În ținutul acela, erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”
Continu să depăn impresii din vizita făcută împreună cu un grup din biserica din care facem parte eu și soția (Logos Chicago) în Israel. Din itinerariul parcurs, astăzi voi scrie despre CÂMPUL PĂSTORILOR. Așa cum se vede din poza de mai jos am cântat și noi acolo.
Cuibărit pe pantele de la est de Betleem, la aproximativ o milă de Biserica Nașterii Domnului, „Câmpul Păstorilor” este locul în care îngerul a anunțat pentru prima dată despre nașterea lui Isus (Luca 2:7). Astăzi, două locuri comemorează evenimentul, ambele în suburbia Betleemului numită Beit Sahur.
Situl greco-ortodox. Remarcabilă pentru cupola roșie, biserica greco-ortodoxă este construită deasupra vestigiilor din epoca bizantină și a unor peșteri. Numită în arabă „Deir el-Ruat” („Mănăstirea Păstorilor”), se crede că biserica se află deasupra peșterilor în care păstorii își vegheau turma. Se spune că rămășițele bizantine ar fi ale unei biserici construite de regina Elena, în 326 D.H.
Situl romano-catolic. La aproximativ 1200 de metri nord de situl ortodox se află un sit suplimentar unde s-au găsit rămășițe din epoca bizantină printre peșteri. Numit în arabă „Siyar el-Ghanam” („Bârlogul”), în 1954 a fost construită aici o capelă în formă de cort, proiectată de maestrul arhitect catolic Antonio Barluzzi. În interior, frumoase fresce înfățișează nașterea lui Isus și adorația sa de către păstori.
Câmpul Păstorilor și „Câmpul lui Boaz”. Câmpul Păstorilor este, de asemenea, identificat cu locația generală a „Migdal Eder”. Prima referire înregistrată la Betleem este locul de înmormântare a Rahelei, soția preferată a patriarhului Iacov, care a murit la naștere lui Beniamin(Geneza 35:19, 48:7).
Mai mult, este identificat și cu „Câmpul lui Boaz”, un câmp de grâu al unui proprietar pe nume Boaz. Potrivit cărții Rut, aici Rut l-a întâlnit pe Boaz în timp ce culegea orz lăsat în urma secerătorilor (2:4). Căsătorindu-se, au devenit străbunicii regelui David.
Astăzi, pe acest loc s-a ridicat un Magazin de suveniri.
Betleemul este situat pe vârfurile Munților Iudeei, la aproximativ 10 km sud de Ierusalim, la o altitudine de 900 de metri deasupra nivelului mării. Pe vremea Domnului Isus, Betleemul era un mic oraș de păstori și fermieri. Fermierii obișnuiau să cultive grâu pe câmpurile de lângă Betleem, iar din grâu făceau pâine. Betleemul exporta pâine în Ierusalim și în întreaga Iudee și era considerat coșul întregii Iudei. Aceasta a dus la numele său Betleem – Casa Pâinii (în ebraică Beth înseamnă Casă și Lehem înseamnă pâine).
Orașul Betleem este menționat, după nume, de treizeci și nouă de ori în Biblia King James. Orașul a fost numit inițial Efrata în cărțile Geneza și Rut. În Noul Testament, evanghelistul Matei menționează orașul de cinci ori, în timp ce Luca menționează Betleemul doar de două ori (Luca 2:4, 15), iar Evanghelia după Ioan o menționează o singură dată (Ioan 7:42).
Unul dintre judecătorii lui Israel, Ibzan, care a slujit ca judecător între 1081 și 1074 î.Hr., s-a născut și a fost îngropat în Betleem (Judecătorii 12:8, 10). Orașul este, de asemenea, locul unde s-a născut regele David și unde el, în tinerețe, păștea și hrănea oile tatălui său (1Samuel 17:15). Tot acolo l-a uns profetul Samuel ca următorul rege al Israelului (1 Samuel 16:4-13).
În vremurile biblice și în timpul celui de-al Doilea Templu, Betleem era un oraș evreiesc foarte mic din țara tribului lui Iuda. Astăzi situația este complet diferită; astăzi Betleem este un oraș arab palestinian foarte mare controlat de Autoritatea Palestiniană (nu sub stăpânirea Statului Israel). Evreii de astăzi nu mai locuiesc în Betleem.
Populația Betleemului este astăzi de aproximativ 40.000 de locuitori. 99% dintre ei sunt musulmani. 1% creștini. Creștinii din Betleem trăiesc doar din turism: hoteluri, restaurante și magazine de suveniruri.
