Biserica Confiscată - Marian Mușat

104 Marian Mușat Poliția venea des la noi „Îmi amintesc că poliția venea foarte des acasă. Pentru noi, copiii, devenise aproape ceva obișnuit. Și la școală eram chemați în cancelarie. Directorul ne întreba dacă tata ne obligă să mergem la biserică. Răspunsul nostru era întotdeauna același: — Nu. Niciodată. La noi credința nu era o obligație. Era felul în care trăiam. Mergeam cu toții la biserică pentru că așa crescuserăm, nu pentru că ne forța cineva.” Tabita spune că începutul credinței tatălui ei nu a fost o predică spectaculoasă, ci o întrebare simplă. „Părinții lui divorțaseră. Bunicul era cantor la biserică și îl lua mereu cu el. Îi spunea: — Eu sunt bătrân. Tu trebuie să-mi iei locul. Într-o zi, în sat s-a pocăit un om. Jandarmii l-au luat cu forța și l-au dus înapoi la preot, obligându-l să fie botezat din nou. Atunci tata și-a pus o întrebare pe care n-a mai putut s-o alunge din minte: — De ce? Dacă omul vrea să creadă altceva, de ce nu este lăsat să creadă ceea ce îi spune conștiința? Întrebarea aceea l-a urmărit multă vreme. A început să citească Biblia, să cerceteze și să caute singur răspunsurile. Nu s-a mulțumit cu ceea ce auzise de la alții. Așa a început drumul lui spre credința baptistă.” O viață schimbată de o întrebare Poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase lecții pe care le lasă în urmă Petre Popescu. Marile schimbări nu încep întotdeauna cu răspunsuri.