Romanian Times | Octombrie 2026

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan “Timotee, păzește ce ți s-a încredințat; ferește-te de flecările lumești și de împotrivirile științei, Pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii și au rătăcit cu privire la credință.”(1 Timotei 2:20,21) “Desigur, frate, noi ne putem ruga, dar și ei, săracii sunt robiți în păcatul lor… Vezi, în timpul bisericii primare starea de păcat era la fel…” Îl ascultampe fratelemeu vorbind cu patosul lui cunoscut si cu milă nu neafectat de cele ce se întâmplau în realitate. El știa implicațiile starii de care vorbeam eu în viața poporului lui Dumnezeu și nu în ultimul rând în “modelarea” societății umane ale prezentului. Discuția noastră a fost provocată de o știre de trei ori repetată de CBC care vorbea despre o “pereche” lesbiană care cerea tribunalului local autorizația de căsătorie. Judecătorul, bazându-se pe definiția constituțională a căsatoriei a respins cererea. Reacțiile grupurilor “umaniste” precum și a celor de “interes special” au fost mai mult decât vehemente. De fapt însiși procurorul general al British Columbiei crede că acestor “grupuri” trebuie să li se recunoască dreptul de căsătorie pe linia constituțională a drepturilor cetățenești și că neacordarea acestor “drepturi” este o discriminare împotriva celor cu “orientări sexuale diferite”. Și spuneam pastorului meu că dacă ei vor primi “dreptul” acesta ei vor putea veni să-i ceară să oficieze “căsătoria” la care el mi-a răspuns că sunt numai două alternative: să facă ceea ce vor ei sau să meargă în închisoare. Da, sunt numai două alternative: Compromiterea credinței sau persecuția. Suntem foarte aproape de vremea când Biserica va fi numită drept o “organzație antisocială” intrucât vederile ei sunt în directă contrazicere cu o constituție bazată pe o folosire coruptă a cuvintelor care contravine însuși principiilor pe baza cărora a fost creată. Constituția Canadei vorbește despre drepturile tuturor cetățenilor fără discriminare de rasă, sex, vârstâ, naționalitate, religie. La toate acestea s-a mai introdus și “orientarea sexuală”. Vedeți, termenul acesta este un termen inventat de foarte puțină vreme de grupuri nespus de influente. Deși termenul este nou, el definește o stare de lucruri foarte veche cum ar fi sodomismul iar actul acestuia era numit din strătimpuri drept o “urâciune”. Până nu de mult în dicționarele asociației psihologilor americani, sodomismul, pedofilia și alte deviații de acest gen erau numite drept “perversiuni” sexuale, cu alte cuvinte ele erau abnormalități. Astăzi, A.P.A. (American Psichilogical Biserica înVeacul Sfidărilor Association) a scos de pe lista abnormalitățior nu numai homosexualitatea dar și pedofilia. De fapt Dr. Laura Schlesinger, în transmisiile ei radiofonice a condus o întreagă campanie împotriva acestei tendințe ale așa numiților oameni de știință de a normaliza anormalul. Unde suntem noi, copii Domnului, în tabloul pe care l-am descries? De fapt în relație cu situația descrisă există pericolul ca cei răscumpărați de Domnul să cadă în una din cele două extreme pe care voi încerca să le prezint. 1. FRICA NEPĂSAREA 2. 1. Frica este o stare contrară voii lui Dumnezeu și este în directă contrazicere cu credința. Pe cât de creatoare este credința pe atât de distructivă este frica. Un proverb românesc spune că “De ceea ce ți-e frică nu scapi!” Ca să folosesc un termen mai matematic, frica este o credință negativă. Frica face ca un pericol imaginar să devină real paralizând voința în acelaș timp. Frica și credința se exclud reciproc. Prezența credinței implica lipsa fricii cu alte cuvinte. Evident,stareadefaptprezentatămaisusestemaimultdecâtamenințătoare. Estede fapt o realitatedureroasă ale cărei efecte se fac simțite în toate sferelevieții noastre ca cetățeni ai unei lumi care ne este din ce în ce mai ostilă. Știm că în spatele acestor evenimente este este oputere diabolică, pornită să orchestreze lucrurile prinplanuri pregătite cuminuțiozitate care nu au un alt scop decât acela de corupere a bisericii și a mădularelor ei. Putem cădea în extrema fricii simțindu-ne copleșiți de furia acestui val deslănțuit de diavolul în persoană, și să ne retragem într-o cochilie a “cumințeniei sociale” care ne poate da o falsă imunitate. Frica de aspune lucrurilor pe nume face deservicii atât celui care tace cât și celui care este înrobit de păcat, care nu este avertizat de pericolul pedepsei veșnice la care este candidat prin neștiință. Credinciosul “cuminte” este pus față în față cu pericolul de a intra el însuși în disgrația Domnului și de a suferii consecințe eterne. Da, este adevărat, curajul de a spune adevărul Evangheliei cu privire la starea de păcat a societății de azi ne poate costa confortul de care ne bucurăm vremelnic pe acest pământ sau putemplăti cu lanțuri îndrăzneala de a iubi prin spunerea pe nume a stărilor de fapt, dar vomcâștiga o cu atât mai mare libertate și mulțumire de sine dacă ne vomasuma riscul. Slava Domnului va străluci în suferințele noastre… “Nu te teme nicidecumde ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii dintre voi ca să vă încerce.”