Cu Rusia punând la încercare țara, în curând, voi trece și eu un prag cât un bastion: 65 de ani. Vine un alt anotimp al vieții, unul ceva mai biblic; un domeniu al resemnificărilor, mai ales în contextul actual, când ființa umană traversează deopotrivă fenomenele globalizărilor și ale glocalizării, crizele pandemice, crizele apocalipselor, crizele spirituale, noile epurări etnice, genocidul, războiul terorist de exterminare declanșat de Putin în Ucraina, noile amenințări – fie ele nucleare, dar și cu alte varii forme de distrugeri în masă - , foametea și sărăcia, rescrierea istoriei prin manipulări specifice civilizației lichide.
Mai mult, se dovedește a fi un adevăr faptul că, în actualitate, orice tensionare și escaladare a ideologiilor extremiste generează crize endemice cu propagare accelerată, ce resuscită xenofobia, intoleranța, abolirea umanității, barbaria. Dacă, până acum, față cu realitatea, rațiunea mea opera mai mult în contraste ferme, iată că vine timpul unei gândiri mai nuanțate, aplecată asupra unor esențe rare.
Care este cea mai mare amenințare pe care o percep din acest mirador al înțeleptului ce se pregătește de război? Nordul rusesc incitat la expansiune. E o reconfirmare a vorbelor lui Xenopol: “Răpirea Basarabiei ar fi trebuit să-i înveţe pe români că dacă există vreun pericol pentru existenţa lor ca naţiune acesta va veni de la nord. Dacă este vreun element adevărat duşman al elementului român este acel rusesc, care nu din întâmplare, din neîngrijire pune în pericol existenţa noastră, ci lucrează cu conştiinţă la distrugerea ei. Acest pericol l-au simţit toţi românii, acei ce şi-au iubit întradevăr poporul şi care au binemeritat de patria lor. Toată dezvoltarea noastră naţională este datorită luptei neîmpăcate în contra acestui element cotropitor, luptă în mare parte susţinută cu ajutorul Apusului. În asemenea împrejurări, a face politică rusească este de a da noi înşine arma în mâinile ucigaşului, este a trăda interesele cele mai sfinte ale cauzei române”.
Renașterea pulsiunilor expansioniste explicite în Rusia – insinuată pas cu pas după anul 2005 - coincide în mod nu tocmai întâmplător cu un declin democratic în România. Fenomen suprapus la noi în țară populismului, protocronismului, neoliberalismului și autoritarismelor. Influența rusofililor și trădătorilor se dovedește a fi importantă. Dar oare când s-a putut construi ușor democrație în țările din coasta Rusiei?, a cărei doctrină națională de securitate dorește numai moartea democrației și asasinarea Lumii Libere. Cu această maladie rusească veritabilă, România s-a confruntat adesea, de-a lungul istoriei, contaminându-se nu de puține ori. Nouă este doar Restaurația cadristică, propagandistică și ideologică a partidului comunist în România, sub forma unui totalitarism mafiot-oligarhic cu iz putinist deși cu varii cosmetizări de titulatură, și, din plin, cu ingrediente de gauche caviar, idolatrii kremliniene și spice-uri neolegionare camuflate.
*
E fără îndoială faptul că, pe măsură ce îmbătrânesc, simt un regret pentru pierderea naturală a energiei: îmi propun mai puține și înfăptuiesc mai puțin. Dar, după o viață de multă muncă și foarte plină de lovituri, mă încearcă și o mare bucurie. Deși am pierdut - în mod nemeritat - multe bătălii efemere, pentru că am avut și mai am mulți dușmani (ca orice om plin de har, care are curaj și creativitate ieșite din comun), am câștigat finalmente războiul, pentru totdeauna: am rămas un om vertical, am creat o puternică și originală operă literară și de idei, am formulat, afirmat și apărat pentru societate pași ai democrației, prin cauze bune și drepte, am luptat pe viață și pe moarte contra lumii injustiției, mafiotismului oligarhic, misoginismului și a altor discriminări, am lăsat o Cale nouă și deja articulată către o lume ce poate fi mai prietenoasă.
O inimă bună într-o minte lucidă, o conștiință curată și o rezistență în fața Răului: aceasta este, poate, ecuația.
*
Privesc către o posibilă fișă a mea într-o Bibliotecă de Literatură. Născută în 1957, în regimul comunist, nu am acceptat să urmez studii academice posibil ideologizante și nu am debutat literar sub ceaușism, tocmai pentru a nu fi obligată sau sedusă de ideea concesiilor etice și est-etice. Am debutat abia la 40 de ani, în 1997, în revista România literară (debut îngrijit de Constanța Buzea și Nicolae Manolescu, în nr. 42, Poșta redacției și nr. 46, Pagina Poemul cu scrisoare), fără a veni din vreun spațiu politic sau de grup generaționist ori critic de presiune.
- Scriitoare, poetă, eseist, jurnalist și promotor cultural; activitate intensă de publicistică, critică și cronică literară; specialist în biblioteconomie și bibliografie. Colaborează la reviste prestigioase, din țară și străinătate.
- Membră a Uniunii Scriitorilor din România (din 2002). Membră a PEN CLUB România afiliat PEN CLUB INTERNAȚIONAL, din 2018.
- Autoare a 25 de volume de autor și numeroase prezențe în antologii, enciclopedii, dicționare. Multiplu premiată de Uniunea Scriitorilor din România și de organizații internaționale.
