“După ce voi învia, voi merge înaintea voastră... “ (Matei 26:32)
“și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți, va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi. “ (Romani 8:11)
INTRODUCERE
Cel mai important eveniment din istoria omenirii este Învierea lui Isus Hristos. Este cea mai puternică dovadă că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Acest eveniment oferă bărbaților și femeilor speranța sigură a vieții veșnice o speranță care nu numai că dă bucurie atunci când privim spre viitor, dar ne oferă și motive puternice pentru a trăi astăzi.
Învierea Domnului Isus Hristos ne oferă răspunsuri la cele mai mari întrebări puse vreodată, ca: Există viață după moarte? Cum va fi în cer? Ce sens are învierea pentru noi?
Nimeni nu poate înțelege cu adevărat Biblia și promisiunile făcute în ea daca nu înțelege înviere, pentru că aceasta este cea mai mare promisiune și speranță oferite de Dumnezeu omului.
Termeni și definiții: Învierea - o tranziție de la viața muritoare pe pământ, prin moartea fizica, la o noua, complet diferita, forma de viață nemuritoare. În multe texte biblice, Domnul Isus este obiectul acțiunii sale: “el se va ridica din morți” (Marcu 8:31; 12:25, Ioan 11:23-24, etc). Iar în alte pasaje, Domnul Isus este obiectul acțiunii lui Dumnezeu: “el va fi înviat din morți” (Marcu 12:26, 16:6, Luca 9:22, etc. Învierea nu este același lucru ca “resuscitare” sau “reanimare” a unui organism, nici cu “reîncarnarea” sau “nemurirea” sufletului.
I. PROMISIUNI (ALE ÎNVIERII)
A. PRIN PROOROCII Vechiului Testament
Pe parcursul Bibliei aflăm că mai mulți bărbați au prevăzut (și credeau în acest eveniment) posibilitatea învierii morților chiar dacă niciodată nu văzuseră sau nu auziseră despre aceasta, astfel,
Prin Moise. (4000 î. Hr ).Prima promisiune făcută în această direcție o găsim în Gen.3:15. Sfânta Scriptură numește pe Eva ca fiind mama celor vii (Gen. 3:20) și menționează că Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, și trupul acestuia va ajunge să fie glorificat.
Avraam afirma cu foarte mult timp înainte despre posibilitatea învierii morților: “Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar și din morți: și, drept vorbind, ca înviat din morți l-a primit înapoi. ” Ev.11:19
Iov (1500 î.Hr.) spunea încă înainte de Isaia: “știu că Răscumpărătorul meu este viu și se va ridica odată pe pământ (Iov 19:25,26).
Profetul Isaia (750 î. Hr )… Să învie dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte!-Treziți-vă și săriți de bucurie, ceice locuiți în țărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți.” Isaia 26: 19
Viziunea lui Ezechiel (în jur de 600 î.Hr ) din Valea plină de oasele uscate, revenind la viață prin Duhul lui Dumnezeu suflat peste ele (Ezechiel 37: 2b-6). Acest lucru nu poate fi o profeție reală a învierii la fel de mult ca o figură de restaurare a unei națiuni.
Daniel (534 î.Hr.) este un alt bărbat al credinței care vorbește despre înviere:
“Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața vecinică, și alții pentru ocară și rușine vecinică” (Daniel 12:2). Profeția aceasta s-a împlinit când “mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților cari muriseră, au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate, și s-au arătat multora.” (Matei 27: 52,53).
Osea este prorocul care menționează darea vieții înapoi după a treia zi. Referire directă la Domnul Isus ; “Veniți, să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâșiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. El ne va da iarăși viața în două zile; a treia zi ne va scula, și vom trăi înaintea Lui.” (Osea 6:1-2).
David, regele poet a lui Israel are și el descoperire despre învierea din morți a Domnului Isus (1000 î.Hr.) “Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.” Psalmul 16: 10
B. PROMISIUNEA FĂCUTĂ DE FIUL LUI DUMNEZEU DESPRE SINE ÎNSUȘI
De-a lungul slujirii sale, Isus a prezis în mod repetat că va învia din morți. Matei, de exemplu, înregistrează nu mai puțin de șase predicții explicite (12:38-40; 16:21; 17:9; 17:22-23; 20:19; și 26:31-32). Într-adevăr, când Isus a fost provocat să dea evreilor un semn al autorității sale la începutul slujirii sale, el a răspuns Distrugeți acest templu și în trei zile îl voi ridica (Ioan 2:19). Ioan notează că acest lucru a fost amintit de ucenici după ce a fost înviat și au crezut în Scriptura și în cuvintele pe care le rostise Isus. (Ioan 2:22). Isus a mărturisit despre propria Sa înviere, astfel: De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât, și că a treia zi are să învieze. (Matei 16:21); De asemenea menționată în: (Matei 17:22-23), (Matei 20:17-19), (Ioan 14:19).
În ziua învierii îngerii răspund femeilor și ucenicilor ce au alergat la mormânt: “Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul; “ (Matei 28:6)
Domnul Isus a folosit de asemenea vorbirea în pilde pentru a vorbi despre învierea sa în a treia zi atunci când evreii i-au cerut un semn. Isus le-a răspuns: “Distrugeți templul acesta, și îl voi ridica din nou în trei zile.”
II. ÎMPLINIRI (ALE ÎNVIERII DOMNULUI)
Învierea Domnului Isus dintre cei morți s-a împlinit cu exactitate așa cum a fost promisă cu mult timp înainte: Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel șezând la dreapta, îmbrăcat într’un veșmânt alb, și s’au spăimântat. El le -a zis: ,,Nu vă spăimântați! Căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră. Dar duceți-vă de spuneți ucenicilor Lui, și lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veți vedea, cum v’a spus.`` Ele au ieșit afară din mormânt, și au luat -o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur și de spaimă. Și n’au spus nimănui nimic, căci se temeau.
