Binecuvântări din cartea Apocalipsa

Pag. 241 of 253 în cele din urmă unul dintre cele mai feroce atacuri împotriva evreilor din antichitate. Când Antioh era băiat, tatăl său a dorit să extindă teritoriul seleucid din Levant și în Grecia. Acolo a întâlnit Republica Romană într-o bătălie aprigă. A pierdut și i s-a ordonat să plătească un tribut anual masiv Romei și să trimită reprezentanți ai familiei seleucide la Roma ca ostatici. Printre acești ostatici s-a numărat și tânărul Antioh al IV-lea. Închis la Roma, tânărul Antioh a primit cea mai înaltă clasă a educației romane. A fost bine educat în cele mai apreciate școli, colaborând cu cei mai mari intelectuali ai perioadei. S-a împrietenit cu mulți dintre tinerii aristocrați romani. Membrii guvernului roman sperau că, dacă îl tratau bine pe Antioh, acesta va asigura în cele din urmă o alianță între Regatul Seleucid și Roma. În ultimii ani ai adolescenței, la Roma a ajuns vestea că tatăl lui Antioh murise și că fratele său, Seleuc Filopatru, preluase coroana în Antiohia. Antioh a fost eliberat când tânărul fiu al lui Filopatru, noul prinț moștenitor, l-a înlocuit ca ostatic al Romei. După aproape un deceniu de ținere la Roma, Antioh și-a început călătoria înapoi spre patria sa. Pe drum, s-a oprit la Atena și a fost angajat ca asistent al magistratului șef al orașului timp de câțiva ani. Apoi, Antioh a primit vești despre Filopatru: Fratele său fusese ucis de mâna unuia dintre trezorierii săi. Imediat, Antioh s-a gândit: Acum este momentul meu să acționez! Tronul seleucid ar fi trebuit să treacă de drept tânărului fiu, al lui Filopatru, dar Antioh a călătorit rapid în Siria pentru a prelua tronul pentru el însuși. Ajutat de unii dintre oamenii puternici cu care se împrietenise în Atena, Antioh a intrat în secret în Antiohia în 175 î.Hr., înainte de a apare la o adunare publică. Folosindu-și abilitățile oratorice pe care le dobândise la Roma și Atena, regele care se întorcea la tron a apelat la inimile oamenilor, aparent plin de bunătate și compasiune. Locuitorii din Antiohia i-au acceptat domnia, deși știau că nu era dreptul lui. Principalul obiectiv de politică externă al lui Antioh era să preia Regatul Ptolemeic, care își avea sediul în Egipt. După câteva campanii reușite, Antioh s-a aventurat din nou în Egipt pentru a