Binecuvântări din cartea Apocalipsa

Pag. 195 of 231 se întâmplă în vremea noastră. A plânge e ceva normal. Avem un om care este în textul nostru aici, în Apocalipsa 5, literalmente plânge mult. De ce Domnul vrea ca Ioan să plângă? Și nu puțin. Ioan am plâns mult. Înainte de a răspunde la întrebări și a ne adânci în capitolul cinci trebuie să recapitulăm ce ni s-a descoperit în capitolul 4: Ioan aude trâmbița Domnului Dumnezeu și o ușă deschisă în cer, prin care el ajunge în slavă. A văzut acolo Scaunul de Domnie al Domnului. A văzut pe cei din jurul Scaunului de Domnie: Apocalipsa 4:8 Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte șase aripi și erau pline cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte ziceau fără încetare : "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!" 9 Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste și mulțumiri Celui ce ședea pe scaunul de domnie și care este viu în vecii vecilor , 10 cei douăzeci și patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce ședea pe scaunul de domnie și se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, își aruncau cununile înaintea scaunului de domnie și ziceau: 11 "Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!" Adverbul „ apoi ” cu care începe capitolul 5 leagă capitolul cinci de capitolul patru. Apocalipsa 5:1 Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte scrisă pe dinăuntru și pe din afară, pecetluită cu șapte peceți . 2 Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: "Cine este vrednic să deschidă cartea și să- i rupă pecețile?" 3 Și nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. 4 Și am plâns mult pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. Ioan spune că a plâns, în mod real, un plâns incontrolabil. De ce plângea Ioan? Posibil să fie din același motiv pentru care am plânge și noi când nu avem răspuns la întrebările vieții, personal, familiar și biserică. Plângem adesea când vedem ce se întâmplă în lume. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să explorăm și să ne dăm seama ce sunt aceste imagini. Va trebui să intrăm și în cultura evreiască, practicată în primul secol, ca să le înțelegem. Ioan ne