoria. Dacă credem acest lucru, putem crede și în nașterea din fecioară. Dumnezeu să te ajute la aceasta. Amin Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos, Chicago dar rezistentă în fața suferinței, sunt celebrați aici. E povestea unei moșteniri care nu se măsoară în ani, ci în inimi atinse – de la repetițiile cu copii, la excursiile cu seniori, de la clătitele de dimineață, la darurile pentru fetele din Moldova. E un testament al unei vieți trăite pentru alții, sub privirea Celui care le-a dirijat fiecare pas. Silviu și Maria nu sunt doar un cuplu – sunt o melodie care ne cheamă să ascultăm ritmul credinței în propriile noastre zile. Această carte, dragilor, e o invitație să ne oprim, să privim cerul și să ne lăsăm purtați de Dirijorul care transformă haosul în armonie. E un dar, o fărâmă de veșnicie prinsă între coperte, care ne șoptește că o viață trăită „în ritmul credinței” e o moștenire ce nu se stinge, ci cântă mai departe, peste generații. Cu inima plină de recunoștință pentru o moștenire a credinței atât de frumoasă și valoroasă. Cristina Olariu - director RVE Timisoara CUVÂNT ÎNAINTE Cartea În ritmul credinței se deschide cititorilor ca un album omagial al unei familii, ce și-a închinat trăirea spre slava Domnului, familia Forton. Pentru că în 2025 împlinesc 50 de ani de căsnicie, sărbătorind celebra formulă „nunta de aur”, Silviu ne-a istorisit o serie de întâmplări care i-au marcat viața de credință. Concluzia lui a fost că numai cu Dumnezeu se poate ajunge la izbândă în fața atâtor obstacole ridicate oamenilor ce vor să Îl slujească pe Mântuitorul Isus Hristos. Povestirile lui ni s-au dezvăluit atât de relevante pentru o mărturisire de credință, încât, împreună cu soțiamea, SperanțaDoinaCătană amajuns la concluzia că acestea ar trebui imortalizate prin scrierea unei cărți. Și iată cum a apărut cartea intitulată sugestiv, într-o consonantă sintagmă a slujirii specifice familiei Forton, ÎN RITMUL CREDINȚEI. Narațiunea ne aduce în prim plan un personaj real, care și-a desenat traiectoria vieții bazându-se pe actul slujirii cu devotament nestăvilit a Domnului. Nu părinții i-au hotărât această dimensiune spirituală, nici profesorii care l-au educat spre o formare tehnică și artistică în același timp. Ceea ce și-a pus amprenta asupra întregii activități a lui Silviu Forton a fost viața de biserică, în care L-a cunoscut pe Stăpânul Creator al tuturor celor văzute și nevăzute. Lui a învățat să I se dedice cu totul. Învățătura aceasta a fost temelia existenței sale și pe ea s-a construit. Călătoria vieții împreună a lui Silviu și Maria Forton, din momentul întemeierii căminului lor până încă în ziua de azi, pare o aventură în care se descoperă comori și experiențe de neuitat. Toată viața lor a fost un șir nesfârșit de note, pași înainte, provocări și binecuvântări. Se evidențiază în scrierea de față ospitalitatea plină de solicitudine a acestei familii. Atitudinea plină de grijă, de bunăvoință, de prietenie sinceră și amabilitatea pe care cei din jur o simțeau vibrând în personalitatea lor a făcut din ei o familie râvnită, un mediu dorit de mulți tineri credincioși. În casa lor, mereu s-au găsit un acordeon, o chitară și o masă pentru oricine avea nevoie de o bucată de pâine sau de un sfat. Autoarea cărții, și ea muziciană, subliniază aspectul pragmatic al personalității ce a făcut din Silviu Forton un reper al vremurilor lui. Construcția epică fiind repartizată pe capitole tematice autentifică etape cronologice ale devenirii unei familii a cărei influență creștea cu fiecare eveniment. Amplificarea narativă pe care o vom descoperi pe paginile acestei cărți, aduce în prim-plan momentele intime, în care dialogurile accentuează personalitățile lui Silviu și Maria, creând o imagine vie a aventurii lor neobișnuite. Stilul oral al descrierilor adaugă o notă personală și dinamică textului, evidențiind caracterul lui Silviu, dar și al Mariei, oameni dedicați, demonstrând profunzime spirituală. Și astfel, cititorul poate constata că muzica lui Silviu a continuat, printre desene tehnice, hărți, picturi, tricotat sau reparații de mașini și nu mai