La 110 ani de la nașterea lui Saul Steinberg (15 iunie 1914 Râmnicu Sărat – 12 mai 1999, New York)
La celebrarea zilei de naștere a lui Norman Manea (n. 19 iulie 1936, Suceava, Bucowina)
New York este un Babilon românesc cu o rezonanță aparte. Evadarea evreilor din societatea românească, urmată în ultimele decenii și de evadarea românilor din propria țară, nu s-a datorat numai antisemitismului, ori, respectiv, disprețului antiromânesc al unei clase politice cinice, dar și corupției din România, manifestă atât în interbelic, cât și în ceaușism (sau, prin extensie, în tranziție, ori după integrarea în UE).
Saul Steinberg, deși fiu al unui om de afaceri din domeniul tipografic, observă de mic că, în România, munca cinstită nu-i va garanta nici afirmarea, nici recunoașterea publică, pe o scară validă de valori: acolo, „nu puteai duce viața domnească a celui care, atât cât are bani, găsește mereu persoane de vânzare”, spunea artistul, într-un interviu. Disprețuia abuzurile și lipsa de respect pentru meritocrație din țara natală. Născut la Râmnicu Sărat, în 1914, într-o familie evreiească, ajunge în Italia, apoi în Statele Unite, într-un exil disperat, dar, plecat de acasă cu o moștenire notabilă, va supraviețui cu brio, ajungând să configureze spații artistice remarcabile: “adevărul este că Steinberg este moștenitorul unei vaste și magnifice culturi plastice, precum formele sculpturale ale lui Brâncuși și culorile și liniile lui Corneliu Baba – contemporanul său –, printre altele. În plan central, el este și legatar al artei seculare a icoanelor românești, acel amestec de credință religioasă și talent artistic care a fost dezvoltat de Biserica Ortodoxă a țării sale”, scria pentru La Jornada Leandro Arellano (scriitor, diplomat și traducător mexican, legat de români, de americani și de spațiile asiatice). Steinberg este adesea comparat cu Picasso, Miro sau Duchamp.
În anul 1942, Steinberg începe o colaborare de mare răsunet cu The New Yorker (însumând 85 de coperți și 642 de desene și ilustrații incluse în paginile revistei), iar în 1944 se căsătorește cu Hedda Lindenberg Sterne, pictoriță româncă aparținând Suprarealismului și Expresionismului Abstract, prietenă apropiată cu artiști ca Victor Brauner sau Jackson Pollock, singura femeie acceptată în grupul The Irascibles .
Steinberg este disprețuit prin ignorare în țara natală, chiar uitat în mod deliberat, dar ajunge repede celebru în Lumea Liberă. O altă etapă importantă a creațiilor lui Saul Steinberg este reprezentată de colaborarea cu Le Masque, fiind promovate astfel celebrele „măști” ale lui Steinberg: pungi de hârtie sau bucăți de carton decupate, decorate de către artist pentru a evoca diferite stări, purtate de către el sau prietenii săi în timp ce erau surprinși de către fotografa austriacă Inge Morath, în cadrul proiectului Masquerade. Elementul comun al lucrărilor lui Steinberg este satirizarea sistemelor sociale și politice și a fobiilor umane, surprinse adesea prin ideea de deghizare, remarcă Olimpia Copăcenaru, pentru Historia. Există un alt mare artist român de origine româno-evreiască, la rândul său aflat în exil, Devis Grebu (afirmat cu strălucire la New York și la Paris), care a construit un nivel nou, original și interesant, al acestei direcții artistice, al cărei brand este inovația, iată, a românilor evrei din exil.
Fundatia Saul Steinberg este o organizație non-profit înființată conform dorinței exprimate în testamentul artistului. Aceasta deține în prezent drepturile de autor asupra operelor de artă și scrierilor artistului, iar rolul său major este de a promova contribuția lui Steinberg în arta secolului XX prin organizarea de expoziții și realizarea de articole. Fundația deține, de asemenea, o poziție importantă în rândul studenților americani, pe care îi încurajează să își expună operele în cadrul unor galerii de artă.
Saul Steinberg a fost unul dintre prietenii de suflet ai marelui scriitor român Norman Manea, celebat cu onoare în literatura universală, stabilit și el la New York, în 1986, după exilarea lui forțată din România, inițiată brutal de cercuri ostile provenind chiar din orașul său natal, Suceava. Norman Manea povestește, pentru Die Zeit , atât despre pasiunea sa pentru New York, dar și despre trezirea sentimentului definitiv de apartenență la această cetățenie-identitate după 11 septembrie, mărturisirile fiind datate chiar înainte de mărețul eveniment de artă Christo din Central Park.
Fabuloasă este evocarea făcută în Die Zeit, de către Norman Manea, a operei capitale a lui Saul Steinberg (View of the World from 9th Avenue), precum și o conexiune dintre Babelul din viața lui Saul Steinberg cu Babelul din viața lui Norman Manea, conținând și amintirea Bucovinei natale, simultan fermecătoare și feroce, simultan amicală dar și ostilă, cum o știm: “Faimoasa hartă a lumii desenată de compatriotul și prietenul meu Saul Steinberg și apărută ca un fel de Mona Lisa contemporană pe coperta faimoasei reviste New Yorker imagina “satul global” văzut din Manhattan: distanța dintre fluviul Hudson până la Pacific devine aceeași ca între Avenue 9 si 10, pe Upper West Side, America se prezintă prin câteva nume, ca niște reziduale reclame, Washington DC, Texas, Los Angeles, Utah, Las Vegas, Kansas, Nebraska, Chigago și, undeva, în spatele Pacificului, China, Rusia, Japonia se pierd în periferia prezentului. Alte hărți ale lui Saul adaugă amănunte biografice pregnante: East Hampton, unde avea o casă de vacanta, Milano, orașul tinereții, Zurich, locul exploziei Dada, Buzăul romnesc, orașul său natal.
Cartografierea destinului meu ar include, probabil, Bucovina nașterii, lagărele copilăriei de peste Nistru, lagărul comunist Periprava, care schimbase identitatea tatălui meu, Bucureștiul studenției și vieții mele adulte, Berlinul, start al exilului și, până la urmă, New Yorkul, unde exilul și-a găsit încetățenirea. Un “babel”, am putea spune, în sensul în care dicționarul limbii engleze definește acest mixaj confuz de amintiri și locuri cu vocile și vârstele lor”, scria Norman Manea pentru Die Zeit .
Babelul evreilor și românilor din New York este și o modernă Stăpână a regatelor, adică un Babilon din viitor.