"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Înainte de a pleca în aventura cunoașterii, propusă în urmă cu cinci ani de Dorian Branea, este posibil ca majoritatea cititorilor să viseze doar la Vestul sălbatic sau la istoria New Yorkului, la zgârie-norii din jurul blocului Flatiron, emblema de curaj a orașului; sau, dimpotrivă, cititorii ar fi putut să se lase călăuziți mai ales de imaginarul de emancipare al Capitalei României, unde civilizația secolului al XX-lea debutează, ca la toate țările mici și sărace din Balcani, mai ales prin cuceririle culturale: repertoriul de la Opera Română sau de la Ateneul Român conține acum, pe lângă galeria națonală, și marii compozitori ai lumii, Mahler, Strauss, Berlioz, Brahms, Enescu, Ceaikovski, Wagner, Donizetti, Bellini, Rossini.

Și totuși, către acel București, începea să răzbată, din New York, simfonia Din lumea nouă, a lui Antonín Dvořák, ca omagiu adus civilizației americane de emergență, care începea să-i ademenească din ce în ce mai mult și pe românii vizionari.
 
Dorian Branea construiește un memorial românesc de călătorie în America în secolul al XX-lea, pe baza unui câmp de  investigație ferm delimitat numai de cărțile dedicate, între 1900 și 2000, exclusiv sau în cea mai mare măsură, itinerarelor americane. Au fost admise, ca excepție, în această cercetare și eseurile derivate ale lui Iorga și Comarnescu. Autorul cărții este, însă, conștient pe deplin de faptul că un studiu cât mai cuprinzător al discursului românesc asupra Lumii Noi va trebui să includă, pe lângă jurnalele americane, studiile de critică și istorie literară, istoriile românești ale Statelor Unite, eseurile dedicate temelor americane, diferite documente oficiale (politice, ideologice, diplomatice) și întrega jurnalistică aferentă. Inițial, materia volumului de față s-a construit ca teză de doctorat în anglistică și americanistică, redactată în engleză sub coordonarea profesorului Mircea Mihăieș; ulterior, povestește autorul, s-au pierdut exuviile protocolului doctoral, precum și limba originară a textului, pentru a deveni pur și simplu memorialul românesc de călătorie în Statele Unite, de la 1900, la anul 2000. Este lăudabilă această admirație victoriană transmisă public  de la ucenic către maeștri, pe care Dorian Branea o afișează atât pentru profesorul Mircea Mihăieș, cât și față de marea mea profesoară Adriana Babeți, care l-a povățuit învăluitor și i-a sugerat mereu strategii retorice de o exigență strălucitoare și, bineînțeles, aproape imposibil de atins. Cu astfel de călăuze remarcabile, este explicabilă reușita stilistică, eleganța conceptuală, claritatea ideilor și frumusețea tulburătoare a limbii prin care acest volum se impune în literatura de gen.
  
O carte ce reunește istoria, imagologia și critica literară, comparatismul, antropologia culturală, dar și istoria ideilor și a mentalităților, studiile culturale și  memorialistica se recomandă ca o operă colectivă. Spiritul ei transdisciplinar îi sporește atractivitatea. Țintind către o proiecție arheologică, autorul a reușit să  compună prima istorie literară a cărții românești de călătorie peste Ocean din perioada anilor unui secol turbulent.
   
America și România. Secolul al XX-lea. O perioadă de tatonări strategice între, pe de o parte, un teritoriu statal, aflat în regim republican și democrat, versus, pe de altă parte, o lume ce abia se unifică identitar ca stat național și care se coagulează în regim monarhic, zbuciumat, cu alternanțe temporale istorice totalitare, inițial scurte (carlism, legionarism, antonescianism), dar finalmente copleșitoare, după bolșevizare. Forța de atracție dintre malurile Atlanticului devine irezistibilă: călătorii, migrație, schimburi, exoduri politice și economice, depășirea barierelor limbilor și a cutumelor. Visurile și idealurile ambelor civilizații se nasc, la finele secolului al XIX-lea, pe fundal de La Belle Époque : spirit pozitiv, constructiv, impulsuri de inovare, de inaugurare și de modernizare, aspirații de progres și de urbanizare, salturi tehnologice, industriale și de comunicații, revoluții artistice și politice, dar urmează două războaie nimicitoare și mai multe stoluri împușcate de porumbei ai păcii. Finalul secolului al XX-lea, cu al său Război Rece, este o tragedie pentru toți actorii acestui joc al istoriei.
    
Eclectismul inerent structurării unui material atât de vast este totuși învins prin magnetismul unor rigori asumate de cercetător.  Secțiunea cea mai atractivă a cărții, cea mediană, abordează critic literatura călătorilor peste Ocean. Astfel, în epocile ante- și interbelică, Ion Iosif Șchiopul, Gheorghe Flaișlen, Nicolae Lupu, Vasile Stoica, Jean Bart, V.V. Stanciu, Nicolae Iorga, V. Ionescu Vion, C.L. Flavian, George I. Duca, Petru Comarnescu, Andrei I. Gheorghiu, Florin Bengescu; în perioada comunistă – Mihai Ralea, Silviu Brucan și Alexandra Sidorovici, Ioan Grigorescu, Eugen Barbu, Dan Grigorescu, Constantin C. Giurescu, Romulus  Rusan, Teodor Marian, Radu Enescu, Ioana Em. Petrescu, Mihai Apostolescu, Viorel Sălăgean; iar după 1989, în primul deceniu al libertății, Ion Dinu, Paul Dobrescu, Ion Parhon, Nicolae Băciuț, Adina Arsenescu, Stelian Tănase, Grid Modorcea. Nu lipsește George Moceanu, primul autor al unei cărți integral dedicate unui sejur american, apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prezentarea speciei travelologului este realizată în capitolul inițial al cărții, unde se descriu și principalele elemente conceptuale și taxinomice; autorii memorialelor americane sunt bine încadrați  în interiorul literaturii viatice românești – există chiar un portret al rătăcitorului transatlantic. Ultima parte a cărții consacră atingerea obiectivului final al cercetării: ideea de americanitate, ca un capital prețios, construit de către autorii antologați și deconstruit de către analist, ca marcă a unui secol de cărți de călătorie ale românilor prin Statele Unite.

Astăzi, când Statele Unite ale Românilor reprezintă o civilizație puternică și bine definită, factorul de atracție – America tuturor posibilităților – e cumpănit de factorul de moderare – o Americă a contrastelor. Dar ghidajul erudit oferit de Dorian Branea și lectura plină de savoare a autorilor incluși în această carte-bibliotecă construiesc gustul bun al unei cuceriri ce merită a fi făcută, chiar și în orb, la fel cum, în 1492, acum 530 de ani, Columb pășea într-o lume cu totul nouă, având senzația că ajunsese, de fapt, într-un tărâm imaginat, ce va rămâne pentru totdeauna fictiv.


Angela Furtună
Octombrie 2022