Romanian Times | Ianuarie 2026

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Aurel Sas DUMNEZEU TATĂLESTE LUMINĂ, ÎN UNICALUMINĂ ASFINTEI TREIMI, CARE LUMINEAZĂ LUMEA Cap. III - DUMNEZEUTATĂLESTE LUMINĂ, ÎN UNICALUMINĂASFINTEI TREIMI (4) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut) Câteva din efectele iluminării credinciosului de către Dumnezeu Tatăl, după Sf. Simeon Astfel, oricine se angajează la trăirea vieții lui în Hristos după poruncile Sale, va ajunge într-o lumină divină și va fi iluminat de lumina divină și de slava lui Dumnezeu, care este adevarata lumină, și va Lumina și el, în revelarea Scripturii: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească peTatăl vostruCel dinceruri’’(Matei 5, 16).Unalt efect al participării credinciosului la luminadivină de la Tatăl prin Fiul înDuhul Sfânt, va fi ieșirea acestuia din lumea de păcat și înalțarea lui la treapta iluminării, peste tot ce există în lumea aceasta cu valorile ei trecătoare. Un alt efect al luminii, după ce credinciosul se întoarce din lumea de păcat prin Taina Pocăinței la Dumnezeu, ca fiul cel pierdut (Luca 15, 11-24), este purificarea lui de toată întinăciunea ca să poată avea loc efectele luminii divine în cel credincios, deoarece lumina divină arde patimile și îl conduce pe credincios spre îndumnezeirea firii (2 Petru 1, 4) sale omenești, pentru vederea luminii necreate. Urcând pe treptele efectelor luminii la credinciosul care participă la iluminare, este ajungerea sa la transfigurarea lui în lumină, după Sf. Simeon N. Teolog, care zice către Milostivul Dumnezeu: „Mă faci lumină pe mine, cel întunecat înainte și mă faci frumos când suntem amândoi împreună …” (Imnul 20, p. 128). „M-ai luminat întreg cu lumina Ta înreagă și m-am făcut lumină în noapte deși era înmijlocul întunericului” (Imnul 25, p. 161). „El m-a facut foc și m-a arătat ca o lumină și m-am făcut ceea ce mai înainte priveam și vedeam de departe” (Imnul 30, p. 188). Sf. Simeon în alte scrieri exprimă acțiunea iluminării de la Dumnezeu în Treime, zicând:„Cumîmi luminezi sufletul întinat și-l faci luminăneprihănitășidumnezeiască.Cine, are harul Duhului în inimă l-a dobândit locuind în el cinstita Treime, Care-l luminează și-l face dumnezeu?’’(Imnul 19, p. 117-118), după Scriptura: „...Eu amzis: dumnezei sunteţi?’’ (Ioan 10, 34), după harul divin, credincioșii prin îndumnezeirea firii lor umane, făcându-se părtași dumnezeieștii firi (2 Petru 1, 4) a lui Hristos, prin viața trăită în Hristos, pot devenii dumnezei după har, dar nu după fire. Aceasta este o lucrare pe care Sf. Simeon o atribuie când Duhului Sfant, care sălășluindu-Se în cel credincios îl luminează și-l restaurează, îl înnoiește făcându-l dumnezeu prin har, când Cuvântului (Fiului, Iisus Hristos), Lumina lumii (Ioan 8, 12), S-a întrupat în omenire (Ioan 1, 14). Cea mai plină de strălucire prezentare despre Dumnezeu ca lumină sau ca izvor de lumină, venit în cei ce se curăţesc de patimile egoismului şi se deschid cu credință și iubire lui Dumnezeu, a făcut-o Sf. Simeon în „Imnele dragostei dumnezeieşti”. Toate au drept conţinut tema luminii, în care se arată iubirea lui Hristos Domnul pe care şi-o însuşeşte omul credincios eliberat de egoism. De aceea ele semai numesc şi „Imnele luminii dumnezeieşti”. Așa vedemcumDumnezeuTatăl iluminează prinFiul înDuhul Sfânt credinciosul cu lumina divină necreată, la care iubirea Tatălui o face să fie trăită de lumea creată. Așa se unește lumina necreată de la Tatăl cu făptura creată și se bucură împreună, în revelarea Scripturii, ca oaia cea pierdută și găsită, după cuvintele Domnului, care a zis: „Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă’’ (Luac 15, 3-7). Din experiența vederii luminii dumnezeiești, Sf. Simeon scrie că este cel mai propriu să numim pe Dumnezeu cu numele de lumină, deoarece vederea lui Dumnezeu este arătată credinciosului prin lumina Sa divină (Cateheza 22), după Scriptura: „Întru strălucire şi în mare podoabăTe-ai îmbrăcat; Cel ceTe îmbraci cu lumina ca şi cu o haină’’(Psalm103, 2), Tu, DumnezeuTatăl, Care ești Părintele luminilor de la Care vine toată darea cea bună și tot darul desăvârșit (Iacov 1, 17) spre iluminarea omenirii, ca să devină oamenii fii ai luminii (Efes. 5, 8), din fii ai întunericului (1Tes. 5, 5) morții în păcate. AducmereuexperiențaSf.SimeonN.Teologdesprevederea luminiidumnezeiești, pentru necredința oamenilor de azi care cer dovezi ca să creadă cele despre Dumnezeu- Creatorul și Mântuitorul lumii. Iniţiativa Dumnezeiască în iluminarea credincisului pentru vederea lui Dumnezeu, o găsim la Sf. Simeon Noul Teolog, în Cateheza 16, Imnul 25. El descrie caracterul transcendent şi dumnezeiesc al