Există o expresie în limba engleză „By the end of the day”, adică ”până la sfârșitul zilei” folosită uzual când lucrurile nu merg prea bine dar au șansa a avea un sfârșit favorabil. Scriptura spune: Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui (Ecl. 7:8). Această rubrică escatologică are rolul de atenționarea fiecăruia în vederea pregătirii sfârșitului, fie că e moarte sau Răpire.

Domnul Isus după ce a fost pe pământul nostru să ne aducă lumină asupra judecății ce o va face în viitor, a împlinit sentința judecății Tatălui pentru păcat, șade la dreapta Tatălui și mijlocește pentru noi și la sfârșit, va veni să judece lumea. În procesul judecății Fiului găsim un amănunt foarte important, în ce privește sentința judecății: Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc. (Apoc.20:15).

Deschidem un subiect foarte controversat, legat de Judecata Fiului, răsplată sau condamnare funcție de înregistrările făcute în Cartea Vieții. Este un subiect care macină puternic biserici în zilele noastre. Sunt trei întrebări la care ar trebui să avem răspuns pe baza Sfintelor Scripturi: Ce nume au fost scrise în Cartea Vieții? / Ce nume se pot șterge din Cartea Vieții? / Ce nume vor rămâne în Cartea Vieții?

Câteva considerente scripturale:
Nici un om din istoria lumii nu are destinația: condamnare definitivă. Domnul Isus vorbind de Judecata viitoare a zis că El va zice celor de la stânga Lui: “Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! (Mat.25:41). Focul cel veșnic este pregătit pentru diavol și îngerii lui și nicidecum pentru oameni. Încă din vechime prin profetul Domnul Dumnezeu a zis: “Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! (Ezec.33:11)

Conform relatărilor lui Ioan din Apocalipsa primul grup de condamnare cu pedeapsa finală va fi fiara, prorocul mincinos și  diavolul: Și fiara a fost prinsă. Și, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei și se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă. (Apoc.19:20) și apoi: … diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde este fiara și prorocul mincinos. Și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor. 14. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. (Apoc.20:10,14)

Iazul de foc, sau focul cel veșnic a fost pregătit diavolului și nicidecum oamenilor, dar din pricina necredinței, al doilea grup care vor primi sentința de condamnare vor fi oamenii care s-au lăsați înșelați de diavol și anume: Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc. (Apoc.20:15)

Apostolul Petru le-a spus atenienilor și nouă azi: Fapte 17:26El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască (să trăiască) pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor,(cu scopul) 27ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. 28Căci în El avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: “Suntem din neamul Lui…”

Fiecare om ce a fost creat (Adam și Eva) cât și fiecare om care s-a născut pe pământ a venit pe pământ ca să se bucure de viață. Fiecare ființă umană indiferent de stadiul de viață la care se află, de la Concepție până la moartea fizică este destinată Raiului și nicidecum Iadului.

Deși, toți oamenii au fost destinați să se bucure de viață, Sfânta Scriptură menționează scenarii când oamenii deși au venit în lumea pentru ca să se bucure de viață sunt lipsiți de așa ceva și aflăm că unii pot fi șterși, scoși din Cartea Vieții: Când Moise s-a rugat pentru poporul răzvrătit, atât de mult l-a iubit pe Israel că a cerut Domnului să-l șteargă pe el din Cartea Vieții dar să ierte poporul. Domnul a zis lui Moise: “Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi șterge din cartea Mea. (Exod.32:32-33) Samuel explică: Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuiește împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?” (1Sam.2:25)
Rolul Duhului Sfânt este a mărturisi despre Fiul și însăși Domnul Isus a spus că Duhul Sfânt va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; (Ioan.16:9). Păcatul împotriva Domnului Dumnezeu, care are consecința scoaterii din Cartea Vieții, este necredința.
    
Însăși păcatul împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă este păcatul necredinței.
   
 Revenind la ce a spus Domnul lui Moise, în Exod cel ce nu crede, de fapt păcătuiește împotriva lui Dumnezeu și este șters din Cartea Vieții.
    
La Judecata Finală cei ce n-au fost găsiți în Cartea Vieții, fiind scoși din pricina necredinței lor vor fi pedepsiți: Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea… Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc. (Apoc.20:12,15)
     
Dacă numele se pot șterge, posibil să nu fie găsit înseamnă că a fost înainte scris acolo și ca întotdeauna, când Sfânta Scriptură are o avertizare neplăcută, are și soluția. Așa cum e menționată ștergerea din Cartea Vieții avem și siguranța rămânerii în Cartea Vieții: Bisericii din Sardes, apostolul Ioan îi transmite mesajul: Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din Cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui (Apoc.3:5)
    
Daniel, într-una din profeții, a scris: În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta (necazul unic din istoria lumii). Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, și anume oricine va fi găsit scris în carte. (Daniel 12:1). La întoarcerea celor 70 de ucenici din misiune Domnul Isus le-a zis: bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10:20)
    
În ceruri vor fi numai cei găsiți scriși în Cartea Vieții: Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună; ci numai cei scriși în Cartea Vieții Mielului. (Apoc.21:27) E necesar să vin cu traducerea din engleză, pentru că unii interpretează acest verset ca fiind unii scriși și alții nescriși în Cartea Vieții. And no unclean thing shall ever enter it, nor anyone who is guilty of base conduct or tells lies, but only they whose names stand recorded in the Lamb’s Book of Life. (Rev. 21:27) (Weymouth New Translation). Și nici un lucru necurat nu va intra vreodată în ea, nici cineva care se face vinovat de purtare josnică sau minciună, ci numai aceia ale căror nume rămân înregistrate în Cartea Vieții a Mielului. (Apoc. 21:27) Observați deci, expresia „înregistrat” ne confirmă că e vorba de cei găsiți scriși în Cartea Vieții, atunci, la intrarea în cetatea sfântă.
    
În traducerea Cornilescu Apocalipsa 13:8 este scris: toți locuitorii pământului i se vor închina, toți aceia al căror nume n-a fost scris, (la timpul trecut) de la întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului care a fost junghiat. Citind acest verset în această traducere am putea deduce că sunt oameni a căror nume n-a fost scris în Cartea Vieții, de la întemeierea lumii. Urmărind versetul în traducerile din engleză și în traducerea Bibliei de la Blaj este scris: Și să vor închina ei toți cei ce lăcuiesc pre pământ, a cărora nume nu sânt scrisă (timpul prezent) în cartea vieții Mielului, celui junghiiat de la întemeiarea lumii. Expresia „de la întemeierea lumii” face referință la Mielul junghiat și scoate la lumină Atotcunoștința Domnului Dumnezeu, care e veșnic. Nicidecum nu se referă la nume de oameni care să nu fi fost scrise înainte de întemeierea lumii în Cartea Vieții.
    
Rămânerea numelui în Cartea Vieții este rezultatul credinței personale, așa cum a afirmat și Domnul Isus în cel mai popular verset al Scripturii: Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. (Ioan.3:16,18) Domnul accentuează în același capitol: Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (Ioan.3:36). Desigur că o credință personală este dovedită prin fapte care sunt subiectul răsplății la judecata Fiului.
    
Citiți și recitiți acest material și vă rog să veniți cu întrebări sau dacă doriți detalii la nivel de individ, grup, biserică vă rog să-mi trimiteți un email.
    
Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morți…” (Fapte 17:30-31)
    
Doamne ajută! Doamne dă izbândă!

Materialul este disponibil și video accesând: https://youtu.be/E6n1JOn6yoM