Romanian Times | Iunie 2026

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Aurel Sas DUMNEZEU TATĂLESTE IZVORULLUMINII NECREATE, PRECUM ESTE ȘI CAUZANAȘTERII FIULUI ȘI PURCEDERII DUHULUI SFÂNT Cap. III - DUMNEZEUTATĂLESTE LUMINĂ, ÎN UNICALUMINĂASFINTEI TREIMI (9) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI Despre dogma Sfintei Treimi în trei străluciri: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt (continuare din numărul trecut) La amestecarea limbilor, la Turnul Babel, la fel a zis Dumnezeu la plural: „Să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor” (Facerea 11, 27). Vorbind iarăși la plural „Să Ne pogorâm...” ( Facere 11, 27), S-a revelat iarăși că El, Dumnezeu este Unul după fiinţă este întreit în Persoane. La stejarul Mamvri, Dumnezeu S-a arătat lui Avraam în chipul a trei Oameni (Facere 1, 1-2), care simbolizează cel mai clar pe Dumnezeu în Treime, dar Unul în ființă. La fel, Duhul Sfânt a vorbit prin proorocul David că, Dumnezeu este în trei Ipostasuri sau Persoane, prin Scriptura: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor” (Psalm 32, 6). Dumnezeu este Unul și Cuvântul (Ioan 1, 1) este Fiul şi Duhul gurii Lui Îl revelează pe Duhul Sfânt. Așa S-a arătat că Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt de o fiinţă, de o putere, de o domnie şi de o împărăţie. Cei trei patriarhi ai Vechiului Testament: Avraam, Isaac şi Iacov, sunt la fel un simbol al lui Dumnezeu în Treime. În legea Harului, la Botezul Domnului de către Ioan în apele Iordanului, S-a arătat Dumnezeu Unul în ființă și întreit în Persoane: Fiul Care se boteza și S-a auzit vocea Tatălui care L-a prezentat pe Iisus cine este, zicând: „ „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 17) și Duhul Sfânt S-a coborât în chip de porumbel, în revelarea Scripturii: „...botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul, Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel...” (Luca 3, 21-22). Deschiderea cerului arată coborârea harului, care a fost oprit la caderea primilor oameni, iar porumbelul este simbolul Duhului Sfânt. Această arătare a lui Dumnezeu în Treime la botezeul Domnului este numită și prima Teofanie: cu care prilej se cântă troparul praznicului: „În Iordan botezându-TeTu, Doamne, închinareaTreimii S-a arătat”. Trimitind pe Sf. Apostoli la propovaduire, Mântuitorul le spune: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28,19), revelând Domnul astfel pe Dumnezeu în Treime în modul cel mai clar și explicit și ca Lumină în trei Străluciri: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Dumnezeu S-a arătat în chip deplin că, deşi este Unul după fiinţă, sau după fire, după Persoane este Întreit. Iar Sf. Ap. și Evanghelistul Ioan zice: „ Căci trei sunt care mărturisesc în cer: „Tatăl, Cuvântul (Fiul) şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt” (1 Ioan 5, 7), în unitatea Sfintei Treimii. Iar pe pământ mărturisesc tot trei: „Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel” (1 Ioan 5, 8). Sfinții Părinţi au arătat că Dumnezeu în Sfânta Treime este de-o singură dumnezeire, de-o singură fiinţă şi fire, de-o singură voie şi împărăţie şi domnie, dar este în trei Ipostasuri sau Persoane, iar aceste trei Ipostasuri sunt deosebite după însuşirile sau atributele lor, în chipul subzistenţei fiecăruia. Prin toate cele arătate mai sus Dumnezeu S-a descoperit ca lumină și prin toate lucrările Sale a luminat omul și lumea. Tatăl are ca chip al subzistenţei nenaşterea ; căci nu se naşte din nimenea. Fiul are ca chip al subzistenţei Sale naşterea (Evrei 1, 