„Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mîngîierea lui Israel, şi Duhul Sfînt era peste el. Duhul Sfînt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. „ Luca 2:25-26
De când eram copil și am auzit predicându-se despre Simeon mi s-a părut un personaj cu totul și cu totul deosebit. Biblia nu ne spune că era preot sau membru în Sinedriu, și cu toate aceste a avut privilegiul să-L ia în brațe pe copilul Isus și sa-L binecuvânteze pe El și pe părinții Săi.
Faptul că tatăl meu a purtat același nume mă va fi făcut să-l îndrăgesc așa de mult? Tot ce se poate…
Mi se pare Simeon un personaj fascinant. Foarte puțin se știe despre Simeon, doar ceea ce este relatat în Evanghelia lui Luca.
Așteptarea lui Simeon
La timpul acela, poporul Israel era apostat și ipocrit. Cea mai mare parte din națiunea lui Israel a fost într-o stare de împietrire. Ei se lăudau că erau fii lui Avraam dar erau departe de credința și faptele lui Avraam...Ei aveau tradiții pe care le-au preluat de la înaintașii lor, dar inima lor era departe de Dumnezeu. Ei au fost practic apostaziați și legaliști.
Evanghelistul Luca începe Evanghelia lui exact unde Maleahi, ultima carte din Vechiul Testament anunță: “ Iată, voi trimete pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legămîntului, pe care-L doriţi; iată că vine,-zice Domnul oştirilor.-.” (Maleahi 3:1)
Dar înainte de a se pronunța blestemul, Vechiul Testament se termină cu o promisiune, că înainte de a veni Mesia, un mesager va veni pentru a pregăti calea pentru Mesia. Dacă într-un interval de timp mai bine de 400 de ani de Dumnezeu nu a vorbit direct sau prin profeți cu oamenii , în cele din urmă Dumnezeu sparge tăcerea! Luca începe Evanghelia sa cu nașterea lui Ioan Botezătorul, mesagerul despre care Maleahi a profețit că va veni să pregătească calea pentru Mesia.
Acesta este timpul dintre Maleahi, ultimul profet din Vechiul Testament, și începutul perioadei Noului Testament. Aceste patru secole de tăcere sunt caracterizate de lipsa de oameni inspirați de Dumnezeu: (Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimete foamete în ţară, nu foamete de pîne, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.
Patru sute de ani înainte de nașterea lui Hristos, profetul Maleahi, cu a cărui profeție se termină Vechiul Testament a spus că:” Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd. Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa supt talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor. Aduceţi-vă aminte de legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb, rînduieli şi porunci, pentru tot Israelul! Iată, vă voi trimete pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!
Va răsări Soarele neprihănirii …” Vechiul Testament se închide cu o profeție despre venirea lui Mesia, care a avut loc de patru sute de ani mai târziu. Majoritatea dintre oamenii din Israel nu au dat nici o atenție la această promisiune, dar a existat o rămășiță de oameni din națiune care trăgeau nădejde spre împlinirea făgăduinței făcute de Dumnzeu prin Maleahi și ei au asteptau cu nerăbdare sosirea Soarelui neprihănirii. Cel care va aduce mângăiere poporului ce și-a pierdut orice nădejde de salvare.
Versetul 25 spune: “Iată, era un om în Ierusalim, al cărui nume era Simeon.” În Ierusalim exista o rămășiță care aștepta împlinirea acestei promisiuni. Din acest grup făcea parte și bătrânul Simeon. Numele lui este un nume comun și nu știm nimic despre el în afară de ce este scris aici. “Simeon” are un sens minunat. Cuvântul “Simeon” înseamnă “Dumnezeu a auzit.”
Numele de Simeon purta un mesaj special și necesar pentru poporul evreu. Și, desigur, că a fost un nume minunat, nume ce aducea speranță în inimile lui Israel, ca Dumnezeu până la urmă o să audă strigătul lor, mai ales strigătul lor pentru un Mângâietor, pentru un Mesia, pentru un Eliberator, pentru un Rege, pentru un Mântuitor, și care a fost cu siguranță, strigătul inimii lui Simeon.
