Romanian Times | Ianuarie 2026

ROMANIANTIMES Rămas-bun, verișorul nostru drag! Cu inimile pline de durere de la aflarea tragicei și fulgerătoarei vești a plecării tale, onorăm astăzi nu doar un om demn, luptător și generos, onorăm memoria unui spirit liber care a înfruntat viața cu același curaj cu care stăpânea vântul și valurile în competițiile de windsurfing. Pentru mine, Alex a fost mai mult decât vărul mai mare pe care în copilărie, în România, îl consideram Eroul nostru cu centura și kimonoul de karate și pe care nu îl mai văzusem de 17 ani, a fost omul care în 2006 mi-a schimbat cursul vieții și care a demonstrat că toate acele calități pe care intuitiv i le atribuisem în copilărie erau extensia personalității sale: Alex era un om drept, curajos, cu o deosebită reziliență și pasiune pentru lucrurile asumate. În 2006, povestea noastră comună chiar dacă destul de scurtă pe tărâm american, a căpătat un sens mai profund, după ce m-a convins să revin și să rămân în Statele Unite pentru o perioadă mai îndelungată, după ce inițial ajunsesem doar pentru o scurtă vacanță. Îmi amintesc și acum dilema mea sfâșietoare, cum să schimb brusc totul? Eram cercetător în domeniul marin la început de drum, o profesie pentru care mă pregătisem ani de zile și în care investisem atât de mult. El, aflat atunci într-un moment mai dificil din punct de vedere emoțional, a reușit să mă convingă să revin, într-o încercare subtilă și până la urmă cel mai probabil reciprocă, de căutare a rădăcinilor care ne dau putere în momentele grele. A fost un dor, poate reprimat dar neuitat, care s-a revărsat spremine în cel mai frumos mod în care putea fi exprimat, spunându-mi că atunci, în 2005, când eu am ajuns pe aeroportul din Portland, unde era și el printre cei care mă așteptau, a simțit că după 17 ani „a venit România” la el. Următorii doi ani au fost o lecție despre sprijin reciproc și camaraderie. Aici, în Portland, am descoperit înAlex un om a cărui inimă era la fel de vastă precum peisajele Oregonului. Îl văd și acum, cu acel entuziasm molipsitor, vorbind ore în șir despre tot ce iubea, așa cum îl văd pe malul fluviului Columbia pregătindu-și vela de windsurfing, sportul lui de suflet, cel care îi hrănea spiritul de luptător în competiții. Aceeași pasiune mistuitoare a pus-o și în temelii de piatrăși lemn.De-alungul timpului,prin WesternOregonBuilders , firma pe care a fondat-o în ’95 în Portland, pe când avea doar 24 de ani, a construit mai mult decât case, a construit o identitate și o reputație bazată pe excelență. Alex era un bun strateg și avea darul de a identifica rapid soluțiile optime, iar colaboratorii l-au prețuit nu doar pentru profesionalism, ci și ca pe un om de o deosebită probitate, care se implica cu dăruire totală. Toți cei care l-au cunoscut știu că Alex a avut o inimă extrem de bună, o inimă care a înfruntat curajos momente de cumpănă și durere, dar care a știut să trăiască intens și momentele de bucurie. Alex, pentru noi cei care te iubim, de acum nimic nu va mai fi la fel, însă fundația pe care ai construit-o în inimile noastre este de neclintit, iar amintirea acelor doi ani, în care ne-am fost aproape, va rămâne pentru mine un tezaur de mare preț. Astăzi, când vântul de pe Gorge s-a domolit, iar apele sunt calme, îți mulțumim pentru tot. Drum lin în Lumină, dragul nostru Alexică! Ema, Teo & Andreea In Memoriam, Alex Ioanide Familia, cei apropiați și comunitatea din Portland își iau rămas-bun de la un om a cărui viață a fost definită de pasiune, forță și o dăruire neclintită. Alex Christian Ioanide a decedat pe neașteptate pe 13 ianuarie 2026. Avea 54 de ani. Alex este fiul lui Cristian și Varvara Ioanide și nepotul lui Costache și Elena Ioanide și al lui Nicolae și Elena Sosnovschi. Îi supraviețuiesc fiica sa, Maria, care a fost lumina vieții sale, partenera saAlena, fiii adoptați Konstantin și Kevin, și surorile sale Beate Ioanide-Culi și Paula Ioanide. O slujbă de pomenire în onoarea vieții și a moștenirii lui Alex va avea loc duminică, 25 ianuarie 2026, la ora 13:00, ora standard a Pacificului, la The Troutdale House by the Sandy River, situată la 411 E Historic Columbia River Hwy, Troutdale, OR 97060. Slujba va fi transmisă în direct (via live-stream) pentru cei care nu pot participa personal. Vă rugăm să verificați invitația la slujba de pomenire pentru linkul de transmisiune în direct. Persoanele care doresc să participe personal pot confirma participarea accesând link-ul postat pe site-ul Romanian Times. Drum lin, Alex. Astăzinedespărțimcudureredetine, prea devreme, la doar 54 de ani. Plecarea ta neașteptată a lăsat un gol adânc în inimile noastre, un gol pe care doar amintirile îl pot atenua. Deși viața ne-a dus pe drumuri diferite, ai rămas mereu parte din familia mea și din copilăria mea. Îmi amintesc clar verile petrecute la mare, la Năvodari, când eram copii și totul părea atât de simplu și firesc. Alergam pe plajă, ne jucam fără griji, iar zilele acelea luminau an de an vacanțele noastre. Erai pentru mine nu doar un verișor, ci un prieten apropiat, un reper al unei perioade în care inocența și bucuria erau firescul fiecărei zile. Apoi, în 1988, ai plecat înAmerica, iar viețile noastre au început să curgă în ritmuri diferite. Nu ne-am mai văzut decât o singură dată, în2006, dar chiar și așa, legătura formată în anii copilăriei nu s-a pierdut niciodată. Au rămas în suflet momentele de lumină, discuțiile, râsetele și acea proximitate tăcută care există între membri ai aceleiași familii, chiar și atunci când distanța devine mare. Faptul că ai plecat atât de brusc este greu de înțeles și de acceptat. Dar aleg să te port în amintire așa cum te-am știut cel mai bine: cu energia unei veri fără sfârșit, cu zâmbetul acela al copilului care privea marea, cu bunătatea pe care o aveai în felul tău tăcut. Astăzi te conducem cu gândul și cu respect pe ultimul drum. Să găsești pace acolo unde ești acum. Pentru noi, cei rămași, rămâi un fragment prețios dintr-o viață trăită împreună, chiar dacă pentru prea puțin timp. Odihnește-te în pace, Alex. Vei rămâne mereu în sufletele noastre. Violeta & Gabi