Romanian Times | Mai 2026

ROMANIANTIMES (continuare în pagina 17) * Trăind într-o lume a disjuncțiilor și a fracturilor, devenită și o lume a conflagrațiilor moderne actuale, care sunt bazate pe operațiuni informaționale hibride, pe emisii culturale de tip propaganda și pe diversiune cognitivă, Paul Anchel resimte din ce în ce mai acut efemeritatea cărămizilor ce construiesc natura umană – retrasă în virtualități probabilistice -, precum și labilitatea echilibrului ce tensionează fiecare existență.Multe dintre poemele sale mărturisesc fragilitatea și ambiguitatea ca amestec din care omul actual poate extrage un nectar binefăcător: “Greu e să înțelegi că uneori blestemul poartă binecuvântare și darul — o umbră de blestem. Că bogăția te poate lipsi de tine, iar sărăcia poate conduce spre liniște. Că sănătatea te face grăbit, iar boala te învață să asculți. Luxul ridică ziduri între oameni, sărăcia — la fel. Dar uneori, sărăcia găsește punțile. Palatele pot adăposti singurătăți, colibele — iubiri. Uneori, boala te învață lecții pe care sănătatea le refuză. E foamea ce aprinde o lumină tainică, iar bunăstarea uită interesul pentru lumina veșnică. Nu poți scrie în cartea altuia, dar poți semna jos — cu o lacrimă sau cu o rugă. Într-o lume de contradicții, adevărata înțelepciune e să îmbrățișezi — paradoxurile, nesiguranțele. Căci semnăturile paradoxului se schimbă precum sufletul —mereu în devenire”. ( paradoxuri și contradicții ). * Amintirile gusturilor și mirosurilor copilăriei, veritabile branduri de nezdruncinat ale sufletului de Fălticeni , au devenit pentru Paul Anchel madlene proustiene , declanșând în sufletul autorului, oriunde s-ar afla, reacții și revelații neașteptate. Prin aceste trăiri, cu sediul în subconștient, izbucnind din profundele interferențe culturale, filosoful învestit cu sintagme ca cetățean al lumii , evreul etern călător cunoaște, deopotrivă, și revelația de român universal. Într-un simplu gust de prăjitură, Ierusalimul antic al adultului se întâlnește cu Ierusalimul copilului, prevestind împreună Ierusalimul ceresc: « M-am despărțit de Ido la restaurantul italian Menza. Rămas singur, am căutat cofetăria transilvăneană de lângă cartierul Mea Shearim. O știu de ani de zile ; are o ruladă cu nucă ce te face să retrăiești Fălticeniul de altădată. În drumul spre Mea Shearim, vezi adevăratul Ierusalim. Vezi cerșetori tăcuți pe scăunele și oameni săraci care împart cu ei ultimul mărunțiș. Vezi tramvaie supraaglomerate unde tinere vetuste citesc psalmi cu o respirație sacadată, de parcă ar vrea să inspire secretul existenței pentru a-l expira apoi spre noi, neștiutorii ». ( Ierusalim…Orașul etern ! – Cap.3. Între Cupola de Aur și Rulada cu nucă ) * La Fălticeni se raportează, ca la un sistem de referință fundamental, toată arhitectura și integrala unei vieți trăite din plin pe toate meridianele globului. Aici este mama, cu ingredientele fericirii domestice, dar tot aici sunt și reperele excelenței și ale modelelor pe care autorul le va urma în viață, călăuzit de fire invizibile. De altfel, de Fălticeni, ca Ierusalim al copilăriei, se leagă nume importante, și insuficient cunoscute, de personalități evreiești: - Reuven Rubin (Rubin Zelicovici, 1893–1974): Pictor israelian de renume mondial, născut în Fălticeni, considerat unul dintre fondatorii artei israeliene și primul ambasador al Israelului în România. - Solomon Zalman Schechter (1847–1915): Renumit rabin și savant evreu, cunoscut pentru descoperirea Genizei din Cairo. A studiat Torah în Fălticeni. - Benjamin al II-lea (Israel Joseph Benjamin, 1818–1860): Călător și scriitor cunoscut pentru explorările sale în Asia, Africa și America în căutarea triburilor pierdute ale Israelului. A descris călătoriile sale în cartea “Trei ani în America”. - Mattitiyahu Simḥah Rabener: Scriitor de limbă ebraică și director al școlii israelito-române din Fălticeni în anii 1860- 1870. - Rabinul Aryeh Leib Rosen (d. 1950): Autor de responsae publicate în lucrarea “Eitan Aryeh”. - Rabinul Joshua Falik (1835–1915):Autor de studii asupra Torei. - David Rimer: Matematician recunoscut, care a emigrat ulterior în Israel. - Ḥayyim Rimer: Profesor de matematică, jurnalist, talmudist și fost director al publicației “Revista Cultului Mozaic” dinRomânia (1980–1994). L-amcunoscut bine, pe el și familia sa, am avut prieteni și colegi pe cei patru copii ai săi (Amada, Agnita, Iuri și Zamir), l-am avut profesor