Din relatarea Evanghelistului Luca prezentat mai sus, se deduce că El toată viața a strigat către Dumnezeu, pentru a trimite pe Mesia. El de fapt credea că o să trăiască până atunci. În cele din urmă Dumnezeu a auzit, și Mesia a venit. Mesia a venit să-l întâlnească pe cel care Il aștepta de atâți zeci de ani (Tradiția spune că ar fi fost în vârsta de peste 300 de ani).
Și în cele din urmă cuvântul Simeon a devenit o realitate: “Dumnezeu a auzit”. Cel mai probabil, el a fost un om bătrân și aproape de moarte, deoarece, după cum ați observat când am prezentat pasajul, el a spus Domnului că el era gata să moară după aceea. El a fost gata să meargă pentru că el a văzut pe Mesia pe care L-a așteptat. Iar când Mesia era acolo, el a fost gata să plece la cer. Simeon a fost un reprezentant, un fel de personificare a credințeipentru evreii apostați.
El personifică adevărata credință, rămășița salvată din Israel, care a crezut în Dumnezeu pentru mântuirea lor, și anume încredere în mântuirea prin har, prin credință și nu prin fapte.
Caracterul său spiritual reiese din aceste puține versete: “ Omul acesta ducea o viaţă sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu.” La prima vedere pare o afirmație foarte simplă, dar este încărcată cu sens. În original sună “drept și pios”. El a fost un om drept. Ori de câte ori Biblia spune că cineva este drept, aceasta înseamnă că ei sunt îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că au câștigat dreptatea lor, e imposibil.
Când Biblia spune că cineva este drept, înseamnă că Dumnezeu i-a declarat neprihăniți și Dumnezeu declară numai pe păcătoșii care și-au pus încredere în Dumnezeu pentru iertarea lor, nu în propriile lor fapte. Și Dumnezeu a aplicat jertfa lui Isus Hristos în avans, deoarece Simeon a recunoscut păcătoșenia lui și știa că nu-și putea câștiga mântuirea. El a apelat la mila lui Dumnezeu.
Dumnezeu l-a declarat drept pe baza a ceea ce va face Hristos, purtând păcatele sale în viitor... aceasta înseamnă că păcatele lor au fost plătite și le-au fost iertate. El a fost un credincios adevărat, chiar cu Dumnezeu. Deci, el a fost justificat. Și apoi se spune despre el că era devotat.
Prin cuvântul “neprihănit” înseamnă că el a fost justificat, iar acest cuvânt înseamnă că el a fost sfințit: ducea o viaţă sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu .
Cuvântul “pios” pur și simplu vorbește despre faptul că acesta era un om care a fost preocupat de lucrurile lui Dumnezeu. De fapt, traducerea clasică a acestui cuvânt este “devotat” iar unele traduceri, marchează acest lucru, “precaut”. Asta e un cuvânt mare. El a fost justificat de Dumnezeu prin credința lui și el a fost prudent, ceea ce înseamnă că el a fost atent cu privire la modul în care el a tratat pe Dumnezeu ș cum a răspuns Cuvântului lui Dumnezeu.
El nu a trăit o viață responsabilă: era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mîngîierea lui Israel, şi Duhul Sfînt era peste el
El a trăit o viață frumoasă, precaut, atent să asculte de Dumnezeu, atent să-L onoreze pe Dumnezeu, astfel încât să-I aducă slavă lui Dumnezeu și să fie un exemplu pentru alții. Toate aceste spuse până acum definesc caracterul său. El era cu adevărat rămășiță. Acesta era un adevărat evreu. Nu tot Israelul este Israel, nu fiecare evreu este un adevărat evreu, a spus Pavel. Și avea dreptate, aici e unul care a cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu. Aici este unul care a fost declarat neprihănit de Dumnezeu și care a trăit o viață prudentă și atent să-L onoreze pe Dumnezeu și să-L asculte pe Dumnezeu.
Bucuria lui
„El a venit în Templu, mînat de Duhul. şi, cînd au adus părinţii înlăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, şi a zis: “Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău. Căci au văzut ochii mei mîntuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.”