puțin, șoferit. În același timp își construiește propriul cămin, cu o soție mult iubită și deosebit de delicată, prin care Domnul i-a dat cei cinci copii, care le - au umplut căminul. Toate contribuie la crearea unei atmosfere mai vii și la conectarea cititorului cu personajul principal și mediul său. Dumnezeu care a purtat de grijă familiei Forton în orice împrejurare, a deschis pentru ei porțile lumii, purtându-i către dimensiuni necunoscute de ei, dar arătând că este în fiecare moment de partea lor. Și Silviu nu uită acest lucru ci, în fiecare loc în care Îl așază Domnul, indiferent de munca depusă pentru traiul zilnic, el începe o nouă lucrare spirituală, o nouă orchestră, într-o nouă biserică, și cu prieteni noi. Și, cu fiecare notă, fiecare repetiție, și-a întărit credința că Dumnezeu îi conduce pașii. Cartea este scrisă despre minunile pe care Dumnezeu le face în viața familiei Forton, întărindu-le nădejdea în mijlocul credincioșilor care-L iubesc pe Domnul. Un lanț puternic de minuni petrecute în viața lor le consolidează credința. Apoi, descrierea activităților din interiorul, dar și din afara bisericilor evidențiază relațiile dintre Silviu și cei din jurul său și redau emoțiile familiei Forton în această tranziție importantă, sub purtarea de grijă a Domnului. Aceleași scene subliniază și rolul său de tată, mentor și lider spiritual, consolidând imaginea sa de „profesionist șofer și muzician”. Autoarea subliniază meritul lui Dumnezeu în construire și redarea întregii povestiri, pentru că Silviu și Maria recunosc cu fiecare prilej că doar harul și îndurarea Domnului i-a izbăvit pe tot parcursul vieții. Prof. Gheorghe Cătană Cultură și limbaj ... (continuare din pagina 7) Sărbătoarea ochilor (continuare din pagina 6) rodire este actul creator al artistului. Adusă de dincolo, turnată într-o formă perceptibilă, poezia se va ridica din nou ca o mireasmă nouă înspre bucuria Domnului nostru… Literații lumii acestuia ar găsi multe oase de ros în încercareamea de a răspunde întrebărilor care îmi frământau adeseamintea…Cu toate acestea, aplecându-mă cu sfială în fața măreției de necuprins a Psalmilor sau la curgerea lacrimilor lui Ieremia în strigătul lui câtre popor, sau la uimirea cu care Isaia transpunea pe colile de papirus poemul celor mai minunate preziceri, văd harul minunat al Domnului revărsat peste cei aplecați întru nașterea frumosului ca o întrupare din dincolo… Apoi, ca un abur suindu-se la întâmplare sub tăvălugul nemilos al gerului, ar fi cuvintele noastre pe care pe nedrept le-am numi poezie fără haina de slavă a dragostei... ci și din interacțiunea cu alte culturi. Cultura se coagulează atât din experiența trăită a unor indivizi, dar și cu ajutorul unor forme și idei împrumutate, iar rezultatele hibridizării vor sta la baza sporirii cantitative și calitative, a diversității. Acesta este aspectul care arată că numai cultura care circulă se poate îmbogăți, pe când cea care se izolează poate sărăci sau chiar poate pieri. Cercetarea lui Ovidiu Pecican transmite interesante observații sistematizate despre tezaurul culturii românești luate în sine, dar și în perspectiva universalității. Actualitatea istoriilor culturale în era globalizării atrage atenția asupra importanței de a folosi culturile cu respect autentic unele față de celelalte, protejându-le de a nu fi tratate ca proprietăți, ci ca forme de identitate, de cunoaștere și de libertate, dincolo de barierele de timp și de spațiu. În așteptarea volumului al doilea al Istoriei culturii românești semnat de Ovidiu Pecican, gândul mă poartă către cuvintele lui Eugeniu Coșeriu, alt mare savant român de talie internațională stabilit în Germania, originar din Basarabia, dar care a activat peste tot în lumea academică mare, linvgist, filosof al limbii și filosof al culturii, care îi îndemna (într-un interviu pe care mi l-a acordat în 2001, la Suceava), pe responsabilii destinului României: „Politicienii ar trebui să cunoască bine cultura românească, să și-o însușească și în mod critic, ca să știe ce anume apără, cum apără și de ce trebuie să apere. Să aibă un jurământ de fidelitate față de această cultură”. ***