Binecuvântări din cartea Apocalipsa

Pag. 229 of 231 Capitolul 6 din Apocalipsa este începutul Necazului Unic din Istoria Lumii sau simplu spus Necazul cel Mare: Izbucnirea Mâniei Mielului. În Romani 1:18 se menționează că Mânia lui Dumnezeu s-a descoperit iar în Apocalipsa 6:17 a venit ziua cea mare a mâniei Lui . Sfințire - Punere de-o parte. După ruperea fiecărei peceți, deși aduce necaz unic, este ceva care va fi pus deoparte. Vom vedea asta parcurgând capitolele 6 la 18. Răscumpărare - Plătirea prețului prin sângele lui Christos Domnul. Vom vedea că în Necazul Unic din Istoria Lumii, va mai fi iertare, prin sângele răscumpărător, deși cei, care-și vor declara apartenența lui Christos Domnul vor fi omorâți, necedând sistemului din acea vreme. Martirii din Necazul Unic din Istoria Lumii nu vor face parte din Biserica lui Christos, ca împărăție preotească, dar vor fi prezenți în Împărăția de O Mie de Ani și, desigur în veșnicie. 3. Închinarea Întregii Omeniri: toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, și tot ce se află în aceste locuri (în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare) Apocalipsa 5:13 ... toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: " A Celui ce șade pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor !" Revin și spun, că tot ce se petrece în cer este înafara timpului. Cine sunt aceștia care se închină Celui Vrednic? Această sintagmă subliniază amploarea universală a închinării și recunoașterea suveranității lui Dumnezeu. Menționarea expresiei toate făpturile semnifică totalitatea creației, care Îl laudă pe Miel. Localizare închinătorilor, pe pământ, sub pământ, pe mare, și tot ce se află în aceste locuri sugerează o viziune cuprinzătoare asupra cosmosului, cuprinzând toate tărâmurile existenței. Expresia „sub pământ” se poate referi la tărâmul morților sau al ființelor spirituale, indicând faptul că chiar și cele care nu sunt vizibile celor vii fac parte din această închinare. Marea, adesea văzută ca un simbol al haosului în gândirea antică a Orientului