În timpul Primului Templu și al celui de-al Doilea Templu, în trei pelerinaje (Sukkot, Paște, Șavuot), sute de mii de pelerini au urcat la Templul din Ierusalim. Fiecare pelerin trebuia să aducă un miel, un ied, o oaie sau o capră pentru a aduce o jertfă în templu. La intrarea în templu stăteau preoții care examinau calitatea jertfei. Legea biblică poruncește ca animalul pe care vrei să-l sacrifici să fie întreg și sănătos, fără boli, răni, zgârieturi, fracturi etc. Abia după ce pelerinii au trecut de punctul de control al preoților și au primit aprobarea pentru animalul pe care l-au adus la jertfă, puteau intra în altar și sacrifica jertfa.
Totuși, este posibil ca pe drumul din Galileea la Ierusalim, călătorie care a durat 7-10 zile de mers, animalul să fi fost rănit, sau să se fi îmbolnăvit și să nu fi fost aprobat de preoții din Ierusalim. Ce ar face bietul pelerin al cărui sacrificiu nu a fost aprobat?
Lângă Templul din Ierusalim era o piață imensă de miei, iezi, oi și capre – tineri, sănătoși, întregi și frumoși. Acolo același pelerin putea să cumpere un animal pe care să-l sacrifice. Zeci de mii de miei, iezi, oi și capre care veneau de pe câmpurile păstorilor de lângă Betleem au fost vândute la piața celor trei pelerinaj din Ierusalim.
Am avut ocazia să vedem ceva ruine care se crede că sunt de pe vremea nașterii Domnului Isus. De asemenea am avut ocazia să vedem de foarte aproape cele două Capele care î-și dispută întâietatea în ce privește veridicitatea peșterii în care erau păstorii când li s-a arătat îngerul. Dar, nu o să încerc să fac analiza arheologică și să conclud care dintre ele au dreptate ci o să continuu să prezint ceea ce eu cred că este de cel mai mare folos pentru noi și generațiile ce o să vină după noi: rolul păstorilor în vestirea nașterii Mântuitorului.
O să menționez doar două cuvinte importante legate de nașterea lui Hristos: MESAGERII CRĂCIUNULUI și MESAJUL CRĂCIUNULUI.
După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul. ”S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei .Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.
I. MESAGERII (SOLII) CĂRĂCIUNULUI
Păstorii au auzit mesajul de la Îngeri și apoi au devenit ei înșiși soli. Dumnezeu vrea ca noi să auzim mesajul și să fim solii Lui în comunitatea noastră locală. „Când [păstorii] L-au văzut pe [Iisus], au răspândit cuvântul despre ceea ce li s-a spus despre acest copil”.
Folosim poștași pentru a livra mesaje. Folosim podcast-uri pentru a livra mesaje și folosim e-mail, mesagerie instantanee, mesaje text și Facebook. Dumnezeu l-a folosit pe mesagerul său Gabriel pentru a o vizita pe Maria cu un mesaj (Luca 1:26-38).
Dumnezeu a trimis un mesager îngeresc (2:9) către păstori cu un mesaj. Nu știm numele îngerului, dar știm mesajul. Era vorba despre nașterea lui Isus în Betleem. După ce au auzit solia, păstorii s-au grăbit la Betleem, i-au găsit pe Maria, Iosif și pruncul și apoi au răspândit cuvântul despre ceea ce li s-a spus (2:15-17).
Dumnezeu a încredințat anunțul Său important proscrișilor. Deci întrebarea pe care cineva s-ar putea pune este: De ce păstori? De ce nu liderii religioși ai vremii? De ce nu oficialii guvernamentali? De ce nu cei bogați și sus puși? Evreii au așteptat acest moment timp de generații, dar pe cine a folosit Dumnezeu pentru a face anunțul?
• Iisus avea să vină, nu la cei mândri și puternici, ci la proscriși, la cei smeriți, cei considerați „ultimii” pe listele sociale.
• Dumnezeu a adus acestor oameni prima veste despre venirea Fiului Său.
• Păstorul nu era privit favorabil în vremea lui Isus. Autoritățile religioase i-au disprețuit. Autoritățile religioase ale templului au avut o viziune atât de puternic negativă despre păstor, încât i-au împiedicat să participe la ceremoniile religioase din Ierusalim (Craig Keener, IVP Bible Background Commentary: New Testament [Downers Grove, IL: IVP Academic, 2014], 185)!
Gândiți-vă la asta: ni se spune că primii oameni cărora Dumnezeu le-a anunțat nașterea lui Mesia au fost cei care nu au putut să intre în templu și să se închine lui Dumnezeu!
Mishnah (o transcriere a tradiției orale iudaice, autoritară pentru viața evreiască) include câteva pasaje neplăcute despre păstori. Se spune că păstorii sunt incompetenți și că, dacă un păstor cade într-o groapă, nimeni nu ar trebui să se simtă obligat să-l salveze (Randy Alcorn, „Shepherd Status”, în Come Thou Long Expected Jesus: Experiencing the Peace and Promise of Christmas, ed. Nancy Guthrie [Wheaton, IL: Good News Publisher)8], 27008!
