Romanian Times | August 2026

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Aurel Sas DUMNEZEU TATĂLESTE IZVORULLUMINII NECREATE, PRECUM ESTE ȘI CAUZANAȘTERII FIULUI ȘI PURCEDERII DUHULUI SFÂNT Cap. III - DUMNEZEUTATĂLESTE LUMINĂ, ÎN UNICALUMINĂASFINTEI TREIMI (11) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI Înțelegerea Bibliei și descoperirea lui Dumnezeu ca izvor de viață și lumină (continuare din numărul trecut) Aici aflăm că Dumnezeu autorul Bibliei sau a Sfintei Scripturi a scris cărțile Bibliei, atât ale Vechiului cât și ale Noului Testament prin „…oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu, au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt” (2 Petru 1, 20-22). Când răsare soarele se aprind de lumină mai întâi piscurile cele înalte ale munţilor, tot astfel, „…Răsăritul cel de Sus” (Luca 1, 78), Hristos Iisus, Soarele Dreptăţii și Soarele luminii necreate și divine, care răsare fiecărui credincios din cuvintele Bibliei, lumineazămai întâi toate inimileminţile să devină cuarte, spre dobândirea înțelegerii și a cunoașterii de la Dumnezeu „Cel ce învaţă pe om cunoştinţa” (Psalm 93, 10). Astfel, credincioșii cu trăirea „…în legea duhului vieții în Hristos…” (Rom. 8, 2) și așa în roadele Duhului Sfânt, amintite mai sus, pot înțelege Biblia, dar cei necredincioși și în posedarea sau roadele duhurilor rele de la Diavolul, în revelarea Scripturilor, nu pot înțelege Biblia. Iar duhurile rele în descoperirea Scripturilor sunt în număr de 17, după cum urmează: „Iar faptele trupului (cu duhurile rele) sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălarea, Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precumdinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (Gal. 5, 19-21). În continuare, Scripturile descoperă alte duhuri rele, în care vedem oamenii necredincioși de azi, cum sunt purtați de ele: „Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (1 Cor. 6, 9-10). Păcatul unde zice că „nici sodomiții…. nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (1Cor. 6, 9-10), este definit de Scripturile care zic: „Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine” (Rom. 1, 26-28). Nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu cei cu păcatul sodomit împotriva firii, ci vor arde în focurile iadului (Matei 25, 41-46). Dovadă stau marele orașe Sodoma și Gomora din Vechiul Testament, care au trait în păcatul sodomit, contra firii, cum arată mai sus, despre care Scriptura descoperă generațiilor, zicând: „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul” (Facere 19, 1-28), și așa a rezultat din eleMareaMoartă. Iar o altă Scriptură zice: „Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor” (2 Petru 2, 6) cu același păcat sodomit. Răspunsul salvării pentru amatorii păcatului sodomit, este Scriptura care zice: „Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt” (Pildele lui Solomon 9, 10). Etalonul valorilor este aurul; al spaţiului este metrul, şi al greutăţii este kilogramul. Dar etalonul adevărului esteHristos Iisus, care zice generațiilor: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa…” (Ioan 14, 6). De ce? Pentru că Iisus Hristos nu a fost numai Om adevărat și fără de păcat (Evrei 4, 15), ci a fost și Dumnezeu adevărat și așa în drept și adevăr S-a putut prezenta lumii întregi că este Calea,Adevărul și Viața, Care face pe cel ce Îl urmează liber întru El, Hristos Iisus (Gal. 5, 1), îl face liber de păcat și de a nu fi fiu al întunericului ci a „...luminii vieții” (Ioan 8, 12), și de a umbla ca fiu al luminii divine (Efes. 5, 8), prin credința în lumină, în descoperirea Domnului: „Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii...” (Ioan 12, 36). Dar Hristos Iisus nu este orice cale, adevăr și viață, ci El este Calea care nu rătăcește, Adevărul care nu înșeală și Viața care nu sfârșește niciodată ci trece în viața veșnică. Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat în umanitate, prin zămislire de la Duhul Sfânt în Pururea Fecioară Maria (Luca 1, 34-35), și a devenit om ca să ne mântuiască, S-a mai prezentat generațiilor, zicând: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8. 12).Adevărat este că, cel ce va urma lui HristosMântuitorul lumii nu vaumbla în întuneric ci va avea lumina, dar iarăși nu orice fel lumină „...ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8. 