Ni se spune în versetul 25 el a fost în căutarea mângâierii lui Israel. Cu alte cuvinte, el a avut o speranță pentru venirea lui Mesia. El a avut o speranță pentru venirea Regelui, care va aduce Împărăția promisă, Împărăția care fusese promisă lui David prin Legământ. De asemenea, binecuvântările, înflorirea care va veni atunci când va avea loc împlinirea legământului făcut cu Avraam.
Aici vedem că Duhul Sfânt a dezvăluit o profeție: Simeon nu va vedea moartea înainte să vadă pe Mesia. În fiecare epocă urmașii devotați ai lui Dumnezeu au prețuit speranța de a vedea împlinită venirea lui Mesia. Dumnezeu a intenționat ca această speranță să ardă viu în inimile celor credincioși.
Tot ceea ce Dumnezeu a promis lui Avraam el a crezut că se va întâmpla de fapt, tot ceea ce a promis lui David a crezut de asemenea. Și toate câte au a fost promise lui Avraam și lui David a fost reiterate în mod repetat, prin profeți în general și în mod particular de Isaia.
Simeon a crezut Vechiul Testament și a căutat mângâierea lui Israel. El a fost în căutarea pentru o speranță. El nu a fost în căutarea doar pentru mântuirea personală, el a fost în căutarea pentru eliberarea națională, el a fost în căutarea pentru Împărăția promisă, când națiunea va fi eliberată de opresori și dușmani și în mod esențial eliberată din păcat și fărădelege. Acesta era un om căruia îi păsa de poporul său.
Simeon a fost unul dintre acele tipuri de oameni. El a fost un credincios adevărat. L- a căutat și așteptat pe Mesia, nu doar pentru el, ci pentru națiune sa. Lui îi păsa de poporul său și era îngrijorat că trăiește în păcat. Știa că legalismul nu aduce salvare. El știa că fariseii conduceau populația în legalism și saducheii conduceau populația în liberalism, negau învierea, negau supranaturalul, negau îngerii.
El știa că zeloții conduceau oamenii în politicism ... și erau să înceapă o insurecție, o rebeliune și un război împotriva Romei. Și el știa că esenienii conduceau oamenii în monahism, se duc în deșert și într-un fel de acte de auto-negare încercau să aducă asupra lor mântuirea lui Dumnezeu.
Simeon știa tot ce era greșit și care era adevărul. El a fost pur și simplu un om drept, un om prudent și atent cu legea lui Dumnezeu și un om care a luat Vechiul Testament la valoarea reală, a crezut că adevărata consolare a națiunii Israel va veni. Și prin consolare el înțelegea confortul lui Israel, ajutorul lui Israel, eliberarea de dușmani și opresori, și mai presus de orice eliberare din păcat.
Expresia mîngâierea lui Israel sau “consolare” se referă la Mesia. Singurul care ar putea aduce consolare sau care consolează. Singurul care ar putea aduce ajutorul este Mângâietorul. Este Mesia. De fapt, rabinii au numit pe Mesia, Menachem. Menachem este numele lui Mesia, acesta este cuvântul pentru mângâietor. Ei au fost în căutarea lui Menachem.
Isaia a spus că Mesia va fi un mângâietor. Capitolul 40 din Isaia este un tezaur bogat. Aici, în Isaia 40, versetul 1, profetul spune care este promisiunea lui Dumnezeu pentru națiunea aleasă, “ Mîngîiaţi, mîngîiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. Vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s-a sfîrşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mîna Domnului de două ori cît toate păcatele lui…
Mai jos, în versetul 10, Isaia 40: “ Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui.
Cine este Mângâietorul? Nimeni altul decât Domnul Dumnezeu însuși. “Va veni cu putere, ... Iată, răsplata Lui este cu El...”
Îmi place, versetul 11, “ El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe.”
Protecția lui Dumnezeu pentru Israel și mântuirea vine prin Mângâietorul Mesia
Mai jos în versetul 13, “Strigați de bucurie, oh ceruri. Bucura-te, oh pământ. Izbucniți în strigăte de bucurie, oh munți. Căci Domnul mângâie pe poporul Său și va avea milă de nenorociții Lui.”