5), mai înainte de toţi vecii din Tatăl, în asemănarea nașterii cuvântul din mintea omului. Iar chipul subzistenței Duhului Sfânt este purcederea , adică porneşte, purcede din Tatăl (Ioan 15, 26). Despre aceasta Sfântul Grigore de Nyssa zice că, o dată cu naşterea Fiului, cea mai dinainte de toţi vecii, purcede şi Duhul Sfânt. Și nu a fost nici o vreme când Hristos n-a fost împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Cum se putea ca Tatăl să fie fără de Cuvântul (Fiul)? Dumnezeu are pe Cuvântul (Fiul) (Ioan 1, 1) Dumnezeu are şi Duh (Rom. 8, 9). Referitor la natura nașterii Fiului sau la natura purcederii Duhului Sfânt trebuie să le luăm ca lucruri pe care le știe numai Dumnezeu, având în vedere rațiunea mărginită a ființei umane. Iar în mintea noastră se luminează înțelegerea prin credință (Evrei 11, 1) și logică că, Fiul de vreme ce se naște din Tatăl și Duhul ce purcede din Tatăl este de o ființă cu Tatăl, cum este și firesc. Sf Grigore de Nazianz, numit și Teologul, definește Sfânta Treime drept lumina divină substanțială, care este unică și în același timp Tată și Fiu și Duh Sfânt în ( Sf. Grigore de Nazianz, Cele cinci Cuvântări despre Dumnezeu, Cap. III). O altă definiție concisă și mai exactă a Sfintei Treimi, dată de Sf. Grigore de Nazianz, este că: „Cele trei (Pesoane a Sfintei Treimi) sunt Una prin Dumnezeirea Lor, iar Unimea este Trei prin proprietățile Persoanelor Sfintei Treimi (Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt)” (Ibidem, Cap. IV). Taina dogmei lui Dumnezeu în Sfinta Treime, ce depășește rațiunea umană, se poate totuși înțelege prin unirea rațiunii cu credința care în harul ei ne aduce iluminarea Dumnezeiescă ca să putem înțelege lucrurile tainice. Puterea credinței și dobândirile ei, le prezintă revelarea Scripturii care vine și ne definește credința pe cât se poate, zicând: „Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11, 1). Așadar, n-a fost niciodată Tatăl fără Fiul și fără Duhul Sfânt și nici Fiul și Duhul Sfânt fără Tatăl. Și mai clar, nu a fost niciodată când să nu fi fost Cuvântul (Fiul) la Tatăl. Cum n-a putut să fie Tatăl fără Cuvântul, aşa nu s-a putut să fie o vreme când Cuvântul să nu fi fost la Tatăl, şi Duhul Sfânt să nu purceadă în chip negrăit, și să nu fie la Tatăl, pentru că Cel ce are Cuvântul are şi Duhul Rom. 8, 9). Aceste învățături sunt tainice și nu le pot înţelege toţi, și de aceea avem credința ca să le primim și să le înțelegem prin credință duhovnicește (1 Cor. 2, 14) și să ținem sărbătoarea Sfintei Treimi. Însuşirile Persoanelor sunt chipul subzistenţei lor în Treime. Tatăl este Tată fiindcă naşte mai înainte de toţi vecii pe Fiul şi purcede pe Duhul deodată cu naşterea Fiului, fără de vreme şi fără de ani. Dar în alt chip purcede pe Duhul şi în alt chip naşte pe Fiul. Aşa zice Iosif Vrienie, dascălul Sf. Marcu din Efes și a patriarhului Ghenadie, ce a fost după căderea Constantinopolului, cât și marele teolog din sec. al XIV-lea, că Tatăl se cheamă Născător al Fiului şi Purcezător al Duhului. Dar Fiului i se zice şi Cuvântul. Fiul subzistă prin naştere şi Duhul prin purcedere. Fiul şi Duhul se mai numesc şi cele două raze gemene ale Tatălui (Iosif Vrienie, Cuvântul 4 despre Sfânta Treime). Așa Dumnezeu în Sfânta Treime este izvorul vieții și al luminii: „Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35, 9). Așadar, cele trei Ipostasuri ale Sfintei Treimi, unul are însuşirea deTată, altul de Fiu şi altul de Duh Sfânt. Ele se deosebesc, dar sunt şi unite, însă unirea lor nu le amestecă (Dogmatica, cap. 8, p. 