"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

(eseu scris in septembrie 2004, Boston; publicat ulterior cu titlul "Parousia" )
***
“La Inceput a fost Cuvintul si Cuvintul era cu Dumnezeu si Cuvintul era Dumnezeu.” / “Si Cuvintul a devenit trup si a locuit printre noi ( si noi am privit la Slava Lui , slava ca a unicului Fiu din partea Tatalui ), plin de har si de adevar.”/“Si noi toti am primit din plinatatea Lui si har dupa har.” (Ioan – 1/1,14,16)
***
Despre PAROUSIA , defintia in Biblie in: Matei 24 ; Marcu 13 ; Luca 21/ 5 – 36; Ioan 14 / 3; 18; 28 si 17/ 24 ; Apocalipsa toata, dar subliniat in 1/ 7 – 8; 22/ 7; 12 – 13 ; Psalmul 22 si 50), in anul de gratie 2000, in chiar inceput de Mileniu III, scriam si publicam acestea ce urmeaza:

“In istoria crestinismului s-au intimplat multe catastrofe – poate mai multe si mai cumplite decit in istoria oricarei alte religii - , dar cu adevarat cataclisme au fost doar trei si toate trei fiind in mod clar - genocid : primul si al doilea razboi mondial si, comunismul.
Iar ultimul, comunismul – cel mai ingrozitor dintre toate, de neegalat prin performante antichristice.
Comunismul se detaseaza net si victorios fata de celelalte doua cataclisme prin unic, inegalabil record, anume,
tradarea desavirsita a Domnului Iisus Christos printr-un acord tripartit ce a alcatuit (si functioneaza
inca) trinitatea antichristica distrugatoare de om intru Credinta.
Iata acest acord perfect articulat :
• tradarea Bisericii in numele pacii crestine care conserva credinta; de fapt, pactul de neagresiune in numele conservarii linistii si privilegiilor personale ale clerului;
• tradarea crestinului, devenit partizan comunist in numele promisiunii marxist--leniniste care, evident, abunda in mesaje de tip eschatologic si milenarist (si care implatosata/mascata astfel, convinge si cucereste; iar comunismul zimbind frumos preia rolul social-cultural al Bisericii , dar ocupa triumfator si pozitia Statului de sorginte crestina, inlaturindu-l fara negocieri si fara compromisuri politice, insa cu preluare totala de mijloace economice);
• tradarea crestinului, ne-devenit partizan comunist si care, in numele luptei sale crestine impotriva comunismului, a abordat si practicat cu detasare “patristica” sloganul: “Fiecare crestin pre limba lui piere!“
Din mai multe puncte de vedere continute in cele mai sus notate, se poate afirma fara ezitari ca, Apocalipsa a fost consumata aproape in intregime in spatele Cortinei de Fier.
“Aproape in intregime“, deoarece, revolutiile sau mai precis, miscarile de tip revolutionar din Europa lui Decembrie 1989, nu au marcat nicidecum sfirsitul definitiv al comunismului.
Sub o forma sau alta, fie numita,“tranzitie postrevolutionara”, fie, “tranzitie postcomunista” sau in alt fel, in functie de necesitatile discursului politologic, tentativa de resurectie a comunismului este insa constanta in tarile europene ex-comuniste.
Cit despre comunismul asiatic, ori cel al Americii latine, sau cel african, de la formele sale cele mai autentice si pina la derivatele lui (dogma si consecintele ei maligne) a ramas neschimbat. Inca exista asadar, peste tot in lume focare de infectie active.
In mod evident, tratamentul anti-comunist este incomplet si putini sint aceia care realizeaza necesitatea imperioasa a existentei unui vaccin anti-comunist eficient.
Omenirea pare sa fi preferat insa, vaccinul uitarii rapide… Ieftin si extrem de la indemina…
Procesul-de-Pocainta al Bisericii si al crestinului, partizani marxist-leninisti declarati pina nu de mult in tarile europene ex-comuniste, intirzie sa apara.
Peste cei aproape 50 de ani de crime odioase se aseaza incet, incet o “diafana” liniste “crestina”…
Satan a biruit in aceasta batalie lasind:
“… omul sa biruie !”
Din fericire mai sint destui cei care se roaga astfel:
“ Doamne, nu lasa omul sa biruie !”
Sint convins ca trezirea va exista.
Omul intru Dumnezeu va birui asupra sa-insusi, biruind raul din el.
Parousia va fi posibila doar atunci.
Insa pina la trezire va fi cale lunga. Si spinoasa.
Vidul de Credinta nu se umple cu Credinta doar batind din palme.
