Romanian Times | Iulie 2026

Cultură 9 Război și pace de Andrei PLEȘU ROMANIANTIMES În spațiul românesc, războiul nu e chiar război, după cumnici pacea nu e chiar pace. Ceea ce „combatanții” caută e un profil dur, dar cu fițe acomodante, sau o alianță falsă, dar profitabilă. De luni (ani?) de zile, România oferă românilor (și întregii lumi) o incomparabilă versiuneautohtonăaunei temedeanvergură planetară: conflictul (de la „dezbatere” la „război”). Conflictul pare adevăratul motor al istoriei universale. Nu putem evolua fără opțiuni tranșante, și nu putem avea opțiuni fără să le asumăm radical, fără „să ne batem” pentru ele. OK, există și „dialog”, există și „concesii”, există și temporare fițe „împăciuitoriste”, dar o brazdă mai jos se regăsește, întotdeauna, tensiunea rupturii. România contemporană tinde să devină, pentru analiștii războielii, o inepuizabilă sursă de „materie primă”. Cu o sumedenie de „note” specifice. Un pic de fățărnicie, dar și încruntături dacice, radicalități incompatibile, bășcălie sau învoieli avantajoase. De la Tolstoi se trece spre Caragiale... Nu vreau să spun că întregul peisaj politic local e de o ridicolă omogenitate. Există și episoade onorabile, combatanți inteligenți și nu neapărat „interesați”, nevoie autentică de normalitate, bună intenție și proiecte compatibile (îmi vine în minte chiar un nume de membru PSD: primarul Buzăului, Constantin Toma).. Dar, din păcate, dacă ne referim strict la actualitatea imediată, ceea ce predomină e împestrițarea țanțoșă, incoerența „ideologică”, inflația de autoportrete suficiente, de mediocritate retorică, de previzibilitate adormitoare alternînd cu surprize coșmarești. Politica e luptă pentru privilegiile puterii, dar se dă drept patriotism dezinteresat. Iar stilistica retorică și comportamentală a actorilor publici e aproximativă, cînd milităros impozantă, cînd periferic cordială. Alegătorul român e într-o situație de blocaj. Cu cine să voteze, cîndmai toate „echipele” partinice dansează cînd cu stînga, cînd cu dreapta, cînd toți aspiră la putere nu pentru a face , ci pentru a surîde suveran? Nu vor eficiență, vor prestigiu, Nu vor să livreze, vor să li se livreze... Bine că cei de pe scenă nu știu (nici) istorie, așa încît să li se facă rușine (sau poate să se simtă mai responsabili și mai intens motivați), gîndindu-se la puzderia de antecesori pe mîinile cărora a fost țara în alte vremuri... În acele vremuri în care prim-miniștri erau Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Ion C. Brătianu, George Cantacuzino, Take Ionescu, PetreP. Carp, IuliuManiu,Nicolae Iorga, Gh. Tătărescu și alții de aceeași anvergură. Disputele politice nu puteau arăta, atunci, între asemenea oameni, cum arată, astăzi, disputele dintre „vedetele” contemporane... Nu vreau să par atașat de propria biografie politică, dar îndrăznesc, totuși, să amintesc și cîțiva colegi din primul guvern post-revoluționar: Sergiu Celac, Mihai Șora, Victor Babiuc, Traian Băsescu, Th. Stolojan, Bogdan Marinescu, CătălinZamfir, EugenDijmărescu, Niculae Spiroiu, Constantin Fota, Mihai Chirică ș.a. Cînd m-am trezit ministru al Culturii, nu-i cunoșteam pe nici unul, dar n-am simțit decît rareori că sînt înconjurat de străini sau de „campioni” ambițioși. În spațiul românesc, războiul nu e chiar război, după cum nici pacea nu e chiar pace. Ceea ce „combatanții” caută e un profil dur, dar cu fițe acomodante, sau o alianță falsă, dar profitabilă. Stilistic, lucrurile arată fie tragi-comic, fie ludic, fie întîmplător... Nu e clar dacă e vorba de o luptă politică, de una teatrală, de pură scenografie sau de îmbrînceală periferică. Atunci cînd mă uit la „știri”, nu văd tensiuni ideologice, strategice, orientative. Văd doar o chermeză virilă (plus Olguța...) sau tatonarea unui „tîrg” din care să cîștige toți sau să piardă doar nătărăii radicali. Nu asist la confruntarea asumată dintre mai multe proiecte, nu asist la un meci între convingeri distincte, între opțiuni idealiste sau șmecherii conjuncturale, între „tabere” coerente și dedicate unor soluții binefăcătoare tuturor, indiferent de gașca susținătoare. Spectacolul general seamănă a caft de cartier. Am mai degrabă impresia că sînt martorul unei hărțuieli între Berceni și Floreasca, între Drumul Taberei și Izvor, între Obor și Cotroceni... Nu despre politică