Binecuvântări din cartea Apocalipsa

Pag. 30 of 231 care, căzând pe stradă, s-a spart iar laptele s-a scurs prin canalul de scurgere. Fetița a început să plângă de parcă inima ei s-ar fi frânt. Domnul Morehouse a văzut ce s-a întâmplat, a mers la ea și a ridicat-o mai întâi ca să vadă dacă nu cumva s-a rănit. Nu se rănise. Atunci el i-a zis: "Nu plânge fetițo! Nu plânge!" Fetița i-a răspuns: "Mama mă va biciui. Mama mă va biciui." "Nu, nu", i-a răspuns el, "nu plânge, fetițo! Îți promit că mama ta nu te va biciui." Apoi i-a zis: "Uite, poate că nu este spart chiar atât de tare." Apoi el s-a aplecat, a adunat bucățile și a început să le fixeze la loc împreună. În momentul în care a început să facă lucrul acesta fetița s-a oprit din plâns. Ea provenea dintr-o familie săracă și văzuse probabil bucăți de vas care au fost lipite laolaltă din nou, de aceea credea că ar fi posibil ca acest străin să o poată ajuta. Astfel, cu o oarecare speranță, ea se uita la el cum încerca să prindă bucățile laolaltă. Însă, imediat, ulciorul s-a sfărâmat din nou. Iar când ulciorul s-a sfărâmat din nou, au început să curgă și lacrimile. El a zis: "Nu, fetițo, nu plânge! Să încercăm încă o dată." Iar el a început din nou să prindă laolaltă bucățile și în final a reușit, cu excepția torții, a mânerului. I-a dat fetiței mânerul ca să vadă dacă poate să-l pună la loc. Ea a pus toarta la ulcior însă desigur că mișcarea ei a afectat bucățile, care s-au împrăștiat din nou iar de data aceasta lacrimile fetiței nu se mai opreau. Atunci Morehouse a ridicat-o repede și s-a dus cu ea la o prăvălie care vindea vase din ceramică. A intrat în prăvălie și a cumpărat un urcior nou, similar, pentru a-l înlocui pe cel care s-a spart. Apoi s-a întors la magazinul de la subsol de unde a văzut că a ieșit fetița. A intrat în magazin și a umplut din nou ulciorul. Apoi, ținând-o de mână pe fetiță, a întrebat-o: "Spune-mi acum, unde se află casa ta?" Fetița i-a explicat locul. Nu era departe astfel că, într-o mână ținând-o pe fetiță iar în cealaltă ținând ulciorul cu lapte, a mers până în fața ușii casei ei, i-a dat ulciorul, i-a deschis ușa să intre în casă. Pe când era să intre i-a pus o ultimă întrebare: pune-mi acum, fetițo, te va mai biciui mama ta?" A fost răsplătit cu un zâmbet