Fiindca actul Credintei incepe cu responsabilitatea si etica ta, complet asumate de tine fata de aproapele tau, cel aflat in nevoie de Dumnezeu.
Iar morala iubirii de semen ca pe tine insuti, asa cum superb si imparabil o prezinta Sfintul Apostol Pavel in “Epistola I-a catre Corinteni, cap.13 : Intiietatea dragostei” - inseamna dobindirea puterii de jertfa comparabila cu aceea a Domnului Iisus Christos pe cruce.
O, da, trezirea nu se stie cit va dura si cit de dureroasa va fi.
Iar in aceasta privinta, Mircea Eliade are perfecta dreptate:
“ Crestinismul se adevereste a fi netagaduit religia “omului cazut” : si aceasta in masura in care omul modern este iremediabil integrat in istorie si in progres, si unde istoria si progresul sint un progres, implicind amindoua abandonarea definitiva a paradisului arhetipurilor si repetitiei.” (Le Mythe de L’Eternel Retour / cap. IV, La terreur de l’histoire)
Nimeni nu stie ziua Parousiei.
Iisus ne spune:
“ Cit despre ziua sau ceasul acela, nu stie nimeni : nici ingerii care sint in cer, nici Fiul,ci numai Tatal.”
(Marcu 13/ 32)
Ori poate – fiindca am convingerea ferma ca nu sint singurul si nu sintem doar o mina de oameni cei care credem astfel – Parousia a si inceput.
Caci asa cum Credinta este eminamente individuala, nu poate fi altfel Parousia.
Domnul Iisus Christos adauga:
“Luati seama: vegheati si rugati-va, caci nu stiti cind va veni timpul acela!”
(Marcu 13/ 33 ; Matei 24/ 42 si 25 / 13 ; Luca 12/ 40 si 21/ 34 ; Romani 13/ 11 si 1 Tesaloniceni 5/ 6)”
***
Grea treaba, nu-i asa ?
Ei, si cum aminteam: in anul de gratie 2000 scriam si publicam: “S-ar putea ca in Statele Unite ale Americii sau in Romania sa aiba loc alegeri anticipate ; s-ar putea ca in Balcani sa reizbucneasca razboiul nationalist ; s-ar putea ca brusc China sa se alieze temeinic cu noua Rusie; s-ar putea ca din Anglia sa mai apara vreun nou virus mai ciudat si mai distrugator decit “boala vacii nebune” sau “foot-mouth disease”; s-ar putea ca in Africa foametea si AIDS si razboaiele civile sa duca la constituirea primei carantine continentale din istoria omenirii ; s-ar putea sa creasca din nou pretul benzinei; s-ar putea sa fluctueze rata somajului ; s-ar putea ca economia mondiala sa se blocheze din cauza unui imbatabal virus de computer; s-ar putea ca sexul si educatia de orice fel sa devina simple chestiuni de adaptare individuala la realitatile virtuale ale cyberspatiului; s-ar putea ca premiile Oscar sa devina mai importante decit cele Nobel; s-ar putea ca Olimpiada sa devina o noua Bursa mondiala; s-ar putea ca lectura unei carti tiparite sa devina o problema insurmontabila; s-ar putea ca terorismul islamic sa fie eradicat daca omenirea va intelege ca nu este decit un razboi religios dus impotriva civilizatiei iudeo-crestine etc. etc. etc. si asa mai departe, ca sa nu mai vorbim de toti acei “s-ar putea” cotidieni si individuali , nenumarati si vesnic schimbatori, dar niciodata parca in bine…, nu-i asa?
Vor fi mereu motive de somn plumbuit… Ca al ucenicilor Domnului Iisus Christos in Gradina Ghetsimani (Matei 26/ 40-41 ; Marcu 14 / 37-38 ; Luca 22/ 45-46 ).
Si asa cum spuneam:
inca nu exista nici macar incercarea vaga de a se initia vreun Proces-de-Pocainta al Bisericii si al crestinului, fosti partizani marxist-leninisti in tarile europene ex-comuniste, unde milioane si milioane de oameni au murit in inchisorile comuniste, in lagarele de munca fortata sau pe marile santiere ale ex-societatii comuniste multilateral dezvoltate…
De parca Arhipelagul Gulag ar fi fost … Disneyland…
Peste cei aproape 50 de ani de crime odioase se aseaza incet, incet o “diafana” liniste “crestina”… Impenetrabila parca la Cuvintul Domnului: “Daca ramineti in cuvintul Meu, sinteti in adevar ucenicii Mei; veti cunoaste Adevarul si Adevarul va face liberi.’
(Ioan 8/32) “
***
(from "Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006"// Copyright © 2008 by Leonard Oprea.
All rights reserved.)