lumini necreate (Imnul 32; Etice 10; 13), iar de lumina inaccesibilă descrie în Imnul 58, iar de o lumină lipsită de formă în Etice 1. Sf. Simeon în vederea luminii divine arată caracterul ei personal de lumină apărută, descriind cum a vorbit cu acea lumină (Cateheza 16). În aceea lumină este Dumnezeu Care este Persoană că de aceea a put vorbi cu ea. Așa putem spune că, Sf. Simeon N. Teolog vede pe Dumnezeu ca Persoană- Lumină. Iar în Discursul 10, Sf. Simeon menţionează vederea celor trei Persoane dumnezeiești în ordinea: Tatăl, Fiului şi Duh Sfânt, precizând că Ele sunt văzute şi sesizate cu claritate, fiind cunoscute în același timp într-o Singură Lumină, Unică și Dumnezeiască. Iar despre contemplarea lui HristosDumnezeu de cătremistici, scrie că se aseamănă vederii lui Hristos înviat de cătreApostoli şi a recunoaşterii prezenţei Sale în ei (Etice 15) plină de lumină divină a Învierii. Sf. Simeon Noul Teolog, descrie separat vederea celor Trei Persoane ale Sfintei Treimi: cea a Duh Sfânt (Imnul 8; Etice 5); a luminii Sale (Etice 1; 10); sau a harului Său (Cap. 2; 3). Iar în atâtea descrieri el menționează că, cel curat cu inima vede pe Dumnezeu, iar aceasta este după cum zice Mântuitorului: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). În Imnul 55, Sf. Simeon descrie despre unirea dintre Dumnezeu şi ființa omenească prin Taina Botezului, unire pierdută prin păcat, dar redobândită prin Taina Pocăinţă. Da, în aplicarea pildei fiului pierdut (Luca 15, 11-32), unirea credinciosului cu Hristos Dumnezeu este întru totul posibilă, prinTaina Botezului și după curățirea de păcate, deoarece Mântuitorul S-a unit cu umanitatea prin firea Sa omenească luată din Fecioara Maria la Nașterea Sa, în urma zămislirii de la Duhul Sfânt (Matei 1, 18; Luca 1, 35), și astfel Domnul ne unește prin firea Sa dumnezeiască cu Dumnezeu pentru a ne ilumina prin El în Duhul Sfânt. De aceea este revelat îndemnul prin Scriptura care zice: „…să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi (a lui Hristos), scăpând de stricăciunea poftei celei din lume” (2 Petru 1, 4), ca să putem deveni fii ai lumini, prin credința în lumina divină necreată (Ioan 12, 36), care poate să ne lumineze spre transfigurare. Unirea cu Dumnezeu după Evanghelie și ajungerea la luminarea Tatălui prin Fiul în Duhul Sfânt Vederea luminii divine din partea credinciosului cu inima curată (Matei 5, 8), devine o unire reală cu Dumnezeu a fiinţei umane în întregime: suflet şi trup. Marele teolog. Vladimir Lossky, descrie despre transfigurarea naturii create, trup şi suflet, prin harul divin care apare ca lumină necreată la care credinciosul participă în întregime prin voință, credință și iubire pe calea despătimirii. Așa vederea luminii divine este o tansformare progresivă a credinciosului în întregime, trup şi suflet în Dumnezeu, iar organul însăşi al vederii luminii este sufletul prin ochii minții în calitate de chip a lui Dumnezeu capabil să cunoască modelul său, după care a fost creat: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” (Facere 1, 26-27). Așa lumina de la Tatăl vine prin Fiul în Duhul Sfânt. Astfel, îndumnezeirea credinciosului care se ridică prin viața în Hristos la vederea luminii divine, este ca o consecinţă principală a vederii lui Dumnezeu în lumină. În Imnele 30 şi 39, Sf. Simeon N. Teolog, exprimă o prioritate, vederea luminii asupra îndumezeirii sau transfigurării totale a omului în Dumnezeu, după harul luminii divin care îl îndumnezeiește. În Imnul 39, misticul bizantin afirmă iluminarea omului de către lumina divină care transformă inteligenţa şi voinţa omului. Știința teologică afirmă că, există o reciprocitate între unire şi cunoaşterea lui Dumnezeu din partea credinciosului în urma despătimirii, și că această cunoaştere profundă semnifică o unire intimă cu Dumnezeu în lumină şi unirea intimă cu Dumnezeu ne comunică o cunoaştere nouă şi îndestulătoare. Iar vederea lui Dumnezeu în lumina divină, nu este altceva decât o cunoaştere conştientă în lumină. Sf. Simeon Noul Teolog zice că, este greșit a afirma că acum nu se poate ajunge pe culmile virtuțiilor și trăirea vieții în Hristos ca Sfinții în vechime, zicând: „Tot cel ce învață cele potrivnice dumnezeieștilor Scripturi, acela dogmatizează celor ce-l asculta o noua erezie”. În continuare Sf. Simeon scrie că, sunt întunecați aceea care zic că, omul este incapabil să păzească Evanghelia lui Hristos ca Sfinții înainte, arătând că aceasta este o boală sufletească și este cu atât mai mult cu cât omul nu își dă seama, ca apoi să, se întoarcă la pocăință și să se tămăduiască. „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13, 8), ajutându-i pe toți în toate timpurile.