Biserica Confiscată - Marian Mușat

113 Biserica confiscată Au luat-o ca grădiniță Clădirea asta era impunătoare, frumoasă și statul a pus ochii pe ea. Au considerat că biserica nu are autorizație și au luat-o ca grădiniță. Prin 1985, la nivel de județ s-a luat măsura. Credincioșii au intrat cu forța în ea, au fost scoși afară, s-au adunat într-o casă privată și până la Revoluția din decembrie 1989 a fost grădiniță. După aceea și-au luat ce era al lor. Când au lucrat la ea, zeci de căruțe de pământ s-au scos de aici, ca să facă locul. Aveau și un cimitir al lor, dar treceau prin cimitirul ortodox și au fost situații când închideau porțile în mod expres, ca să-și facă șicane. Mortul nu rămâne neîngropat, dar au putut să scoată și porțile din țâțâni. Un luptător curajos „Nea Tică a fost un luptător. Nu și-a încălcat niciodată legea. Nu era un om moale, avea curajul să-i înfrunte, dar nu era necivilizat. Spunea adevărul. Asculta Europa Liberă. Când i-au luat biserica, a luptat să n-o ia. Le spunea: ceea ce faceți nu e corect. Vreți să ne deposedați de munca noastră.” Casa din 1969 tot trainică e Petre Popescu a învățat meseria de zidar. Eu sunt din Cisnădie și cunosc câteva case făcute de dumnealui. Erau case lipite, țigle făcute manual cu pământ. Casa noastră e din 1969, au trecut 55 de ani și tot trainică e. Făcea și acoperișuri. Se pricepea la zidărie, la dulgherie. Și băiatul lui lucra cu el. Își cunoștea credința și nu și-o ascundea. Știa multe versete pe de rost și le recita. Se așeza la masă și se ruga cu voce. A fost un om care și-a trăit credința. Nu s-a rușinat de ea.”