e vorba, ci despre amplasament preferențial, despre țîfnă raională, despre orgolii provinciale și negustorie „suveranistă”. Ce va decurge de aici? Război? Pace? Război și pace? Plictiseală? Disperare? Rătăcire? Alegeri? (Între cine și cine?) N-avem cum ști! Dar să ne păstrăm, măcar, umorul, speranța, onestitatea, civilizația comportamentală, distanța sanitară... În rest, să ne mai distrăm puțin cu Nicușor... Elon Musk a vorbit cu redactorul-șef al The Economist, Zanny Minton Beddoes, într-un interviu înregistrat înainte ca OpenAI să dezvăluie că unul dintre modelele sale de frontieră a atacat alte sisteme informatice. De ce Musk crede că este prea târziu pentru a opri IA Faptul că Musk consideră acum că inteligența artificială este de neoprit este o reevaluare a ideilor pe care le avea anterior. În martie 2023, Musk a semnat scrisoarea deschisă a Institutului „Future of Life”, prin care cerea o pauză de șase luni pentru sistemele de IA mai puternice decât GPT-4. Ulterior, și-a lansat propria companie de IA, xAI. Astăzi nu mai vede nicio frână care să poată să oprească dezvoltarea. „Adică, sincer, pare să existe un progres inexorabil aici în IA și în roboți, încât, chiar dacă aș vrea să-l opresc, nu aș putea.” Pericolul nu s-a micșorat în ochii lui. Musk și-a menținut Elon Musk, interviu: În 5 ani, sistemele IA vor depăşi întreaga inteligenţă umană, în 10 ani vor prelua activitățile fizice. Ce se alege de oameni estimarea anterioară privind o șansă de 10% până la 20% ca roboții ucigași să distrugă omenirea. „Încă cred că există un risc asociat cu IA și roboți. Riscul nu este zero.” Totuși, el a argumentat împotriva stopării dezvoltării. „Chiar dacă ar exista un buton de oprire”, a spus el, „probabil nu ar trebui să-l apăsăm”, deoarece cel mai probabil rezultat va fi o abundență de bunuri și servicii pentru toți oamenii. Noua sa filozofie se încadrează într-o singură linie: „Da, adică, da, cam așa ceva, haideți să ne bucurăm de această călătorie, este filozofia mea în acest moment.” Superinteligența în cinci ani Musk a stabilit și o dată pentru acest pas imens al IA: „Cred că IA ar putea depăși suma inteligenței umane în aproximativ cinci ani.” În aproximativ zece ani roboții vor prelua majoritatea activităților fizice și intelectuale, inaugurând o eră a „abundenței uimitoare”, în care banii își vor pierde relevanța. Musk crede că sistemele de inteligenţă artificială şi roboţii vor ajunge, în cele din urmă, să îndeplinească majoritatea activităţilor digitale şi fizice. În acest scop, xAI, companie numită acum SpaceXAI, dezvoltă sisteme capabile să realizeze sarcini cognitive, precum programarea software, în timp ce Tesla produce roboţi umanoizi. În același timp, el susține că dezvoltarea inteligenței artificiale va fi alimentată de centre de date amplasate cursdeguvernare.ro / 25.07.2026 Sursa: dilema.ro în spațiu, o idee despre care unii experți avertizează că ar putea avea consecințe grave pentru mediu. El a co-fondat OpenAI în 2015 ca „în esență o contrapondere la Google”. Anthropic s-a desprins ulterior din OpenAI. Ambele concurează acum înaintea autorităților de reglementare, iar Washingtonul tocmai a aprobat GPT-5.6 al OpenAI pentru implementare pe scară largă. „Deci, se pare că toate drumurile duc la accelerarea inteligenței artificiale. Atunci eu mă gândesc: OK, ei bine, poți pur și simplu să fii trist din cauza asta sau să te alături clubului.” Miliardarul consideră că cea mai bună imagine despre viitor este portretizată în seria Culture de Iain Banks. „Dacă vorbim despre ce cărţi ar trebui să citească lumea pentru a-şi face o idede despre cum va arăta viitorul, cea mai bună viziune despre cum va arăta viitorul sunt cărţile lui Iain Banks, seria Culture”. În lipsa locurilor de muncă, sugerează el, ar putea fi necesară o redistribuire pe scară largă a avuţiei, pentru a crea un „venit universal” destinat oamenilor. Însă, deşi cel mai bogat om din lume spune că nu are nicio problemă să plătească „mii de miliarde sub formă de taxe”, el susţine în acelaşi timp că banii vor deveni irelevanţi peste un deceniu. Musk afirmă că guvernele ar trebui pur şi simplu „să le trimită oamenilor cecuri”, deoarece, într-o lume cu o ofertă infinită de bunuri şi servicii produse de maşini, deflaţia va reprezenta o problemă mai mare decât inflaţia.