Romanian Times | Octombrie 2026

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Arheologia ideologiei „antisoroșiste” înseamnădeconstrucţie,demitologizare.Pedalarea pe fibra naţionalistă este o tehnică de recuperare şi înregimentare. Dar şi o contrapondere la atracţia occidentală aşa cumeste ea simbolizata de Europa Liberă. O istorie onestă a „suprastructurilor” comuniste nu poate ignora fenomenul barbisto-vadimist. Acolo e originea seculegionarismului de azi. La început a fost Luceafărul barbist. Acolo a demarat campania împotriva Europei Libere. Conu’ Jenică îl execută pe J. Popper. Urmau la rând alţi redactori. Se uită adeseori că atacurile furibunde împotriva sincronismului lovinescian au apărut încă de la sfârşitul anilor 60 sub semnătură lui E. Barbu şi a ciracilor săi. Erau „înfierate” cosmopolitismul, modernismul, avangarda, „absurdismul”, „străinismul”. Vechiul tezism „realist socialist” era înlocuit prin noul tezism al „specificului naţional”. Plecau staliniştii d’antart, unii dintre ei penitenţi, precum Paul Cornea, N. Tertulian, Savin Bratu şi M. Petroveanu, soseau bădia Lăncrănjan şi tovarăşii Gheorghe Achiței, Pompiliu Marcea şi Gheorghe Stroia. „Români, cumpăraţi de la români!” În Luceafărul poeme de N. Crevedia”. “În urmă-mi omare umbra verde”, Ion Gheorghe, Dan Zamfirescu, Nicolae Dan Fruntelată, Silvesri Târnăcop, Paul Anghel şi Ilie Purcaru exultau în extaz. Au învins în lupta cu “alogenii”. Mai suntem unii care am luptat împotriva extremismului vadimist. Nu am uitat cum individul spumega de ură împotriva „veneticilor”, a „pripăşiţilor cu tartane”, a „hunilor sălbatici” şi alte asemenea imundiţii. Astfel şi-a făcut drum în anii ceauşişti. Aparent, era o scrânteală. Nu o făcea însă de capul lui. Îl sprijinea echipa barbistă, păuneștii, unghenii, mutascii, artursilvestrii, nicolaedragoșii, lăncrănjanii, paulanghelii, pompiliumarcii, dinusărarii, danzamfireștii şi alţi dodubălani. Activişti, jurnalişti, profesori universitari, directori de reviste, teatre, edituri. La Secţie, aveau sprijinul lui Eugen Florescu şi, mai sus, al lui Popescu poreclit „Dumnezeu”. Pentru mine este clar că aceasta este ereditatea noului obscurantism xenofob. Din el provine Guru. Via tovarăşul academician Mircea Malița. Sigur, sunt şi teme legionare, dar fundamental îmi pare mai degrabă filonul naţional-stalinist. Varianta românească a ceea ce Robert C. Tucker a numit bolşevismul de extremă dreaptă. Este deci firesc ca neo-protocroniștii să fie solidari cu imperialismul neostalinist şi neofascist reprezentat de satrapul kaghebist. Nu folosesc invective. A descrie un curent politic drept huliganism rasist este un diagnostic conceptual. Aceasta este perversa alchimie care asigură perpetuarea fantasmelor salvării. Am regăsit un pasaj cât se poate de revelator din răposatul „tribun”: „Sămânţa trădării pare mai viguroasă ca oricând. În confruntarea directă cu nelegiuiţii, creştinii pierd. La fel a pierdut Christos. «Te-or întrece nătărăii/ Chiar de-i fi cu stea în frunte» – scria Eminescu. Nătărăii sunt la Putere, în România, de mai bine de 70 de ani. Garnitură după garnitură. Au ieşit din scenă Leonte Răutu, Leon Tismineţchi, Walter Roman, Dionisie Patapievici, Paul Cornea, Ghizela Vass – dar le-au luat locul odraslele, sau nepoţii:Andrei Oişteanu, Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, H.R. Patapievici,Andrei Cornea, Bogdan Olteanu. Evreii sunt mereu la Putere în ţara asta amărâtă. Ei poartă pe frunte stigmatul lui Iuda. Dar nu se ascund, dimpotrivă, se mândresc cu asta. Dangaua cu pricina e paşaportul lor spre mărire şi avere. E semnul de recunoaştere.” Sursa: putereaacincea.ro 09.10.2026 Arheologia ideologiei „antisoroșiste” Vladimir Tismaneanu locuiește la Washington, este profesor de științe politice la Universitatea Maryland, director