Biserica Confiscată - Marian Mușat

106 Marian Mușat „L-au dus cu jandarmii, înlănțuit, să-și boteze fetița” Pavel Popescu este fiul cel mic al lui Petre Popescu. „La istorie ne-a venit un profesor nou. În primele ore m-a ascultat și mi-a dat un 9, apoi un 10. După ce a aflat a cui sunt, nu m-a mai scos din 4. Până la sfârșitul anului, numai 4. Deși tata le construise școala.” Tata avea un cuvânt: „Frica de oameni este o cursă, iar frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii.” Era un om care le spunea în față. Construiau ceva acasă, cu autorizație. A venit viceprimarul și a făcut scandal că de ce nu termină clădirea. Tata s-a dus la el cu hârtia în mână: „Domnule, păi dumneavoastră m-ați obligat să o fac. Autorizația spune să încep construcția.” Venea și cu miliția, să amenințe. Dar tata nu știa ce e frica. Știa că va avea probleme, dar frică nu știa. Salutul familiei era Daniel 11:32: „Iar aceia din popor care vor rămâne credincioși Dumnezeului lor vor face mari isprăvi.” Acesta era salutul familiei Popescu. La masă nu aveau o rugăciune învățată. Se rugau cu cuvintele proprii. Și i s-a părut o mare nedreptate când cineva din sat a fost dus cu jandarmii, înlănțuit, la biserică și i s-a botezat copila. În satul nostru erau numai ortodocși. Unul s-a dus din sat, un bătrân, peste munte în Ardeal, într-un sat numit Racovița, în județul Sibiu. Și acolo erau pocăiți și ăsta s-a pocăit.