Romanian Times | Ianuarie 2026

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Nu mă poate obliga nimeni să ader, să aparțin, să fac corp comun, să mă supun solidarităţilor de masă. Știu unde pot duce. Orice fanatism conține germenul crimei. Nu vreau să merg cu turma. Gândirea ori este autonomă, ori nu este gândire. Pentru mine, gândirea de grup înseamnă o contradictio în adjecto. Un cerc pătrat. Dedicaceste rândurimemoriei lui Boris Souvarine (1895-1984), unul dintre cei dintâi care au văzut şi au înţeles ce este bolşevismul. Prima oară am auzit despre el într-o emisiune a Monicăi Lovinescu la Radio Europa Liberă. Peste ani, am citit cărţile sale. În primul rând, biografia lui Stalin construită ca o biografie a bolşevismului. În 2008, la Paris, am mers cu Mihnea Berindei, Mircea Mihăieş şi Horia Patapievici la casa din Rue Francois Pinton. Mihnea era, împreună cu Gabriel Liiceanu, executor testamentar al Monicăi Lovinescu şi al lui Virgil Ierunca. Ne-a invitat să ne alegem fiecare o carte din acea bibliotecă magică. Eu am ales cartea lui Souvarine cu sublinierile Monicăi. Este una din cărţile la care revin mereu. O sursă inepuizabilă de inteligență istorică şi morală. Ediţia românească a apărut în anii 90, la Humanitas. Souvarine a fost prieten cu Panait Istrati şi cu Victor Serge. La fel ca Souvarine, Monica Lovinescu a refuzat să dispere, a clamat în pustiul indiferenței abulice, al atacurilor obscene și al îngenuncherilor morale, și-a ridicat vocea în favoarea milioanelor de deținuți și a respins ideea unei literaturi care uită demnitatea umană. Cuvintele lui Chateaubriand, atât de îndrăgite de Souvarine, se potrivesc perfect destinului de antigonică mărturisitoare al Monicăi Lovinescu: „Atunci când, în tăcerea abjecțiunii, nu mai auzi răsunând decât lanțurile sclavului și vocea denunțătorului, când totul tremură în fața tiranului și devine tot atât de primejdios de a-i cerși favorurile cât de a-i merita dizgrația, istoricul pare însărcinat cu răzbunarea popoarelor. Degeaba prosperă Nero, Tacit s-a născut în Imperiu”. Sursa: putereaacincea.ro / 13.01.2026 Orice fanatism conține germenul crimei Vladimir Tismaneanu locuiește la Washington, este profesor de științe politice la Universitatea Maryland, director al Centrului pentru Studierea Societăților Post-comuniste. Din 1983, colaborator constant al postului de radio Europa Liberă, în ultimii ani autorul unui blog de istorie a comunismului și nu numai. Autor a nenumărate cărți de istorie a comunismului și a perioadei postcomuniste. A condus Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din Romania – al cărei raport final a fost prezentat președintelui Traian Băsescu în Parlament, pe 18 decembrie, 2006. Un an mai târziu a co-editat cu istoricii Dorin Dobrincu și Cristian Vasile publicarea raportului la editura Humanitas Intre februarie 2010 si mai 2012, Președinte al Consiliului Științific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Fiind nemărginit, Eminescu nu poate fi pus în ramele credinţelor politice şi chiar religioase. Este transistoric şi transideologic. „Eu nu cred nici în Iehova, Nici în Buddha-Sakya-Muni, Nici în viață, nici în moarte, Nici în stingere ca unii.” Niciun dușman al poetului nu i-a pângărit mai cinic şi mai abject moștenirea decât cei care au voit şi vor să-l transforme într-un fel de ideolog antisemit. Un fel deA. C. Cuza sau Corneliu Zelea Codreanu avant la lettre. Recomand postările din aceste zile ale domnilor Vasile BănescuşiRaduVancu.Cumpoatecredecinevacăprietenul lui Caragiale era de fapt un înverşunat xenofob? Eminescu Eminescu transcende orice limitare naționalistă a fost copilul vremii sale. A plătit tribut prejudecaților vieneze din acei ani. Inclusiv antisemitismul. Ceea ce întreprind seculegionarii actuali este să continue netrebnicele întreprinderi ale unor Iosif C. Drăgan, Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Dan Zamfirescu, Pompiliu Marcea, Paul Anghel, Ilie Purcaru, N. Dragoş, Dinu Săraru, Ilie Bădescu, Artur Silvestri, Valentin F. Mihăescu. Încercarea de a-l anexa pe Eminescu unei