Mărturisirea adevărului Învierii lui Hristos în toate generațiile, chiar cu prețul de a deveni mucenici
Hristos Domnul zice: „Oricine va mărturisi pentru Mine (Iisus) înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32). Astfel aflăm, din partea Mântuitorului Iisus Hristos, al universului ceresc și pământesc, mărturisire pentru mărturisire, ceea ce este logic și firesc ca, dacă cineva dintre generațiile popoarelor nu mărturisește credința în Dumnezeu și în adevărul Învierii lui Hristos, Mântuitorul nu mărturisește pentru el obligatoriu înaintea Tatălui ceresc.
La fel, după cum prezintă Domnul despre lepădare în cuvintele următoare: „Iar de cel ce se va lepăda de Mine (Iisus) înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 33). La începutul acestui secol XXI, și în special în vremea de acum, a venit timpul să mărturisim credința noastră creștină în adevărul Învierii lui Hristos și întru Unul Dumnezeu în Sfânta Treime: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și să nu ne lepădăm în nici o împrejurare și din nici un motiv.
În următoarea Scriptură, Domnul ne zice, cu privire la rușinarea de El, astfel: „Căci de cel ce se va ruşina de Mine (Iisus) şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri” (Marcu 8, 38). Oamenii cu păcatul mândriei se rușinează de cei săraci, slabi îmbrăcați, bolnavi, flămânzi etc, și chiar de Domnul Iisus Hristos în multe împrejurări. De aceea, în cazul rușinării de Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, iarăși este firesc ca și Domnul cum zice, să se rușineze de ei nu să mărturisească pentru ei deși ei nu vor. Hristos Mântuitorul cheamă la El pe toți oamenii, în toate generațiile fără deosebire sau discriminare de nici un fel, cum se zice azi, prin cuvintele: „Veniţi la Mine (Iisus) toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28)
Domnul Dumnezeu ne înștiințează și previne prin Scriptura care zice: „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume” (1 Petru 5, 8-9). Deci, numai cei care vor sta tari în credința în Dumnezeu se vor putea apăra. Și vor urma Scriptura: „Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui" (Fapte 2, 21). Iar chemarea numelui Domnului Dumnezeu este prin Rugăciunea cu credință și nu prin orice credință ci prin credința după revelatrea Scripturii, unde zice: „credinţa care este lucrătoare prin iubire” ( Gal. 5, 6) în faptele bune, căci „credinţa fără de fapte moartă este?” (Iacov 2, 20). „Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este” (Iacov 2, 26). În faptele bune ale mărturisirii credinței și ale celor 7 fapte ale milosteniei trupești și sufletești.
„Potrivnicul vostru, diavolul” vine cu ispita prin cei necredincioși în ideologiile și filozofiile lor rătăcitoare, cu privire la care Scriptura ne previne, zicând: „Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos” (Col. 2, 8). Iar în vremurile pandemiei în care trăim, aceste Scripturi sunt de mare actualitate, după cum vedem că se fură mințile oamenilor azi, peste tot în lume.
Pe aceștia Domnul îi numește și ne îndeamnă, zicând: „Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Matei 7, 15). Așa vin azi prorocii filozofiilor rătăcitoare la oameni îmbrăcați „în haine de oi” a cuvintelor frumoase „iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Matei 7, 15).
În comunismul din care poporul român vine, au venit la om prorocii persecutori direct atăcându-l pe om, dar acum vin cum zice Domnul, îmbrăcați „în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Matei 7, 15), care vorbesc foarte frumos spre toată înduplecare și furarea minții. Referitor la îndemnul Domului: „Feriţi-vă de proorocii mincinoşi”, iar în aceste vremuri acest mesaj este de o mare actualitate, pentru că nici odată în istorie, se pare că nu a condus și nu a domnit minciunea ca în aceste vremuri.
Mântuitorul Hristos, zice generațiilor popoarelor: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena” (Matei 10, 28). Adică în persecuții religioase, să nu ne temem de cei care ucid trupul trecător, ci să ne fie teamă de cei care ucid sufletul care e veșnic, primind de la ei lepădarea de credința în Dumnezeu și nemărturisirea credința noastră în adevărul Învierii lui Hristos, deoarece în acest păcat al lepădării ei, ne ucid sufletul prin acceptarea noastră de a nu mărturisi credința în Dumnezeu.
