„Căci Eu ştiu gândurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” IEREMIA 29:11
„ De aceea este zis: "S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor." Ef 4:8
INTRODUCERE
Cele relatate în Capitolul 29 din ,,Ieremia” s-au întâmplat după ce regele Ioiachin şi Regina mamă, funcţionarii guvernamentali şi liderii lui Iuda şi Ierusalim, muncitorii calificaţi şi meşteşugarii au fost exilaţi în Babilon.
La puţin timp după deportarea iudeilor din 597 Î Hr, Ieremia a trimis scrisori exilaţilor în Babilon să le spuna cum să se comporte în ţara nouă în care s-au aşezat pentru o vreme. Un om cu inima de un adevărat păstor, Ieremia, a vrut să-i lumineze şi să-i încurajeze cu privire la viaţa lor nouă în Babilon. Obişnuiţi cu serviciile de la Templu, cu legi ceremoniale speciale cu privire la ce era"curat" şi "necurat", poporul evreu a avut un timp dificil de adaptare la o societate complet diferită, la o societate păgână...
CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC
În această perioadă când Ieremia scrie aceste mesaje, Zedechia a devenit rege în Ierusalim. El a fost un rege marionetă pus pe tron de către Nebucadneţar. Zedechia a fost slab şi ezitant si Iuda în cele din urmă s-a prăbuşit. Cei 11 de ani de domnie au fost marcaţi de declin spiritual şi instabilitate politică. In loc sa înveţe din greşelile din trecut, Zedechia le repetă. Odată cu urcarea unui alt Faraon (Hophra), în Egipt, în 588, Iuda a fost din nou atrasă să se revolte faţă de Babilon (2 Împăraţi 24:20-25:1;. Ieremia 52:3-4).
Data scrierii sau Timpul când a fost trimisă - (v.2; cp 2Regi 24:12-16.).
Momentul exact al scrisorii lui Ieremia nu este dat. Cu toate acestea, se pare că era foarte devreme în timpul domniei lui Zedechia, care a fost instalat ca rege de către Nebucadneţar după deportarea lui Ieconia (2Regi 24:17).Aproximativ în 594 î.Hr.
Mijlocul de transmitere (v.3) – prin curieri care au fost din familii preoţeşti:
"Prin mâna lui Elaşa lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia ..." - Hilchia a fost marele preot care a descoperit cartea Legii. Şafan a fost scriitorul care a citit-o regelui Iosia. (2Regi 22:8). Aceşti bărbaţi au avut un rol esenţial în relansarea sub Iosia. Deci, este posibil ca Elaşa şi Ghemaria să fi fost simpatizanţi faţă de Ieremia şi mesajul său.
"... Pe care Zedechia i-a trimis ... ... Nebucadneţar...” Elaşa şi Ghemaria au fost, probabil, într-o misiune diplomatică la Babilon, în urma reuniunii la nivel înalt politic pe care Zedechia, tocmai a găzduit-o (27:3). Misiunea lor aproape sigur include aducerea de tribut sau de plată către Nebucadneţar de la Zedechia, arătând loialitatea acestuia.
Destinatarii scrisorilor– Scrisoarea a fost direcţionată către bătrânii, preoţii, proorocii, şi tuturor iudeilor ajunşi robi în Babilon. Ei au reprezentat o minoritate a naţiunii. Cei puţini au fost rămăşiţa credincioasă. Deşi procentul de populaţie în captivitate a fost mic, ei au reprezentat un procent ridicat de oameni educaţi şi calificaţi. În mod similar, Daniel şi cei trei tovarăşi au fost printre un grup select, care a fost deportat în al treilea an al domniei lui Ioiachim (primul an al lui Nabucodonosor), aproximativ şapte ani înainte de deportare în conformitate cu Ieconia. Intenţia Babilonului a fost de a slăbi Iuda prin deportarea intelectualităţii, şi să se consolideze politic prin reeducarea tinerilor în elita Babilonului. (Dan 1:1-6)
Motivaţia Scrisorii
Ieremia a primit informaţii că profeţii evrei falşi în Babilon au spus exilaţilor că se vor întoarce acasă în curând. Bazaţi pe asemenea false promisiuni, exilaţii nu au făcut nici cel mai mic efort să se adapteze la noul mediu pentru un sejur de lungă durată. Deranjat de atitudinea lor nerealistă, Ieremia a trimis o scrisoare, îndemnându-i să se stabilească, să construiască case şi grădini de plante pentru că ştia că vor fi în Babilon pentru mai mulţi ani (25:11) ".