al Centrului pentru Studierea Societăților Post-comuniste. Din 1983, colaborator constant al postului de radio Europa Liberă, în ultimii ani autorul unui blog de istorie a comunismului și nu numai. Autor a nenumărate cărți de istorie a comunismului și a perioadei postcomuniste. A condus Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din Romania – al cărei raport final a fost prezentat președintelui Traian Băsescu în Parlament, pe 18 decembrie, 2006. Un an mai târziu a co-editat cu istoricii Dorin Dobrincu și Cristian Vasile publicarea raportului la editura Humanitas Intre februarie 2010 si mai 2012, Președinte al Consiliului Științific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doamne, de ce? Sursa: putereaacincea.ro / 13.10.2026 Holocaustul a fost un proiect exterminist global. Dictatorul fascist român Ion Antonescu a fost nu doar aliatul militar al Germaniei naziste, ci şi aliatul ideologic al lui Hitler. S-a asociat cu entuziasm unei „cruciade” menită să stârpească „iudeo-bolșevismul”. Prigoana împotrivaevreilor şi apopulațieiRomaeraexpresia unei viziuni tribaliste despre societate, comunitate, identitate şi apartenență. Era opusul creştinismului conceput ca iubire a aproapelui. Opusul liberalismului şi conservatorismului care, ambele, susțin pluralismul. O viziune rasistă care în prima fază îl subumaniza pe Celălalt, iar în a doua îl dezumaniza. A treia şi ultima fază a fost genocidul. Comis cu sânge rece, pe bandă rulantă. Lichidarea în masă. Soluția definitivă. Endlösung. 9 octombrie este Ziua Comemorării Holocaustului din România şi din teritoriile controlate de Armata Română aliată cuWehrmacht-ul şi SS-ul în acel război genocidar. Fratele tatălui meu, Abram Tisminețki, născut în 1910, a murit ars de viu, împreună cu soția sa şi doi copii, în masacrul de la Odesa, din octombrie 1941.Acum 85 de ani. Mă gândesc astă seară şi nu doar astă seară, la ei, la cei care au trăit şi au murit atunci, la cumplita lor agonie, şi-mi spun: Doamne, de ce? Elogiu lumii de ieri De domnul Livius Ciocârlie mă leagă peste trei decenii de prietenie. Este un intelectual central-european (prozator, eseist, memorialist, profesor) de un rafinament, o eleganță şi o subtilitate într-adevăr impresionante. Am avut şansa să discut îndelung cu Domnia Sa depre tragediile secolului XX şi despre (auto)amăgirile atâtor intelectuali. Profesorul Ciocârlie a format numeroase generații de studenți. A fost una din sursele acelui atât de original program timişorean de (re)construcţie teoretică, estetica şi etica numit „A Treia Europă”. Sursa: putereaacincea.ro 08.10.2026 Domnul Livius Ciocârlie este întruchiparea civilității supranaționale, acea formă de relaționare din Imperiu descrisă de Ştefan Zweig în memoriile sale. Am avut onoarea să beneficiez de prefaţă domnului Ciocârlie la cartea mea Spectrele Europei Centrale, coordonată de Daciana Branea, apărută la Polirom în 2001. Am recitit-o acum, cu aceeaşi recunoscătoare emoție ca şi în urmă cu peste două decenii. Cu speranța revederii, la acest minunat ceas aniversar, îi urez sănătate, bucurii, viață îndelungată şi fericită! P.S. Doresc să fac o mărturisire autocritică. În loc de a fi pierdut vremea, de-a lungul anilor, cu atacurile diverşilor trepăduşi ignari şi ale unor terchea-berchea crapuloşi, cu improvizaţiile unor veleitari stângişti şi elucubrațiile unor legionaroci descreierați, ar fi trebuit să recitesc, din când în când, cele scrise de acest intelectual ponderat, moderat şi tocmai de aceea intransigent. Nu ca o consolare. Cele scrise de domnul Livius Ciocârlie nu sunt rânduri menite să mă facă „a mă simți bine”. Sunt opiniile unuia dintre autenticii oameni de cultură, un intelectual care a traversat cu demnitate timpuri când cultura s-a aflat sub asediu. Un om care ştie exact despre ce scrie.