Biserica Confiscată - Marian Mușat

97 Biserica confiscată Acesta a fost începutul. După plecarea lui Petre Popescu la Domnul, pe locul acelei case s-a ridicat așezământul Bisericii Baptiste din Găujani. Patru camere. O bucătărie. O baie. Atât. La început nu exista nici apă curentă. „Am săpat fântâna împreună cu soțul meu. După cinci luni și jumătate, el a murit. Ridicam apa cu pompa până într-un bazin, iar hainele bătrânelor le spălam la râu, în vale.” Astăzi, Rahela îngrijește cinci femei foarte în vârstă. „Au nouăzeci și unu, nouăzeci și optzeci și nouă de ani. Unele sunt imobilizate la pat. Au pensiile mici, insuficiente. Frații din biserică mai aduc câte un cofraj de ouă, o bucată de telemea, fiecare după putere. Fără trei- patru sute de lei pe zi nu găsești pe nimeni să vină la muncă.” Privind Așezământul, am înțeles că acesta este unul dintre cele mai frumoase capitole din moștenirea lăsată de Petre Popescu. Mai întâi a zidit biserica. Apoi a înțeles că biserica nu se termină la ușa sanctuarului. Ea continuă acolo unde cineva rămâne singur, bolnav sau neputincios. Așezământul din curtea Bisericii Baptiste din Găujani este dovada că Evanghelia nu se predică doar de la amvon. Ea se trăiește, zi de zi, prin grija față de cel mai vulnerabil dintre noi.