Ieremia, temându-se că această iluzie i-ar putea determina să ia unele măsuri pripite, neînţelepte cu privire starea lor , a scris o scrisoare pentru ei, pe care a încredinţat-o ambasadorilor pe care Zedechia ia trimis la Nebucadneţar.
Deşi Ieremia a trimis această scrisoare, el nu a avut nimic de spus pentru sine. El a scris cuvintele pe care Domnul i le-a pus în gura sa (Ieremia 1:6-9; 2Pet 1:20, 21).
A. Mesaj de consolare-acceptare: ACCEPŢI SITUAŢIA DE MOMENT.
Deşi situaţia lor era cât se poate de sumbră, deşi separaţi deTemplu şi serviciile sale, Ieremia le cere ca ei să fie martori buni pentru babilonienii idolatri.
Dumnezeu a trimis încercarea peste voi. Acceptaţi-ol! Acceptaţi-o din mâna lui Dumnezeu (v. 4) şi nu uitaţi că Dumnezeu Îşi are calea Sa. Dumnezeu este în control.
Chiar dacă nu aveau motive de a cânta (conf Ps.137:1-6) Ieremia îi îndeamnă să facă tot posibilul să transforme Tragedia în Triumf prin acceptarea situaţiei cu curaj şi încredere în mâinile unui Dumnezeu iubitor, Care nu face nici o greşeala!
El recomandă ca exilaţii să aiba răbdare şi calm în situaţii grele (pe care urma să le suporte pentru următorii şaptezeci de ani), care, oricum, prezentau o viaţă mai buna decât a fraţilor lor care au rămas în urmă, în ţara pustiită...
Ieremia le-a dorit să fie martori buni babilonienilor idolatri, şi, de asemenea, să fie buni evrei, chiar dacă erau separaţi de Templu şi de serviciile sale.
Din moment ce vor sta acolo pentru şaptezeci de ani (v. 10), exista timp pentru a construi case şi a înfiinţa familii. Era important ca exilaţii să înţeleagă că ei vor putea să se întoarcă în Iudeea când captivitatea s-a încheiat. Ieremia le prooroceşte că ei vor fi acolo timp suficient de lung pentru a justifica construirea de case permanente, şi de a se bucura de ele în timp ce ei sunt acolo.
"Case", cuvânt ce se referă la casele permanente, mai degrabă decât cocioabele temporare care au fost la îndemână.De asemenea, ei sunt instruiţi să sădească grădini pentru a le oferi alimente.
Ei au fost încurajaţi de a-şi forma familii şi de a se multiplica(la fel cum au făcut în Egipt). Reţineţi că numărul lor mare a provocat îngrijorare pentru Faraon să ia în considerare ce va face cu ei, şi, în cele din urmă, a ajutat la libertatea lor.
În cele din urmă, au fost învăţaţi să se roage pentru bunăstarea tuturor celor din Babilon şi a oraşele în care au trăit. De ce? Bunăstarea lor depindea de bunăstarea din Babilon. Fiţi o binecuvântare pentru altii! (7). Fiţi pacificatori.
B. Mesaj de avertizare-evitare- cu privire la profeţii evrei falşi în Babilon.
Aceştia au predicat minciuni (21) şi au trăit viaţa fără de Dumnezeu (23). Proorocii mincinoşi au convins pe iudei că rămânerea în Babilon va fi de scurtă durată, poate doi ani (v. 8-9). Astfel, nu era nevoie să se stabilească şi să încerce să reia o viaţă normală, dar Ieremia le-a spus exact opusul.
