Biserica Confiscată - Marian Mușat

67 Biserica confiscată pentru că și eu am ajutat la instalarea unor persoane vârstnice în acest așezământ binefăcător. Toate aceste lucruri, și altele asemenea, fără a exagera în vreun fel, îl pot numi pe fratele Tică Popescu, un deschizător de drumuri. Știu că Fratele Mihai Iagăru, ginerele fratelui Tică Popescu, era fascinat de socrul său, pentru integritatea și credincioșia sa, iar când viața noastră îi fascinează pe cei din propria familie, asta înseamnă mărturie. „Dochio, să nu cumva să dai drumul cu mâna goală” Îmiamintesccăodatăîi spuneasoției, soraDochia: „AuziDochio, să nu cumva să vină cineva pe la noi și să-i dai drumul cumâna goală. Să plece de aici cu un bidon de lapte, sau cu o traistă de cartofi, sau cu o bucată de brânză, sau cu niște ouă, sau ce avem pe aici, că avem.” Într-o vreme avea în gospodăria familiei mai multe vaci, dar nu a vândut vreodată un litru de lapte. Nu era bogat, dar pe mine, familia aceasta m-a îmbogățit în multe feluri. Apoi a venit și vremea când, după mai mulți ani de slujire la Găujani, cu înțelegere amiabilă, m-am retras de aici, pentru că am deschis o nouă Biserică la Drăgășani. Însă nu a trecut mult timp și fratele Tică Popescu, m-a căutat și mi-a solicitat din nou asistență pastorală pentru Biserica Baptistă din Găujani, ceea ce am acceptat cu drag, după ce am ordinat un lucrător la noua Biserică Baptistă din Drăgășani. Am cunoscut într-o măsură și familia fratelui Popescu și am putut observa în copii, de la cel mai mare, până la cel mai mic, personalitatea dar și influența bună a părintelui lor. „Ne-a părăsit un sfânt” La înmormântarea fratelui Tică, am avut sentimentul profund că ne-a părăsit un sfânt; și nu cred că am fost singurul.