Iar când zice Hristos Domnul: „temeți-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena” (Matei 10, 28). Aici este vorba de cei care acceptă cu toată ființa lor, suflet și trup, lepădarea de credință fiindcă, aceștia ne zice că ajung în gheenă, adică în Iad. Dar cei care nu acceptă lepădarea de credință cu sufletul, și pentru aceasta le omoară trupul, ajung în Rai sufletul lor și cu trupul înviat în ziua cea de Apoi, pentru că a fost omorât deoarece nu s-a lepădat de credința în Dumnezeu ci a primit moartea de ucenic, cu trupul. Acest adevăr, îl mai zice Domnul tot spre o mai mare înțelegere, astfel: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă” (Luca 12, 4), fiindcă sufletul nu-l pot prinde și ucide pentru că a mers la Dumnezeu din trupul pe care l-au omorât și ajunge în Rai, ca a sfinților, care au primit să le omoare trupul mai decât să se lepede de credința în Dumnezeu și de mărturisirea adevărului Învierii lui Hristos.
Credincioșii din Religia Creștină trăiesc pentru Dumnezeu și mor cu seninătate ca Sfinții pentru credința lor în Dumnezeu, după cum descoperă Scriptura, zicând: „Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem” (Rom. 14, 8). Mare revelație de întărire în credința și iubirea de Dumnezeu. Iar Scriptura următoare, descoperă generațiilor că, nimic nu poate despărți pe cei credincioși de Dumnezeu, când zice: „Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?..., Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit (Iisus Hristos)” (Rom. 8, 35-37)
Iar în continuare Scriptura zice: „Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa (aceasta), nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Rom. 8, 37-39). Deci, stimate cititorule sau cititoare, nimic nu poate despărți pe cel cu adevărat credincios de credința și iubirea de Dumnezeu. Să rugăm dar, pe Maica Domnului să se roage pentru noi, să ne întărească Fiul Ei, Iisus Hristos în credința și iubirea de Dumnezeu ca, să fim gata pentru a primi chiar moartea și nu lepădarea de credința în Dumnezeu.
Nici o iubire în viața aceasta nu poate fi mai prioritară ca iubirea de Dumnezeu și de Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, ne descoperă chiar El, zicând: „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine (Iisus) nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine (Iisus) nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37). Da, pentru că viața tuturor este în mâna lui Dumnezeu, cu iubirea Lui pentru noi. De aceea, iubirea prioritară a celor din familie și a tuturor, trebuie să fie pentru Dumnezeu.
Iar puterea iubirii de Dumnezeu și de aproapele este cunoscută ca cea mai mare putere sub soare. De aceea, Scriptura ne descoperă, zicând: „Şi acum rămân acestea trei: „credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar cea mai mare dintre acestea este dragostea” (1 Cor. 13, 13). Să ne ancorăm, dar, cu rugăciune către Dumnezeu, în aceste trei ancore de neînvins: „credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (1 Cor. 13, 13) și nimic nu ne va putea despărți de dragostea de Dumnezeu, nici chiar moartea și așa vom ajunge în Rai, Împărăția lui Dumnezeu. Astfel, dacă merită să mori pentru Credința creștină în Dumnezeu, înseamnă că merită să și trăiești credința în Dumnezeu ca vei dobândi viața veșnică.
Învierea lui Hristos a adus oamenilor unirea, iar pandemia cu vaccinele a adus despărțirea!
„Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ - toate întru El” (Efes. 1, 10). Prin această Scriptură, Dumnezeu revelează popoarelor și generațiilor că, spre mântuirea din cădere a tuturor în cer și pe pământ, iubirea lui Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, Iisus Hristos, ca să unească prin întruparea Sa în umanitate, prin Jertfa și Moartea pe Cruce, prin Învierea din morți și Înălțarea la ceruri, „să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ - toate întru El (Hristos Iisus)” (Efes. 1, 10), că erau căzute și despărțite prin neascultare de Dumnezeu. Astfel, în grandioasa operă de Mântuire adusă de Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, toate au fost restaurate și unite în Hristos Mântuitorul lor, toate creaturile în universul ceresc și pământesc. Ce splendoare minunată a creației în Lumina Învierii lui Hristos Domnul!