Întrebarea logică este: Deci de ce acești păstori să fie aleși ca mesageri și nu altcineva? Câteva răspunsuri:
Pulpit Comentariu: Probabil că bărbații care au crescut mieii pentru jertfele din templu este potrivit ca ei să fie primii oameni care să-l întâlnească pe Mielul lui Dumnezeu!
Învățatul evreu Alfred EBERSHINE spune: Turmele de oi din apropierea BETLEEMULUI nu erau oi obișnuite. Acele oi erau folosite ca sacrificiu la TEMPLU. Acestea erau OIILE SACRIFICALE. Și acești PĂSTORI au fost PĂSTORI ai acestor OI SACRIFICALE care au fost crescute cu un singur scop: ca într-o zi, ele aveau să fie conduse la ALTARUL LUI DUMNEZEU și acolo să-și VERSE SÂNGELE și SĂ-ȘI DEA VIAȚA pentru PĂCATELE POORULUI LUI DUMNEZEU.
II. MESAJUL CRĂCIUNULUI
Acum, să vorbim despre CONȚINUTUL VESTII BUNE. Să încercăm să știm dacă mesajele transmise sunt o veste cu adevărat bună pentru destinatari.
A. UN MESAJ DE SPERANȚĂ (V.10). În primul rând, despre acest mesaj se spune că este VESTIREA BUNĂ, deoarece este un MESAJ DE SPERANȚĂ. „Atunci îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci iată, vă aduc o veste bună de mare bucurie care va fi pentru toți oamenii”.
Israelul a fost sub ocupație străină 400 de ani de tăcere profetică. Mulți dintre liderii religioși erau legați de tradiție. (Isaia 9:2). Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare; cei ce locuiau în țara umbrei morții, o lumină a strălucit asupra lor.
Avem nevoie de un mesaj de speranță astăzi! Tragedia ne înconjoară, națiunea noastră este în frământare, economia este incertă, moralitatea pare să fie falimentară, familiile sunt sfâșiate.
Isaia 61:1-3 „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, pentru că DOMNUL M-a uns să vestesc săracilor vești bune; El M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți de inimă, să vestesc slobozirea robilor și deschiderea temniței celor care sunt legați; Ca să vestesc anul binevoitor al Domnului, pe cei ce mângâie pe cei care mângâie Dumnezeu în ziua noastră; Sionul, ca să le dea frumusețe în loc de cenuşă, untdelemn de bucurie pentru doliu, haina de laudă pentru duhul greutății, ca să fie numiți pomi ai dreptății, sădirea Domnului, ca să fie proslăvit.”
B. UN MESAJ DE ELIBERARE (VS.11-12)
În al doilea rând, despre acest mesaj se spune că este VESTIREA BUNE, deoarece este un MESAJ DE ELIBERARE. „Căci vi s-a născut astăzi, în cetatea lui David, un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Și acesta vă va fi semnul: Veți găsi un prunc înfășat, culcat într-o iesle.”
Trei titluri date lui Isus: 1.Mântuitor - Eliberator; Îl imaginează ca pe sacrificiu; 2. Hristos – Unsul, Fiul lui Dumnezeu. Înfățișează-L ca împlinirea tuturor promisiunilor și profețiilor începând cu Eden (Geneza 3:15); 3. Domn - Dumnezeule Suveran! Cel ce trebuie slujit, închinat și adorat!
Nașterea lui Isus într-un oraș atât de mic, relativ nesemnificativ, precum Betleem, a împlinit mai multe profeții din Vechiul Testament. Profețiile pe care le-a împlinit sunt în Geneza 3:14 - 15, 12:3, 17:17, 19, 49:10, Isaia 7:13 - 14, 9:6 - 7, Deuteronomul 18:15, Psalmii 45:6 - 7, Mica 2:15:22, Daniel 2:15:22 Osea 11:1.
Ei bine, ce au făcut acești umili păstori? L-au căutat pe Isus, apoi au văzut că mesajul era într-adevăr corect și apoi, neafectați, pur și simplu s-au dus acasă! NU! Au împărtășit mesajul pe care îngerul le-a dat! Acești bărbați nu știau multe, dar împărtășeau ceea ce știau.
Putem învăța o lecție din asta, poate că nu știți totul despre Isus, dar împărtășiți ceea ce știți. Acești păstori simpli au fost dispuși să spună altora ceea ce știau. Și noi putem face același lucru.
Am părăsit acest câmp (presupus al păstorilor) cu sentimente de bucurie și speranță. Cu mulțumire că Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem și în acest loc cu atâta greutate teologică. Slavă Lui. Amin.