Capitolul 51 din Isaia, versetul 3: Domnul are milă de Sion, şi mîngîie toate dărîmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, şi pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi mijlocul lui, mulţămiri şi cîntări de laudă. .”.
El cunoștea ce a scris profetul Isaia și el știa că Isaia a profetit despre mângăierea ce va veni peste Israel. Poporul era adânc în păcat, în apostazie, necredință, legalismul, teologia liberală. Oamenii erau sub opresiune din partea dușmanilor lor. Era un timp întunecat și disperați. Și aici este acest om credincios, făcând parte din acest grup mic, neînsemnat, de evrei cu adevărat justificați și sfințiți în mijlocul acelui popor apostaziat și ipocrit.
Bucuria specială a mântuirii este destinată tuturor oamenilor, atât evreilor cât și neamurilor ( dar mai întâi evreilor). Simeon nu e egoist, de fapt nu există nici un sistem (religie) care să cuprindă toată lumea așa cum o face creștinismul.
Comunicarea lui
Pentru că Simeon a fost neprihănit şi Duhul Sfînt era peste el , el nu a fost înșelat cu privire la venirea adevăratului Mesia, a lui Isus Hristos. Acesta era un om remarcabil.. Și, în cele din urmă, el este un minunat exemplu de o ungere specială de la Dumnezeu pentru servicii speciale.
Și Simeon, plin de Duhul Sfânt a început să strige de bucurie, a început să prezinte Planul lui Dumnezeu cu privire la Copilul pe care îL ținea în brațe…
El a venit în Templu, mînat de Duhul. şi, cînd au adus părinţii înlăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
Simeon L-a luat în braţe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, şi a zis: “Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău…
Simeon a profețit că acest Copil special pe Care-L ținea în brațe va aduce mântuire înaintea tuturor popoarelor și nu numai a lui Israel:
Căci au văzut ochii mei mîntuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.”
Va aduce lumină acolo unde era un întuneric dens…
Apoi,
Simeon i-a binecuvîntat, şi a zis Mariei, mama Lui: “Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi.”
Simeon a profețit că acest Copil special va să fie un semn, care va stîrni împotrivire. Poporul la care a venit Îl va respinge, se va împotrivi mesajului salvator pe care îl va aduce…
De asemenea, Simeon a profețit că acest Copil special pe Care-L ținea în brațe va produce o mare durere mamei Sale: “sufletul tău va fi străpuns de o sabie,” o tragedie ce se va dezvălui...
Crucificarea lui Isus este piatra de încercare prin care starea noastră păcătoasă în care eram putea să fie schimbată. După cum suntem atașați sau detașați de un Mântuitor crucificat, așa și starea noastră va fi spirituală sau carnală.
După ce a vorbit cu recunoștință față de Dumnezeu, Simeon vorbește compătimitor la adresa lui Iosif și Maria. El le dă binecuvântarea și lor. Ei au avut o slujire specială și avea nevoie de un mare har pentru a o împlini. Și apoi el vorbește cuvinte speciale de avertizare, precum și de încurajare pentru Maria cu privire la viitorul prin care o să treacă Acest Copil.
Concluzia:
Așa cum i-a promis Dumnezeu lui Simeon că nu va vedea moartea până când nu a văzut pe Mesia, și acest lucru s-a împlinit, este valabil și pentru noi, cei care credem, vom învia în prima înviere pentru a vedea pe Isus venind din nou..
Așa cum așteptarea lui Simeon ca să vadă pe Mesia s-a împlinit, și nu a fost zadarnică, tot așa tuturor celor ce îL așteptă pe Mesia să vină a doua oară vor avea parte de bucuria lui Simeon.
Dragă cititorule, dacă până acum nu ai avut parte de bucuria mântuirii de care a avut parte prin credință bătrânul Simeon, te îndemn să-L primești chiar acum, când citești acest studiu, pe Isus Christos ca Mântuitorul tău personal. Bunul Dumnezeu să te ajute la aceasta. Amin!
Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos, Chicago, USA