Această operă a restaurării creației universului ceresc și pământesc în Hristos Iisus, a adus-o iubirea lui Dumnezeu, în descoperirea Domnului, zicând: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Dar omul în generații, de la Învierea lui Hristos, care nu a îmbrățișat porunca iubirii de Dumnezeu și de aproapele, ca pe sine însuși (Matei 22, 37-39), în credință și în Legile morale, a adus despărțirea lui de Dumnezeu și prin filozofiile și ideologiile sale rătăcitoare, a adus despărțirea între oameni în toate popoarele și generațiile. De aceea, Dumnezeu zice, prevenind generațiile, prin Scriptura următoare: „Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos” (Col. 2, 8). Numai învățătura creștină a Biseericii sau filozofia creștină nu înșală pentru că este de la Dumnezeu, iar Iisus Hristos, în calitatea de Fiu al lui Dumnezeu, este Calea, Adevărul și Viața (Ioan n14, 6).
Ca de exemplu, în aceste vremuri, ale începutului de secol XXI, cu pandemia și vaccinarea, liderii aduc despărțirea între oameni: de vaccinați și de ne vaccinați. Apoi, tot lideri spun că, vaccinul nu te scutește de a lua virusul corona, dovadă este că îți cer testul înainte de a urca în avion. Atunci, pe bun dreptate vine întrebarea la oameni în toate popoarele: De ce au făcut vaccinul, dacă nu este împotriva virusului corona? Și de ce să-l ia? se întreabă oameni. Apoi, se zice în general, că nu este obligatoriu, dar tot în același timp se vorbește de pașaportul celor vaccinați și a celor nevaccinați, ca să poată călători sau să meargă în locurile publice. Așa s-a adus o mare confuzie, întunecare și frică. Deci, nu este obligatoriu vaccinul, dar nu poți merge în locurile publice, la lucru ca să câștigi pâinea cea de toate zilele pentru familie, și atunci omul se simte obligat să ia vaccinul ca să nu moară familia de foame.
Astfel, fără vaccin înseamnă căci, copii nu vor putea merge la școală, preoții și credincioșii nu vor putea merge la Biserică, oamenii nu vor putea merge la magazine să-și cumpere de mâncare etc. Așa pe bună dreptate omul se întreabă: unde este libertatea și unde este filozofia democrație?, de care se vorbește în politică, ca de ceea mai mare formă de libertate și dreptate în societate omenească. Astfel țările pentru cei nevaccinați devin lagăre în aer liber, pentru că nu mai au dreptul la libertatea călătoriei, fără vaccin!
Așa vedem, cum s-a ajuns la vremurile apocaliptice, cu împlinirea Scripturilor: „Şi ea (fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsă 13, 16-18), numărul antihristului. Nădăjduim în Dumnezeu să nu vină vremea ca fără semnul vaccinului sau alte semne, să nu se poată cumpăra nici mâncare și nici să poată lumea vinde și cumpăra.
Dar iată, la capitolul 14 din Apocalipsă, cu versetele 9-10, Dumnezeu descoperă răsplata pentru cei care vor lua „semnul 666”, zicând: „Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului (Hristos)” (Apoc. 14, 9-10). Hristos Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42) și al fiecăruia, ne zice: „Cine are urechi de auzit să audă” (Marcu 4, 23). Sperăm ca vaccinul să nu aibă numărului antihristului „666” cum zice la Apocalipsă capitolul 13, 16-18.
La toate acestea, vine Mântuitorul lumii, Iisus Hristos (Ioan 4, 42) și al nostru al fiecăruia, zincând: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu (Iisus) am biruit lumea” (Ioan 16, 33), și din biruința Lui, dă tuturor celor care cred în El, celor care au credință în Dumnezeu. De vremurile grele ca acestea de acum, Scriptura ne previne și ne vestește, zicând: „Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci vor fi dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (2 Tim. 4, 3-4). Adevărat, că azi oamenii nu mai pot primi învățătura sănătoasă morală, pentru că s-a ajuns din filozofiile rătăcitoare (col. 2, 8), la ce a descoperit Dumnezeu generațiilor prin prorocul Isaia, zicând: „Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!” (Isaia 5, 20).