Domnul Isus Hristos este singura persoană care a înviat dintre cei morți și a cărui trup (primit de la Maria) a fost transformat într-un trup glorios (Matei 28:5-8; Marcu 16:6; Luca 24:5,6). Dar ca Planul lui Dumnezeu să ajungă la faza aceasta, Fiul Său, Co-Creatorul Universului trebuia să se facă om, să moară pentru păcatele omenirii, să învieze, și astfel să învingă moartea. “Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților. “ (Apocalipsa 1: 17b-18)
Învierea Domnului a fost realizată, de:
De Dumnezeu Tatăl -Domnul omoară și înviază…(1 Samuel 2 :6) ; Dumnezeu înviază morții… (Faptele Ap. 26 :8), Dumnezeu L-a înviat din morți… (Romani 10 :9)
Prin agenția Duhului Sfânt: …Duhul Celui ce a înviat dintre cei morți… (Romani 8 :11)
Cu putere: .. să-L cunosc pe El și puterea învierii…(Filipeni 3 :10)
Domnul Isus a fost singurul care a primit un alt trup schimbat, adaptabil pentru mediul spre care va pleca peste câteva zile. Pavel îl numește “pârga celor adormiți” făcând analogia cu ‘pârga” secerișului ce se celebra simultan cu Paștele (1 Corinteni 15:20-23). Trupurile înviate ca și ale Domnului Isus, nu mai pot păcătui și nici muri sau putrezi.
III. MĂRTURII ( MARTORI) AI INVIERII
MARTORI AI INVIERII
„Iată ce v-am spus când eram încă cu voi: trebuie să se împlinească tot ce este scris despre mine în Legea lui Moise, în profeți și în psalmi”. Luca 24:44.
Învierea Domnului Isus dintre cei morți nu numai că a fost promisă, împlinită dar și mărturisită. Mărturia martorilor oculari a învierii, așa cum este consemnată în Noul Testament, este parte componentă a credinței noastre în Isus ca Cristosul (Unsul) lui Dumnezeu. În Ioan 15:27 și Fapte 1:8, Isus le spune apostolilor Săi că ei trebuiau să fie martori. Petru vorbește din profeția lui David că Dumnezeu a jurat că Îl va învia. (despre învierea lui Hristos a prorocit și a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința morților, și trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai lui).
După moartea și învierea sa, Isus S-a arătat:
• Mariei Magdalena (Ioan 20:10–18), celorlalte femei (Matei 28:8–10; compară Matei 28:1; Marcu 16:1; Luca 24:10), lui Cleopa și unui alt discipol pe drumul către Emaus (Luca 24:13–32), lui Petru (Luca 24:34), celor Zece apostoli (cu Toma absent (Luca 24:36–49; Ioan 20:19–23), lui Toma și ceilalți apostoli (Ioan 20:24–29), celor Șapte apostoli (Ioan 21:1–14), celor unsprezece apostoli (Matei 28:16–20) și Apostolilor pe Muntele Măslinilor înainte de înălțarea lui (Luca 24:50–52; Fapte Ap.1:3–9). Ap. Pavel enumeră mai mulți martori în 1 Corinteni 15:3-8. Printre ucenicii lui Isus, au mai fost 500 de martori.
Din cele prezentate în Evanghelii, în Faptele Apostolilor și în scrisorile lui Pavel, era evident că mulți din oamenii care au asistat la evenimentul Învierii Domnului erau încă în viață. Așa că ar fi putut contesta faptele furnizate de scriitorii Noului Testament dacă detaliile erau greșite. În schimb, există acord și consecvență în ceea ce ni se spune. Foști persecutori și detractori precum Pavel (anterior Saul) nu au contestat înregistrările. Creștinii erau dispuși să trăiască sub amenințarea constantă a morții – ceea ce ar fi fost de neconceput dacă nu ar fi fost convinși că Isus nu este un șarlatan. Avem, de asemenea, promisiunea că Duhul Sfânt îi va ghida pe autori să-și amintească cu exactitate evenimentele (Ioan 14:26; 16:13).
Importanța martorilor oculari. Dumnezeu folosește martori pentru a stabili o problemă. În Israel, acuzațiile că cineva a păcătuit trebuiau confirmate prin cuvântul a doi sau mai mulți martori (Deuteronom 17:6; 19:15).
Apostolul Pavel l-a instruit pe Timotei să nu accepte acuzații împotriva unui slujitor în vârstă decât dacă sunt doi sau mai mulți martori (1 Timotei 5:19). Isus s-a referit la acest principiu atunci când i-a îndemnat pe credincioși să mențină relații bune în cadrul Bisericii (Matei 18:16-17), repetând din nou importanța martorilor. Evanghelistul Luca a spus că a adunat materialul pentru relatarea sa despre viața lui Isus de la „martori oculari” (Luca 1:2).
Cu toate acestea, dovada supremă că Isus este Mântuitorul înviat al omenirii este cel mai bine arătată de schimbarea care are loc în viețile noastre atunci când El și Tatăl își fac sălașul în noi (Ioan 14:23). Cristosul viu din noi este dovada incontestabilă a învierii lui Isus – El o dovedește zilnic, interacționând direct și indirect în gândurile noastre și în viața noastră. Dacă Isus Hristos trăiește în noi, și noi vom fi glorificați într-o înviere ca a Lui în viitorul apropiat, El fiind pârgă celor adormiți (Romani 8:9-11).
Și nouă ni se cere să fim martori, să depunem mărturie despre Domnul Isus și învierea Sa în ființa noastră: Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8)
Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos, Chicago