Biserica Confiscată - Marian Mușat

121 Biserica confiscată Am călătorit mult. Am fost în Rusia, aproape de granița cu China. Am fost în Africa. Am fost în America. Am fost pe patru continente. Am cunoscut mulți oameni și multe feluri de a trăi. Dacă aș fi găsit undeva o cale mai bună de viață, una care să dea omului mai mult sens și mai multă împlinire, aș fi avut datoria să le spun copiilor mei. Dacă aș fi ascuns ceea ce cred că este adevărul, nu i-aș fi iubit.” Aici se află, poate, cea mai frumoasă definiție a patriotismului pe care am auzit-o. Nu în iubirea declarată pentru țară. Ci în grija pentru oameni. În dorința de a le lăsa ceva mai bun decât ai primit. Samson nu confundă patriotismul cu mândria. Îl confundă, în mod voit, cu responsabilitatea. „Unii spun că este elitism. Eu nu cred. Eu cred că, dacă îl iubești pe aproapele tău, îi spui ceea ce ai descoperit că este bine și adevărat. Asta înseamnă iubire. Asta înseamnă patriotism.” La despărțire, mai adaugă o singură propoziție. O spune liniștit, fără să încerce să convingă pe nimeni. „Eu cred că adevărul este unul singur.” Și mi-am dat seama că, pentru Samson Popescu, patriotismul nu este locul în care te-ai născut. Este locul în care alegi să rămâi credincios adevărului și oamenilor, chiar și atunci când ai putea alege mai ușor alt drum.