Dar cei cu credință în Dumnezeu cunosc mesajul Mântuitorului lor, Iisus Hristos, după Învierea Sa: „Nu vă temeţi!”, „Bucuraţi-vă!” (Matei 28, 9-10), și iarăși „Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi” (Luca 8, 5) și Pace vouă!” (Ioan 20, 21). „iată Eu (Iisus) cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 20). Adevărat, căci dacă Dumnezeu este cu omul, nimeni nu-i poate sta împotrivă: „Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă” (Luca 1, 37)
Învățăturile cu care ne învață Dumnezeu, în toate vremurile istorice grele din cauza necredinței, ni le prezintă prin Scripturile care zic: „Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu (credința, rugăciunea), ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii” (Efes. 6, 11-18).
Aceasta sunt toate arme duhovnicești în care trebuie să se îmbrace creștinii ca să poată, „sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare” (Efes. 6, 13), tari în credință: „Privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă” (1 Cor. 16, 13) în Hristos Domnul, Care zice: „Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice, Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi” (Luca 12, 11-12). Deci, Duhul Sfânt va fi cu acela care va vrea să mărturisească cu credință adevărul Învierii lui Hristos și credința sa în Dumnezeu și în Biserică.
Milostivul Dumnezeu vine spre atenționarea și salvarea și a liderilor, prin Scripturile care zic: „Şi acum împăraţi înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi pământul! Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El” (Psalmul 2, 10-12).
Iar Scripturile următoare zic: „Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul” (Psaml 5, 4-6)
Așadar, „Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos" (Efes. 5, 14), ca să nu se trăiască în necredință și fărădelege după trup: „Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii. Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8, 13-14), și cred în adevărul Învierii lui Hristos, care îi face liberi, și dau o șansă vieții lor prin credința în Învierea lui Hristos Iisus, chezășia învierii omenirii.
Salvarea din pandemie, prin întoarcerea cu pocăință și credință la adevărul Învierii lui Hristos
Salvarea din pandemie a popoarelor va veni după Scriptura care zice: „Când se va smeri poporul Meu (zice Dumnezeu), care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor căuta faţa Mea, şi se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor şi le voi tămădui ţara" (Paralipomena 7, 14). Dar întoarcerea cu smerenia a popoarelor la Dumnezeu lasă de dorit, că ele sunt ocupate în cele lumești ale vaccinării pentru un cadou de „mititei” și ca să poată merge în țări străine ca fiul cel rătăcit (Luca 15, 11-32).
Așa Isav și-a pierdut dreptul de întâi născut prin blidul de mâncare de linte, care l-a luat de la fratele său Iacov (Facere 25, 34), cum își pierd și cei de azi, dreptul de întâii născut în Taina Botezului, care i-au filozofiile rătăcitoare cu necredința în Dumnezeu, unde aduc cuvintele marelui Nicolae Iorga, care a zis: „Dacă cred în Dumnezeu și El nu există, nu am nimic de pierdut, dar dacă nu cred în Dumnezeu și El există, atunci am pierdut totul” (Nicolae Iorga).
Iată mesajul lui Dumnezeu, către popor prin prorocul Iezechiel, zicând: „Spune-le: Precum este adevărat că Eu (Dumnezeu) sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu (Dumnezeu) nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi” (Iezechiel 33, 11) în pandemia virusului corona? Este atât de clar pentru cel ce vrea salvarea lui de la moarte prin întoarcerea cu pocăință și credință la adevărul Învierii lui Hristos ca să fie viu, care îl va face liber, după cum ni se descoperă: „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 32)
Iar Adevărul care face pe om și popoare libere este credința în adevărul Învierii lui Hristos: „Deci, dacă Fiul (Iisus) vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr” (Ioan 8, 36), pentru că numai Iisus Hristos, în calitate de Fiul al lui Dumnezeu și de Fiu al Omului este: „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Iar Iisus Hristos nu este orice cale, adevăr și viață, ci El este Calea care nu rătăcește, Adevărul care nu înșală și viața care nu sfârșește niciodată, ci se revarsă în marea Vieții Veșnice.
Și cum să se întoarcă omul și popoarele la Dumnezeu?, ca să urmeze pe Mântuitorul lor, Iisus Hristos, în această vreme a pandemiei ca să fie salvate de la certificatul vaccinări și de la moartea, ne descoperă Scripturile zicând: „Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu tânguire". Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră. O, de v-aţi întoarce şi v-aţi pocăi, ar rămâne de pe urma voastră o binecuvântare, un prinos şi o jertfă cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru!” (Ioil 2, 12-14).