direcții anticulturale, autarhică şi comunistoid-fascistoidă înseamnă desfigurarea deliberată a celei mai importante şi durabile opere din istoria culturii românești. Este o acțiune, nu mă feresc să o spun, antiromânească. Îmi spunea regretata mea prietenă, profesoara de literatură comparată de la Indiana University din Bloomington, Ilinca Zarifopol Johnston (1952-2005), că la sfârşitul vieţii, Cioran repeta obsesiv acest vers. Evident, în româneşte, iar Simone nu înţelegea ce spune. Mulţi pot scrie despre Cioran, adeseori cu un incontestabil rafinament metafizic şi cu subtilitate hermeneutică, dar, îndrăznesc a crede, cheia drumului spre sufletul său se găsește în aceste cuvinte: „Ah! organele-s sfărmate şi maestrul e nebun!” (Mihai Eminescu, Scrisoarea IV) Vladimir Tismăneanu Invocarea lui Eminescu de către seculegionari, o blasfemie Invocarea lui Eminescu de către seculegionari este o blasfemie. Eminescu înseamnă în cultura română nu doar fragmente datate și pe drept contestabile din proza sa politică. Eminescu înseamnă o scară de valori, o ieșire din provincialism și o afirmare a unui sentiment cosmic, general uman, al Ființei. Este ceea ce-au știut Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Ion Negoițescu, Ioana Em. Petrescu, Nicolae Manolescu. Este ceea ce neagă pseudoconservatorii putino-trumpiști. Neoceaușiștii cu și fără perucă. Protocronismul a fost și este o accentuare inflamată, o exacerbare a convingerii unicității culturii românesti, precursoare, pasămite, a tuturor marilor achiziții ale civilizației. Datoria intelectualilor, în această rudimentară viziune, este să apere “specificul național”. Ideologmândrude fascismul său,NichiforCrainicpromova etnocrația împotriva democrației. Ilie Bădescu, dughinist academic de serviciu, denunță “xenocrația”. Adică “puterea străinilor”. A “nelegiuiților pripășiti pe-aici”. Se propagă Noul Obscurantism. Noua Revoluție Arhanghelică. Enormitățile abundă, diletantismul alungă orice dubiu. Limba getică drept matrice originară a paleolatinei. Dovezi lingvistice? La ce bun? Se știe. Pseudo-revelația se substituie arheologiei. Neogândiriștii fascistoizi turbează când aud de sincronismul lovinescian. Bădeștii, baltasiii, dungacii, pantelimonii simulează “detașare epistemică”. Mike nici măcar nu mimează “distanța”. E cât se poate de “angajat”. Au un proiect de rinocerizare autohtonistă. Protocronismul neogândirist este opusul rigorii academice. Este varianta sulemenită a bâtei și a altor instrumente contondente. Vladimir Tismăneanu / 11.01.2026 Sursa: putereaacincea.ro Nu a existat niciodată o Securitate patriotică Aceasta este ominciună sfruntată. Din chiar clipa înfiinţării ei, în 1948, sub numele de Direcţia Generală a Securităţii Poporului, până când a fost, pasămite, desfiinţată în decembrie 1989, Securitatea a avut un singur scop: represiunea. De la Teohari Georgescu, Pantiuşa, Nikolski, Dulgheru, Jianu, Mazuru, Sepeanu, Şoltuţiu, Patriciu, Enoiu, Negrea şi Drăghici, şi până la Stănescu, Bobu, Stamatoiu, Vasile Gheorghe, Pleșiţă, Tanase Evghenie, Răduică, Doicaru, Postelnicu şi Vlad, Securitatea a fost o instituţie criminală. Mă lasă complet rece originea etnică a securiştilor. Este total irelevantă. Mă interesează ce metode au folosit, pe cine au servit şi cu ce scopuri. Eu unul nu voi osteni niciodată să afirm cât pot de răspicat: Securitatea a slujit, mereu şi fără preget, dictatura PCR! Mai exact spus, a liderului acestei formaţiuni anti-patriotice, fie el Dej sau Ceaușescu. Resping tentativele de eroizare a Securităţii externe. DIE a fost creată pentru intimidarea, penetrarea şi manipularea exilului. Propriul meu dosar de urmărire dovedeşte colaborarea permanentă dintre securiştii din ţară şi cei care se ocupau de “informaţiile externe”. Securiştii “de peste hotare” se ocupau de furt tehnologic şi de teroare politică. Nu erau din altă plămadă decât brutele din ţară. Corupţi, cupizi, gata să comită crime “în interesul patriei socialiste”. Nu era nimic onorabil în ceea ce făceau. Totul, chiar totul, era împotriva libertăţii umane. Vladimir Tismăneanu