19). Persoanele Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duh Sfântul una sunt , în revelarea Scripturii: „ Căci trei sunt care mărturisesc în cer: „Tatăl, Cuvântul (Fiul) şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt” (1 Ioan 5, 7), dar fără amestecare, şi se împart fără despărţire. Gândiţi-vă la trei Sori, care ar fi deopotrivă de mari, deopotrivă de luminoşi şi ar ieşi pe cer deodată, uniți într-un glob şi într-o putere. După Sf. Grigore Teologul sau de Nazianz, cei trei Sori: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, luminează dintr-o singură lumină a Soarelui Sfintei Treimi, spre luminarea lumii. Cele trei Persoane Dumnezeiești din Treime sunt în asemănare ca trei Sori de lumină , dar având aceeaşi căldură şi lumină și aceeaşi fiinţă, păstrându-și fiecare lumina şi însuşirea ei. Dar acești trei Sori, în asemănarea cu Persoanele Sfintei Treimi, să ne imaginăm că sunt uniți în Unul dar fără amestecare , ca Persoanele Sfintei Treimei, și sunt astfel un Singur Soare precum un Singur Dumnezeu în Treime, în trei Sori ce luminează puternic sau după Sf. Simeon Noul Teolog, în trei Străluciri mari: în Tatăl și în Fiul și în Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțită, Care luminează din Aceeași și Unica lumină necreată a Unui Singur Dumnezeu în Treime. Asemănarea Sfintei Treimi cu trei Sori, după Sf. Grigore de Nazians sau Teologul , este potrivită dacă ne gândim că, Însăși despre Domnul Iisus Hristos în Sf. Evamghelie de la Luca, găsim că este revelat lumii ca Răsăritul cel de Sus, prin Scriptura: „Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus (Fiul, Iisus Hristos), Ca să lumineze...” (Luca 1, 78). În Epistola 38 a Sf. Vasile cel Mare către Sfântul Grigore de Nyssa, referitor la Persoanele Sfintei Treimi, scrie: „un curcubeu care se formează din razele puternice ale soarelui, ce cad asupra unui nor care este plin de apă şi de rouă, dă la iveală o mulţime de culori; dar noi vedem că aceste culori se deosebesc, una fiind galbenă, alta albastră, alta roşie, alta portocalie, dar niciodată nu putem înţelege unde se unesc ele şi de unde până unde ţine galbenul, de unde până unde portocaliul sau verdele; aşa trebuie înțelese şi Persoanele Sfintei Treimi: ele se unesc şi se pare că se amestecă. Dar nu, nu se amestecă , ci păstrează fiecare însuşirea Sa. Dar fiinţa este una . Şi rațiunea omenească nu poate pricepe această taină sau mister cât sunt de unite; ştim doar atât: că sunt unite , dar nu se amestecă , şi se împart, dar fără să se despartă după fiinţă”. Domnul zice: „Iar Eu (Iisus, Fiul) şi Tatăl Meu una suntem” (Ioan 10, 30). Înțelegerea este prin credință în iluminarea Duhului Sfânt. Referitor la nașterea Fiului și la purcederea Duhului Sfânt, Biserica învață că Fiul S-a născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, ca Fiu al Tatălui, şi altă naştere este cea ca Fiu al Omului (Matei 11, 9) la plinirea vremii (Gal. 4, 4), din Pururea Fecioara Maria prin zămislire de la Duhul Sfânt (Matei 1, 18; Luca 1, 35), ca să crească și să ne mântuiască prin toate aspectele operei de mântuire obiectivă. Duhul Sfânt are şi El o purcedere din Tatăl, mai înainte de toţi vecii, o dată cu naşterea Fiului, dar și o arătare sau pogorâre la Cincizecime, la Rusalii, după, cincizeci de zile de la Învierea Domnului, când Se pogoară peste Sf. Ap. în chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 1-10) (Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., cap. 8, pp. 20, 25, 35). „Limbi ca de foc”, simbolizează harul luminii peste Sf. Apostoli pe care L-a adus Duhul Sfânt.