- Inițiatoarea și coordonatoarea unor notabile proiecte literare (istorie și critică literară, memorialistică, etica neuitării, comunicare și pedagogia memoriei):
1. Zilele Monica Lovinescu (Angela Furtună este directoarea programului derulat neîncetat între 2006-2019), Juriul fiind prezidat de Acad. Basarab Nicolescu.
2. Premiul Național Monica Lovinescu și Virgil Ierunca – Juriul internațional este condus de Acad. Basarab Nicolescu.
Zilele Monica Lovinescu și Premiul Național Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au devenit un brand al libertății și al excelenței și au alăturat nume ca Acad. Basarab Nicolescu, președinte, Acad. Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Doina Jela, Tudorel Urian, Alexandru Călinescu, Devis Grebu, Vladimir Tismăneanu, Corin Braga, Cassian Maria Spiridon, Ioan Moldovan, Eugen Dimitriu, Ruxandra Cesereanu, Radio Europa Liberă, Antonio Patraș, Cristian Livescu, Livia Iacob, Emanuela Ilie, Loredana Opăriuc, Costel Postolache, Adi Cristi, Radu Ulmeanu, Nicolae Tzone, Gellu Dorian, Dennis Deletant, și alții.
3. Angela Furtună a redactat articolul despre Monica Lovinescu pentru enciclopedia La vie de l’esprit en Europe centrale et orientale, depuis 1945, Dictionnaire Enciclopédique (Éditions du Cerf, Paris, 2021), tipărită sub egida La Fondation Simone et Cino Del Duca, L’Institut de France - l’Académie des Sciences morales et politiques. Această Encicplopedie a intelectualilor din cealaltă Europă a fost desemnată a fi un Monument decisiv al Europei, mizând pe întâlnirea intelectualilor prin dialogul dintre etica Europei Occidentale și etica Europei Centrale și de Est.
4. A inițiat și coordonat Festivalul de dialog româno-francofilofon (marcă integrală franceză, la origine) Primăvara Poeților – Le Printemps des Poètes, edițiile adaptate pentru Bucovina, 2006-2019. Autoarea a lărgit, astfel, proiectul ca act de diplomație culturală din România integrată în Uniunea Europeană, și l-a instituționalizat, sub egida Bibliotecii Bucovinei, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România și PEN CLUB, dar și cu grupuri și organizaţii culturale sau de librari, bibliotecari și scriitori, colegii, gimnazii, studenţi, elevi, profesori, cărturari, oameni de cultură.
5. A inițiat și condus Conferințele Bibliotecii (2006-2019), un proiect menit a dezvolta dialogul, imaginea și rolul intelectualului și al scriitorului în Cetate.
6. A inițiat și condus Proiecte de etica neuitării și pedagogia memoriei, dedicate, timp de aproape 15 ani (2005-2019), victimelor Holocaustului și victimelor Gulagului, și axate mai ales pe literatură, artă, muzică, jurnalism, memorie, istorie orală și educație civică.
- A participat, ca invitat oficial, la toate cele șapte prime ediții de dinainte de pandemie ale Festivalului Internațional “Poezia la Iași”, 2013-2019. A fost multiplu premiată de organizatorii ieșeni și a promovat ulterior România Culturală prin ilustrele interferențe ale festivalului.
- Autoarea este recunoscută și pentru o susținută activitate civică și socială, în cadrul unor proiecte, media și conferințe, cu durata ciclică a câțiva ani, de educație antidiscriminare și de apărare a Drepturilor Omului și Cetățeanului.
*
Așadar, la 25 de ani de la debutul meu absolut și 20 de ani de când sunt membră a Uniunii Scriitorilor din România, constat că am realizat multe lucruri esențiale, atât pentru opera mea, cât și pentru lumea scriitoricească și societatea românească. Premiile primite, de la cel mai înalt nivel, din țară sau străinătate, au confirmat noutatea, originalitatea și forța operei și a ideilor mele. Un singur obstacol a fost evident, pentru mine, în tot acest timp: Restaurația a cucerit România!, și nu singură, ci împreună cu mediocritatea, arivismul și veleitarismul; în acest timp, au fost prea mari și puternice abdicările politicienilor și intelectualilor trădători – de aceea, asistăm la o rezistență importantă față de schimbare a lumii vechi, de tip totalitar și șovin. Aceasta și-a perpetuat metehnele, vechile taxinomii construite în regim de politizare comunistă, cadrele (scriitoricești, oculte și academice) care au avut un unic țel – mai ales de putere -, acela de a nu pierde monopolul temelor publice și de a stopa cât mai mult democratizarea vieții în România și ascensiunea valorilor autentice.
*
La ceasul când războiul din Ucraina a întors lumea pe dos (marcând un nod de reîmpărțire a sferelor de influență), când Restaurația totalitarismului în România câștigă teren, iar valorile democrației și civilizația europeană sunt atacate cu barbarie, solidaritatea în jurul temeinicelor repere ale educației, eticii, culturii și idealurilor comune de democrație constituie scutul nostru suprem. Prin memorie și etica neuitării, spiritualitate, artă și respect pentru alteritate, noi suntem avangarda apărării fundamentelor Lumii Libere, dincolo de cele militare, politice sau economice. Încă mai sper să salvăm această lume, casa noastră, împreună cu oamenii lucizi! Fiecare dintre noi știe că a devenit un soldat: atât pentru România, cât și pentru Lumea Liberă!
*