la Colegiul Național Ștefan cel Mare din Suceava, unde a fost și redactor șef la revista liceului, la care eu însămi scriam cu talent (1972-1976). - Norman Manea, ilustru scriitor născut la Burdujeni, Suceava, emigrat în Statele Unite după 1986, dar care a locuit ani buni și laFălticeni, povestind în romanele sale varii episoade ale acestei etape. Cărțile sale au fost traduse înpeste 30 de limbi. Este unul dintre cei mai premiați autori români în străinătate, primind numeroase premii internaționale, inclusiv Premiul Médicis Étranger și Premiul Nonino , și a fost nominalizat timp de mulți ani din partea României la Premiul Nobel pentru Literatură. Președintele României i-a oferit acum 10 ani (2016), la împlinirea vârstei de 80 de ani, Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer . În acel an, acest mare prieten al României, al Bucovinei natale, și al meu, rămas fidel patriei limbii sale românești, a fost invitatul meu la Biblioteca Bucovinei, unde a fost onorat cu respect în orașul său natal și a susținut o conferință ce va rămâne în istoria literaturii noastre românești. * Cartea oferă un itinerar generos al devenirii autorului. În mod fericit, existența se împletește cu ficțiunea. Iar forța ficțiunii obligă memoria la replicări. Acest releu de feed back-uri incită curiozitatea cititorului, printr-o prospețime inefabilă. RaulAnchel pleacă în Israel, dupămarele cutremur din 1977, unde “locuiește”, simultan, în cel puțin trei limbi: ebraica, engleza și româna, recunoscând, pe urmele lui Norman Manea, Nichita Stănescu sau Emil Cioran, că limba română este patria sa adevărată, de suflet, pentru că educația primită timpuriu în limba română i-a structurat pattern-urile corticale fundamentale: de gândire, cogniție, afectivitate, exprimare nuanțată, dar și de dor, ca expresie a umanității și umanismului. Definirea lui acasă este inconstantă și, poate, traumatizantă, sau nu arareori poate fi considerată drept resursă de creativitate care se activează prin metisarea culturilor frecventate. Navigând între culturi și civilizații unite prin limba originară - care este limba română -, Paul Anchel devine o insulă de românitate prinsă învâltoarea istoriei, și tocmai de aceeamărturiile sale sunt cu atât mai valoroase. Ajuns, de ceva timp, la anii senectuții și ai turismului istoriei personale, autorul își adună, de câteva decenii, toate notele, schițele, pildele, experiențele, amintirile, elanurile de comunicare interculturală și transdisciplinară, poemele și prozele, aforismele și micile dramolete, peisajele sufletești și acribioasele consemnări asupra vieții sau politicului, în volume scrise în limba română. Acestea devin veritabile vademecuri de supraviețuire între exilurile și utopiile istoriei contemporane, dar și enciclopedii scrise în cheie ludic-talmudică, morală (și moralizatoare), autopersiflantă și sapiențială. Totul, cu impresia unui cinematograf non-stop și a unei ruminații perpetue, petrecute în conștiința omului – intelectual lucid, om de cultură și cetățean al lumii – ce luptă din răsputeri să nu-și piardă sensul. Din fericire, dincolo de starea de frământare - despre dragoste, moarte, patriotism, copilărie, sacrificii, familie, boală, război sau călătorii -, autorul transmite prin scrierile sale acceptarea, nu resemnarea, în fața unui destin de forță. Ca scriitor și ca martor, destinul său este acela de a fi fost supus permanent transbordărilor care au loc prin intermediul limbii române și care se petrec în universuri simbolic diferite, dar nu disjuncte. Asistăm, în Israel, și prin Raul Anchel explicit, la stingerea unor generații vorbitoare de limbă română cultă și bune cunoscătoare deopotrivă ale civilizațiilor românești și evreiești, de la tradițional - la modern și post-modern, de la Gutenberg - la Marconi, de la tipar - la digital. Este o etapă-oglindă, parte importantă a devenirii noastre comune. * Cu scrierile lui Raul Anchel se deschide, în buna tradiție iudaică, și o galerie de viziuni. Atmosfera este una de fină armonie între lumea evreiască și lumea românească, pe o punte de comunicare biunivocă, în care domină experiența de curte a neamurilor, de deschidere spre universalitate, în care accentul nu mai cade pe deplângerile identitare, ci pe soluțiile de salt într-un nivel de conștiință salvator. Capacitatea autorului de a privi în viitor, proiectându-și viziunile (continuare din pagina 7) Raul Anchel: o insulă de românitate...