"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

In fiecare clipa sunt oameni printre noi care descopera ca este ceva mai greu decat COVID-19. Un copil plecat prea devreme de acasa si cu care nu mai ai legatura, un parinte ce nu mai raspunde la telefon, un prieten ce ti-a inselat increderea si exemplele pot continua. In plina pandemie pacatul este in continuare mult mai daunator.

In toata spaima aceasta de a fi cat mai protejat si departe de sursa pandemica COVID-19, intalnim din cand in cand voci clare ce isi exprima ingrijorarea fata de abuzul politic al guvernelor in toata acesta criza. Abuzul de putere ar trebui sa fie o permenenta stare de alerta pentru ca de ce sa nu recunoastem – multora le place puterea. Indiferent daca sunt presedinti de bloc, primari de comune, directori de scoala, sefi de partid sau lideri eclesiali – puterea atrage si seduce.

La nivel statal cu cata putere politica oferi unor grupari sau persoane cu atat mai periculoase acestea devin. Si asta nu este de ieri de azi. Istoria consemneaza numeroase cazuri. Asta l-a facut pe Lordul Acton (1834-1902) politician, istoric, scriitor de influenta catolica sa scrie intr-o scrisoare adresata unui lider bisericesc:  “Puterea tinde sa corupa si puterea absoluta corupe in mod total. Oamenii mari sunt mai mereu oameni rai.”

Ispita abuzului de putere este intotdeauna prezenta de aceea cel mai bine este ca la nivel de conducere politica raspundera sa fie raspandita peste mai multi factori, iar decidentii politici sa fie alesi pe un temen scurt si cu raspunderi limitate.

Desigur ca o putere politica folosita intelept si just, drept, este o sursa de binecuvnatate pentru fiecare nivel social. Cartea biblica 2 Cronici 1:1 incepe cu afirmatia “Solomon, fiul lui David, si-a intarit domnia, iar Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el, inaltandu-l nespus de mult.“. Desigur lucurile s-au stricat si pentru Solomon in momentul in care prioritatile sale s-au schimbat.

Traim in vremuri in care abuzul de putere ar trebui sa ne ingrijoreze. Sunt uimit de absenta sau totala lipsa de reactie critica din partea majoritatii oamenilor din Canada ce au o incredere aproape oarba in Guvern. Spun majoritatea oamenilor si nu toti. Astfel ca in prezent cel mai ingrijorator lucru pentru mine nu este inmultirea celor testati pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 ci disponibilitatea celor aflati la putere in mai multe state ale lumii de a stoarce in benficiul personal sau de grup/partid orice resursa derivata din criza actuala. Acestia isi adauga la portofoliul puterii tot felul de parghii de control, in timp ce oamenii de rand devenim din ce in ce mai limitati in exprimare si libera circulatie.

In vremuri de criza, puterea politica/statala poate creste rapid invers proportional cu libertatile individuale. In timpuri de restriste oamenii se astepta sa fie ajutati de Guvern intr-o maniera responsabila si nu manipulativa sau coercitiva. Statul este mereu dispus sa preia controlul asupra lucrurilor, dar este foarte incet sa renunte la control. Astfel, o criza de sanatate publica este exact genul de situatie pe care politicienii infometati de putere o  vor folosi pentru a detine mai mult control si putere. Si asta inseamna mult mai putina libertate si exprimare pentru cetatenii obisnuiti.

Daca politicienii s-ar uita principal la interesele cetatenilor, ne-am putea relaxa cu totii. Dar rareori o fac. Folosesc orice scuza pentru a lua mai multa putere, lasand in acelasi timp indivizii mai putin liberi. Aceasta este cu siguranta una dintre lectiile clare desprinse din istoria umanitatii.

C.S. Lewis spunea : „Dintre toate tiraniile, o tiranie exercitata sincer pentru binele victimelor sale poate fi cea mai apasatoare. Ar fi mai bine sa traim sub haiduci talhari decat sub corpuri morale atotputernice. Cruditatea haiducului talhar se poate uneori linisti iar foamea lui poate fi la un moment dat saturata; dar cei care ne chinuie pentru binele nostru ne vor chinui fara sfarsit, pentru ca o fac cu aprobarea propriei constiinte”.