Să luăm aminte, la ce zice Dumnezeu poporului prin Moise: „Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, Poruncindu-ţi astăzi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui şi să împlineşti poruncile Lui, hotărârile Lui şi legile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău pe pământul pe care îl vei stăpâni” (Deuteronomul 30, 15-16).
Doamne, Dumnezeule, luminează-ne pe fiecare și pe toate popoarele să alegem viața cu binele, prin întoarcerea la Tine cu pocăință și credință și nu moartea prin rămânerea în necredință și păcat în pandemia virusului corona și cu semnul apocaliptic. Iar cine nu va alege viața și binele, cu credința în Dumnezeu și în adevărul suprem al Învierii lui Hristos, Scripturile anunță zicând: „Iar de se va întoarce inima ta şi nu vei asculta, ci te vei lăsa ademenit şi te vei închina la alţi dumnezei şi le vei sluji lor, Vă dau de ştire astăzi că veţi pieri şi nu veţi trăi mult în pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l dă” (Deuteronomul 30 17-18). Fiecare popor are pământul și țara de la Dumnezeu: „Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul” (Psalm 123, 8).
Să luăm aminte, mai departe, la cuvintele lui Dumnezeu prin Moise, către Israel, care sunt pentru toate popoarele, zicând: „Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte Ți-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să asculţi glasul Lui şi să te lipeşti de El; căci în aceasta este viaţa ta şi lungimea zilelor tale, ca să locuieşti pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău cu jurământ l-a făgăduit părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov că îl va da lor” (Deuteronomul 30, 19-20). După cum a dat Dumnezeu pământul fiecărei țări strămoșilor noștri de la care l-au moștenit urmașii. Pământul din Țara din Carpați, România, de la Nistru și până la Tisa, la dat Dumnezeu mai întâii strămoșilor noștri Daci și de acolo mai departe urmașilor. Poporul român este mai mult de la Daci decât de la romani.
Și poporul Israel neascultând de cuvintele lui Dumnezeu prin Moise, de cele 10 Porunci, a rătăcit 40 de ani în pustie!: „S-a aprins atunci mânia Domnului asupra lui Israel şi i-a purtat prin pustie patruzeci de ani, până când s-a sfârşit tot neamul care făcuse rău înaintea Domnului” (Numeri 32, 13), și așa au murit acolo generațiile plecat din Egipt și au intrat în pământul Canaan, făgăduit de Dumnezeu ca patrie a părinților lor, numai copii lor: „Copiii voştri vor rătăci prin pustie patruzeci de ani şi vor suferi pedeapsă pentru desfrânarea voastră, până vor cădea toate oasele voastre în pustie” (Numeri 14, 33).
Să învățăm, dar, toate popoarele din acestea, înțelegând că, Dumnezeu nu poate duce în istorie o omenire în desfrânări, căzută în imoralitate, cum nu a dus alte popoare și cetăți în trecut, ci le-a lăsat să piară, dacă nu s-au întors la pocăință și credința în Dumnezeu. Să luăm aminte: „Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera” (Gal. 6, 7). Nu se lasă Dumnezeu batjocorit nici de cei cu filozofiile rătăcitoare (Col. 2,8), care au ajuns să numească în viața oamenilor imoralitatea, moralitate, după cum descoperă Scriptura, zicând: „Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!” (Isaia 5, 20)
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, și Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42) și al nostru al fiecăruia, Care ai plătit prețul răscumpărării (1 Timotei 2, 6) popoarelor de sub moartea păcatelor, prin Jertfa, Moartea și Învierea Ta din morți, ascultă rugăciunea celor credincioși din toate popoarele, să se întoarcă toate la Tine cu credință și lacrimi de pocăință ca, să ne poți ierta și salva din pandemia de acum, ca urmare necredinței și pactelor, alegând astfel viața prin urmarea Ta, Care ne chemi ne încetat, zicând: „Veniţi la Mine (Iisus) toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul (proruncile) Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11, 28-30), căci numai prin urmarea cu credință a lui Hristos Cel Înviat și Înălțat la ceruri, este viață și înviere. Amin.