Binecuvântări din cartea Apocalipsa

Pag. 114 of 231 Smirna este una din ele. Smirna este biserica model pentru că nu există niciun lucru negativ de scos în evidență. În Smirna era o comunitate creștină puternică, dar când au venit romanii, ei au vrut să zdrobească creștinismul și au vrut să distrugă biserica din Smirna. Cei mai vechi pe calea credinței ne amintim de experiențele persecuției din România comunistă. Aș putea multe să spun despre persecuțiile trăite în studenție și la deschiderea și în timpul slujirii în biserica Betania din Timișoara. Și atunci ca și în cazul Bisericii din Smirna cu cât încercau mai mult să distrugă biserica, cu atât creștea. Acesta este lucrul interesant și cu cât o persecutau, cu atât mai frumos parfum venea din acel loc. Unul dintre lucrurile pe care le știm, din istorie, este una dintre cele mai documentate piese de istorie pe care le avem despre timpurile bisericii creștine timpurii și care menționează date despre păstorul Bisericii din Smirna, pe nume Policarp. Unii istorici au scris că Policarp a fost ucenicizat de însuși Apostolul Ioan. Policarp era un om mic de statură și îi plăcea să glumească. Era un păstor vesel și amuzant, și oamenii se adunau în jurul lui. Chiar și romanii îl apreciau. Împăratul Romei, Domițian, a persecutat mult creștinismul și a dat ordin să fie eliminați toți creștinii, dar soldații au primit ordin să aibă grijă de păstorul din Smirna. Soldații s-au dus la Policarp să-l convingă să se lepede de credință, doar spunând că „Cezar este Domnul”. Policarp a spus „Nicidecum nu voi face asta”. A fost implorat de soldați, dar fără rezultatul dorit de ei. S-au întors la Domițian și i-au spus că păstorul din Smirna, nu vrea să se supună ordinului. Împăratul a ordonat ca Policarp să fie ars pe rug. Soldații au venit la casa lui Policarp, au bătut la ușă și acest mic păstor fericit a deschis ușa și i-a invitat să intre, le-a pregătit o cină frumoasă pentru soldați și i-a așezat la masă. Toți s-au așezat la masă și Policarp și-a plecat capul, s-a rugat pentru binecuvântare. Istoria ne spune că s-a rugat mai mult de o jumătate de oră. În cele din urmă și-a terminat rugăciunea și au avut o seară plăcută, plină de veselie. Apoi șeful grupului de soldați a spus: „Policarp, spune Cezar este Domnul, ești un om plin de bunătate, spune și apoi fă ce vrei”. Policarp a spus