(Apoc.2:10) Este, fără îndoială, o vreme a cernerii. Este ultima ofensivă a satanei împotriva unșilor Domnului. Ziua pedepsei lui se apropie și el știe asta. Este timpul ca noi să recunoaștem vremurile de azi și părăsind frica să ne uităm cu nădejde înspre ziua mare a răsplătirii alergării noastre care este chiar la uși. 2. Nepăsarea este o altă stare impotriva voii lui Dumnezeu pentru copiii Lui. Nu existănimic încaracterul luiDumnezeucaresăscuzesausă justificenepăsarea. Nepăsarea DINCOLO DE MĂȘTI In fiecare toamna, odata cu aparitia dovlecilor luminati, a costumelor si a decoratiunilor specifice Halloween-ului, sunt readuse in atentia noastra teme precum moartea, raul, lumea spirituala si frica. Pentrumulti evenimentul este doar o alta distractie insa in spatele mastilor si al decorurilor se ascund intrebari la care, mai devreme saumai tarziu, fiecare dintre noi trebuie sa raspunda. Probabil, adevarata problema nu este ca Halloween-ul vorbeste despre intuneric ci ca vorbeste despre el fara sa ofere speranta. De aceea merita sa privim dincolo de masti. Cand ne gandim la rau, ne imaginam adesea ceva aflat in afara noastra: un personaj infricosator un monstru, un criminal, sau o amenintare ascunsa in intuneric. Desigur, raul exista in lume. Vedem zilnic in jurul nostru suferinta, nedreptate si violenta. Insa Isus Christos ne indreapta privirea intr-o directie mult mai incomoda. El spune ca raul nu se afla doar in jurul nostru, ci si in noi. Adevarul este ca fiecare dintre noi stie ce inseamna egoismul. Fiecare dintre noi a rostit candva un cuvant pe care l-a regretat, a purtat resentimente sau a ales propriul interes inaintea binelui altora. Estemult mai usor sa identificam intunericul din lume decat sa recunoastemumbrele din propria inima. Dar tocmai aici incepe vestea buna a Evangheliei. Crestinismul nu spune doar: „Incearca sa fii mai bun.” El spune: „Poti fi schimbat.” Christos ofera iertare acolo unde exista vinovatie, vindecare acolo unde exista rani si o inima noua acolo unde pacatul si-a lasat urmele. In filme precum si in costumele de Halloween, raul este usor de recunoscut.Are colti, gheare si o infatisare inspaimantatoare. In viata reala insa, lucrurile sunt mult mai subtile. Uneori raul vine imbracat in promisiuni frumoase. Alteori se ascunde in spatele mandriei, al egoismului sau al dorintei de a obtine ceva cu orice pret.Cele mai periculoase minciuni nu par minciuni de la inceput. Cele mai daunatoare ispite nu se prezinta ca fiind distructive. Daca ar face-o, nimeni nu le-ar accepta. Biblia ne avertizeaza ca inselaciunea poate parea atragatoare si convingatoare. De aceea avem nevoie de discernamant. Nu este suficient sa intrebam: „Pare bun?” ci trebuie sa continuam raspunzand si la: „Este bun cu adevarat?” Majoritatea oamenilor care sarbatoresc Halloween-ul nu urmaresc nimic rau. Vor doar sa se distreze. Cu toate acestea, merita sa ne amintim ca raul si moartea nu sunt simple teme de decor. Moartea nu este doar un schelet de plastic atarnat la usa. Este durerea pe care o simtim atunci cand pierdem pe cineva drag. Raul nu este doar un personaj dintr-o poveste de groaza. El lasa urme reale in vietile oamenilor. Il vedem in familii destramate, in relatii distruse, in nedreptatile care umplu stirile si in suferintele pe care multi le poarta in tacere. Biblia trateaza aceste realitati cu seriozitate. Nu pentru ca Dumnezeu doreste sa ne sperie, ci pentru ca ne iubeste prea mult ca sa le ignore. Pacatul raneste oameni. Raul distruge. Moartea doare. Dar povestea nu se opreste aici si privind mai atent diferenta dintre Halloween si mesajul crestin devine evidenta. Halloween-ul vorbeste despre intuneric in timp ce crestinismul vorbeste despre lumina. Halloween-ul vorbeste despre moarte iar crestinismul vorbeste despre inviere. Halloween-ul lasa intunericul sa domine scena finala, Evanghelia ne spune ca intunericul a fost invins. In centrul credintei crestine nu se afla frica, ci crucea lui Christos. Acolo, ceea ce parea victoria raului s-a transformat in ceamai mare infrangere a lui. Si mai mult, nu s-a incheiat la cruce.Avenit dimineata invierii iar mormantul e gol. Christos a inviat! Acesta este motivul pentru care crestinii pot privi cu realism raul si moartea, fara a fi controlati de frica. Stim ca ele sunt reale, dar stim si ca nu sunt supreme. Moartea este reala, dar Christos este viu. Intunericul exista, dar lumina este mai puternica. Raul lupta inca, dar victoria finala ii apartine lui Dumnezeu. Poate ca adevaratul merit al Halloween-ului este ca ne aminteste de intrebarile pe care, de multe ori, incercam sa le evitam: Ce se intampla dupa moarte? De ce exista raul? Exista mai mult decat ceea ce putem vedea? Poate fi raul invins ? Exista speranta dincolo de suferinta? Aceste intrebari nu apartin unei sarbatori. Ele apartin fiecarei fiinte umane. Iar crestinismul nu le ignora. Din contra, le priveste direct si ofera un raspuns care incepe si se termina cu o persoana: Isus Christos. Poate ca, in mijlocul tuturor mastilor, costumelor si decoratiunilor, avem o ocazie neasteptata de a purta conversatii importante. Sa vorbim despre rau, dar si despre iertare. (continuare in pagina 22) (continuare in pagina 16)