12), ce izvorăște din izvorul luminii, care este Dumnezeu în Treime. Astfel aflăm că, Iisus Hristos, a doua Persoană din Sfânta Treime, este izvor de Lumină divină împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, Care în revelarea Scripturii: „... luminează pe tot omul, care vine în lume” (Ioan 1, 9), prin Taina Botezului și pe toți cei ce vin să se unească cu lumina divină prin Taina Pocăinței, după pilda fiului rătăcit (Luca 15, 11-32). Prin urmare, trebuie să știm că fără iluminarea Tatălui prin Fiul, Iisus Hristos, Lumina lumii (Ioan 8, 12), noi nu putem înţelege nici viața, nici lumea înconjurătoare, nu ne putem înţelege nici pe noi înşine, și cu atât mai mult nu putem înţelege nici revelațiile Sfântei Scripturi. O altă descoperire mare ce face Iisus Hristos Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42), este când zice: „...căci fără Mine (Hristos Iisus) nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5). De ce? Ne explică tot El, Iisus, zicând: „Eu (Iisus) sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine (Iisus) şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 4). Și îndeamnă toate generațiile, zicând: „Rămâneţi în Mine (Iisus) şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine” (Ioan 15, 3). Această asemănare cu vița este un exemplu clar de înțeles, dar și filozofia cea adevărată a vieții. Ferice de cel ce va urma umbla în lumina divină a vieții (Ioan 8, 120. Știindcăci cheia tălmăcirii și înțelegeriiBibliei esteprinDuhul Sfânt, carene iluminează , și așa ne vom ruga Duhului să ne lumineze, fiindcă El se roagă pentru noi în suspine (Rom. 8, 26), și astfel vom înțelege Biblia și odată cu ea sensul vieții și peDumnezeu care este izvor de lumină divină necreată spre iluminarea omenirii, dovadă este lumina soarelui creată pe cer la cuvântul Lui, când a zis: „…Să fie lumină!” Și a fost lumină” (Facere 1, 3), și astfel a apărut lumina creată a Soarelui pe bolta cerului. Iar Dumnezeu, Care a zis să strălucească lumina, va zice să strălucească și în inima celor credincioși ce vin la El, prinTaina Botezului și a Pocăinței, după Scriptura: „FiindcăDumnezeu, Care a zis: “Strălucească, din întuneric, lumina” -El a strălucit în inimilenoastre, ca să străluceascăcunoştinţa slavei luiDumnezeu, pe faţa lui Hristos” (2 Cor. 4, 6). Dacă în cartea Facerii 1, 14-18, Biblia ne revelează că Dumnezeu a creat soarele, luna şi stelele pe cer, Scriptura următoare ne ridică la înțelegerea luminii în Împărăția cerurilor, zicând: „Şi s-aarătat din cer un semnmare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele” (Apoc. 12, 1). Tâlcuirea acestei Scripturi după Sf. Părinți este: universul cel duhovnicesc, nevăzut este Biserica, pe care o luminează Soarele dreptății, Hristos Iisus, „…Răsăritul cel de Sus” (Luca 1, 78) în Duhul Sfânt, luna este Maica Domnului şi cele douăsprezece stele sunt cei dosiprezece apostoli. Reluând tâlcuirea Sf. Ap. Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur și alţi teologi au intrat în amănunte şi au tâlcuit astfel că: Ţara Egiptului este ţara păcatului, Faraon este diavolul care îi ţine în robie pe păcătoşi şi îi chinuieşte cumunci grele, trecerea lui Israel prinMarea Roşie este trecerea noastră prin apa Botezului. Moise conducătorul poporului Israel, preînchipuie pe Iisus Hristos conducătoul popoaerelor spre Patria Cerească a Luminii necreate, a Împărăției Luminii unde Dumnezeu este templu de lumină care luminează totul și pe toți, în revelarea Scripturii despre cetatea noului Ierusalimceresc: „Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul (Hristos)” (Apoc. 21, 23). Scriptura cu stâlpul de nor și stâlp de foc: „Iar Domnul mergea înaintea lor: ziua în stâlp de nor, arătându-le calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-le, ca să poată merge şi ziua şi noaptea. Şi n-a lipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului” (Ieșire 13, 21-22), a fost tâlcuită că: stâlpul de nor şi stâlpul de foc, care lumina călătoria poporului evreu prin pustie, este Duhul Sfânt care ne călăuzeşte ziua şi noaptea spre Împărăția Cerurilor; iar mana cerească (Ieșire 16, 35) şi apa din stâncă (Ieșire 17, 6) este Sfânta Împărtăşanie; rătăcirea lui Israel timp de patruzeci de ani (Numari 32, 13) este călătoria noastră în viaţa aceasta pământească, iar trecerea prin Canaanul unde curgea lapte (Ieșire 33, 3) și miere simbolizează trecerea noastră în viaţa veşnică şi fericită a raiului în Împărăția lui Dumnezeu, Împărăția Luminii, unde vor fii luminii din viața aceasta (Ioan 12, 36)