Profeţii falşi din Babilon au dat speranţe false iudeilor cu privire la Ierusalim şi Iuda. Era adevărat că regele Zedechia era încă pe tron şi existau evrei care trăiau încă în Ierusalim, dar acest lucru nu era nici o garanţie că oraşul şi naţiunea va fi eliberată de sub robie. Ieremia le spune că cel mai important lucru pentru ei este să se raporteze corect la Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă au ascultat pe Dumnezeu, El va lucra la planurile Sale pentru ei şi o să-i binecuvânteze. Profeţii răi sunt abordaţi şi numiţi: Ahab, fiul lui Colaia, şi Zedechia, fiul lui Maaseia, care au flatat poporul cu speranţa unui final rapid al robiei lor. (v.20-32), vinovaţi de mai multe păcate şi prorocii mincinoase (v.21, 23), au comis josnicie şi adulter (V.23).
Aceşti profeţi falşi, Ahab şi Zedechia, care nu numai că au predicat minciuni oamenilor, dar, de asemenea, au trăit vieţi fără Dumnezeu. Toate motive pentru a fi ucişi (v.21-22), în consecinţă, el a anunţat blestemul lui Dumnezeu peste ei în Babilon, şi aşa s-a întâmplat, fiind arşi în cuptor.
C. Mesaj de încurajare-speranţă
Exilaţii au pierdut totul, doar viaţa lor şi ceva puţine posesiuni ce au putut duce cu ei la Babilon. Ei au pierdut libertatea lor naţională, de care erau foarte mândri, şi erau acum captivi. Ei au fost luaţi de la casele lor şi-au pierdut mijloacele necesare de a-şi câstiga pâinea de fiecare zi. Ei au fost separaţi de rude şi prieteni, iar unii dintre ei poate vor fi pierit în marşul lung şi forţat din Ierusalim la Babilon. Oricum, situaţia părea fără speranţă. Era o situaţie deprimantă.
Conform lui Ieremia 29:14, aceste promisiuni trec dincolo de evreii captivi din Babilon şi includ toate seminţiile lui Israel din întreaga lume. Ieremia a văzut perspectiva, sfârşitul veacului atunci când Israelul va fi adunat pentru a aştepta pe Mesia lor şi a intra a în împărăţia Lui (vezi Isaia 10:20 -12:6).
CONCLUZIA
Neascultarea și îndepărtaea de Dumnezeu duce întotdeaună la dezastru. Poporul evreu a fost dus în robia altor neamuri ca o consecință a păcătuirii față de Dumnezeu.
Din acest studiu am putut înţelege felul în care credincioşii lui Dumnezeu sunt protejaţi de puterea absolută a Acestuia chiar dacă trebuie să sufere consecinţele păcatelor lor. Apoi, am învăţat că Dumnezeu are întotdeauna un plan de speranţă pentru aleşii Săi şi această speranţă depinde de Dumnezeu şi nu de profeţiile populare sau de puterea politică.
Dumnezeu a dat evreilor de atunci şi nouă celor de astăzi suficiente motive pentru a avea speranţă în această promisiune. Adevărul fundamental aici nu se bazează pe sursa planurilor noastre. Deşi nu putem vedea viitorul nostru, ceea ce ne spune Ieremia în acest capitol este că El nu numai că îl cunoaşte, ci că şi l-a planuit pentru prosperitatea şi siguranţă noastră. Noi nu cunoaştem viitorul, dar cunoaştem pe Cel ce ţine viitorul în Mâinile Sale! Dacă dorim sa experimentăm într-adevar pacea, trebuie să renunţăm la planurile noastre proprii şi să cautăm a le aduce în conformitate cu Planul lui Dumnezeu pentru vieţile noastre. Altfel, vom deveni răniţi şi dezamăgiţi şi planurile vor fi deteriorate.
Mai rău decat evreii în robia babiloniană sunt toți oamenii care trăiesc în neasculare și păcătuire față de Dumnezeu. Dar Dumnezeu prin moartea și învierea Fiului Său, Isus Christos, poate să elibereze din robia păcatului pe toți cei ce cred în jertfa și învierea Sa: şi să izbăvească pe toţi aceia, cari prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor. Ev 2:15
Domnul Isus Christos a călcat victorios pe moarte, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor. Ef 4:8
Darul pe care l-a dat oamenilor este darul vieții veșnice. Mă rog, iubite cititor, ca Bunul Dumnezeu să te ajute să beneficiezi de aceasta eliberare din robia păcatul și să ai parte de viața veșnică.
Ioan Sinitean, Chicago