Biserica Confiscată - Marian Mușat

87 Biserica confiscată Pământul donat de el a devenit locul de odihnă al comunității baptiste. Poarta încuiată Drumul spre cimitir trecea însă prin cimitirul ortodox. „Au fost ani în care preotul nu voia să ne lase să trecem. Se schimbase preotul și au început problemele. Noi veneam cu mortul, iar poarta era încuiată. Nu voiau să dea cheia. Unii spuneau: — Lăsați sicriul aici, la poartă...” Astăzi pare de necrezut. Atunci era realitate. „Parcă și morții se bat...” „Împotrivirea era greu de înțeles. Excesul de zel, poate. Nu știu ce sentimente îi mânau. Dar asta s-a întâmplat. Din fericire, în ultimul deceniu lucrurile s-au așezat și acum nu mai sunt probleme.” Samson zâmbește amar. „În multe comune, cimitirul este comunal, nu confesional. La noi a fost altfel. Parcă și morții se bat. Parcă și după moarte oamenii sunt puși să se despartă după confesiune...” Am privit crucile. Dincolo de gard, ortodocși. Dincoace, baptiști. Sub pământ însă nu mai există garduri.