Dintre toti oamenii, crestinul ar trebui sa fie cel mai constient de pericolele despre care mentionez aici. Exista intotdeauna o lupta de putere, in primul rand intre singurul Dumnezeu adevarat si fiintele sale create. Desigur, nu este o lupta echilibrata uniform. Dar Dumnezeu ne permite sa mergem pe drumul nostru si sa facem lucrurile noastre si, daca nu indoi genunchiul catre domnia Sa, ne agatam cu inversunare de propria noastra domnie. Aici nu poate exista un punct de mijloc.

Asadar, fie avem dreptul si puternicul Domn al universului, singurul Dumnezeu adevarat, care are tot dreptul sa conduca - si care guverneaza intotdeauna cu dreptate - fie avem creaturile sale care cauta sa fie stapani. Toata lumea vrea sa fie un zeu in sine. Acest lucru se intampla din gradina Eden si are impact nu doar asupra persoanelor, ci si asupra natiunilor. Dupa cum citim in Psalmul 2: 1-4

“De ce se intarata neamurile si de ce cugeta popoarele lucruri desarte? Regii pamantului iau pozitie si conducatorii se strang laolalta impotriva Domnului si impotriva Unsuluic Sau, zicand:„Sa rupem legaturile Lor si sa aruncam funiile Lor de pe noi!” Cel Ce troneaza in ceruri rade; Stapanul isi bate joc de ei.”

Societatile si culturile – precum si indivizii – au la baza lor factorul religios. Douglas Wilson a raspuns unui alt credincios care a intrebat „Nu sunt sigur daca vreau sa traiesc intr-o teocratie?”. Wilson a zis: “Daca vorbim despre stilul de viata si daca stilul de viata se refera la ceva mai mult decat un articol de consum personal, la un moment dat va trebui sa adoptam legi. Cultura este imposibila fara ele. Dar culturile difera deoarece servesc zei diferiti, iar zei diferiti necesita lucruri diferite. Aceasta inseamna ca legile sunt diferite. Fiecare societate este o teocratie. Singura intrebare este „Cine este Theo?  - (care este Dumnezeul acelei societati)”

Luptele pentru putere vor avea loc intotdeauna atat timp cat exista lupte pentru cine este Dumnezeu. Indivizii si statele isi pot scutura pumnii spre Dumnezeu si se pot preface ca ei, si nu El, sunt adevaratii suverani. Dar se pacalesc doar pe ei insisi. Si cu totii suferim in astfel de apucaturi pentru putere.

Desigur, crestinul nu este un anarhist. Dumnezeu a creat guvernul civil pentru o lume cazuta. Este necesar pentru a ajuta la mentinerea ordinii si a mentine raul sub control. Dar relatarile biblice si istorice arata destul de clar ca mult prea des puterea politica este atat de usor coruptibila.

Daca ne uitam (sau ne amintim) doar cateva exemple din secolul trecut – destul de recent pentru multi dintre noi – vom vedea cateva dintre cele mai odioase exemple de abuz de putere politica, in special din mainile tiranilor comunisti si socialisti fara Dumnezeu. Cu totii ar fi trebuit sa invatam lectiile istoriei cu mult timp in urma. Dar, din pacate, majoritatea oamenilor par a fi complet lipsiti de idei despre istorie si prin urmare, sunt intotdeauna gata sa-si predea libertatile pentru o presupusa stare de siguranta. Si asta nu se termina prea bine dupa ce virusul se va mai domoli. Benjamin Franklin a spus-o raspicat: “Cei ce renunta la liberatatile lor pentru a cumpara o temporara siguranta nu merita nici liberatate si nici siguranta.”

Ce ne invata Dumnezeu prin criza asta folosind Coronavirus? El incearca sa ne trezeasca din visul ca putem fi autonomi, ca putem totul prin noi insine -  pictand in fata ochilor nostri o imagine vie: moartea este sigura iar viata este nesigura. Așa ca ar trebui sa ne ordonam viata ca și cum moartea ar putea veni in orice moment decât traind ca și cum moartea nu va veni niciodata.

Emanuel C. Pavel – Vancouver BC, Canada