Potrivit unor sondaje prezentate recent este pentru prima data in istoria Americii cand mai putin de jumatate dintre cetatenii sai se declara a fi creștini. In Canada situatia este si mai grava. Desigur, mereu au existat defaimatori si dispretuitori ai crestinismului in partea aceasta de lume, dar pana de curand acestia nu erau in prim-plan – declaratiile si manifestarile lor erau privite ca marginale. In ultimele decenii ei au caștigat sprijin atat la nivel cultural cat și politic, lansand atacuri la adresa crestinismului pe care doar crestinii superficiali le pot considera acceptabile.
Cand Isus Christos a explicat urmașilor Sai (Ioan 6) ca exista un cost pe care cei neprihaniti trebuie sa-l plateasca, multi L-au parasit (și atunci). Ceea ce e bine de accentuat este faptul ca exista un cost in a-L urma pe Domnul, dar exista un cost mai mare in a-L parasi.
Ateismul, spre deosebire de ceea e pretinde si afirma nu are o morala proprie – trebuie sa o imprumute de undeva. „Documentul” lor moral este doar o pagina goala. Natiunile care au renuntat la Dumnezeu și credinta pentru a deveni impartiale/laice (sau atee) au doar trei surse posibile pentru un filon moral: traditii culturale derivate din moștenirea lor religioasa, un guvern ce domina prin legislatie sau vointa majoritatii (asta in cazul in care reușesc sa asigure o forma de democratie).
In orice situatie nu exista niciun motiv a presupune ca standardele morale ale acelei natiuni vor fi sau vor ramane etice. Antipatia naturala a ateismului fata de Dumnezeu și credinta ii determina adesea pe sustinatorii sai sa respinga mult din ceea ce deriva din acestea, creand culturi care nu pretuiesc forme sau principiile asociate cu religia. Ca rezultat nu trebuie sa mire faptul ca majoritatea natiunilor dominate de atei au devenit in cele din urma ostile drepturilor omului. Notiunea de oameni care au valoare obiectiva și prin urmare drepturi inalienabile, provine exclusiv din creștinism.
Ateii contemporani spun sa dovada existentei lui Dumnezeu pica pe umerii celor credinciosi si nu pe ei care sustin ca Dumnezeu nu exista. Prin faptul ca ei declara ceva simt ca vorbele lor sunt suficiente si nu trebuiesc sustinute de dovezi. La inceputul scrisorii adresate de apostolul Pavel romanilor (cap.1) acesta afirma ca din creatie intelegem „puterea veșnica și dumnezeirea” lui Dumnezeu. Existenta unui univers este o dovada la fel de sigura a existentei lui Dumnezeu precum o casa demonstreaza existenta unui constructor! Negarea existentei lui Dumnezeu nu se bazeaza pe un plan intelectual; este doar razvratire spirituala.
Odata ce oamenii il resping pe Dumnezeu, ei nu au un standard obiectiv al binelui și al raului. Fiecare persoana presupune ca poate decide singur ce este bine sau rau. Isaia 53:6 noteaza: „Toti, ca niște oi, ne-am ratacit. Ne-am intors fiecare la calea lui…” In Judecatorii 21:25 citim: „In zilele acelea nu era imparat in Israel; fiecare a facut ce a fost bine in ochii lui...” Provocarea populara pe care o auzi deseori de a-ti „urma inima, pentru ca inima ta nu te va duce niciodata greșit”, este versiunea moderna a acestei grave erori. Biblia mentioneaza ca „cine se increde in inima lui este un nebun” (Prov. 28:26).
Dupa ce au respins Adevarul, cei care urasc pe Dumnezeu sunt fortati sa traiasca prin minciuni; și in timp nici nu le mai pasa ce acele minciuni se contrazic una pe cealalta.
Cei care accepta si propaga premisa „Fara Dumnezeu” devin zei in propriile lor minti. Ei pot defini regulile vietii dupa cum considera (vezi redefinirea multor termeni), iar atunci cand toata lumea deseneaza linii strambe, singurele linii netolerate sunt liniile drepte.
Amintiti-va de raspunsul furios și violent impotriva celor care au spus: „Toate vietile conteaza!” Este obiectiv adevarat ca toate vietile conteaza, dar nu indraznești sa o spuna! Sa ne amintim de evenimentele din Geneza 4 in care Cain și-a ucis fratele Abel. Apostolul Ioan explica ca Cain și-a ucis fratele „pentru ca faptele lui erau rele și drepte ale fratelui sau”. (I Ioan 3:12). Mark Twain, spunea ca „nimic nu este mai iritant decat un exemplu bun”.
Ai putea crede intr-o astfel de situatie ca consecintele/urmarile dureroase ale lipsei de Dumnezeu i-ar determina pe cei mai multi oameni sa-și schimbe comportamentul. Din pacate, nu este cazul. Acest lucru este din nou abordat in Romani 1: „Suprimand adevarul in nedreptate”, noteaza textul, oamenii devin proști, ceea ce inseamna ca nu pot intelege ca durerea lor este consecinta propriului lor comportament rau.
In mod tragic, faradelegea creata prin eliminarea Bibliei și a creștinismului de pe forumurile culturale ale lumii devasteaza acum natiunile. Odata cu eliminarea adevarului obiectiv, oamenii sunt dispuși sa creada și sa faca tot ce le place pentru moment (așa cum a mentionat la un moment dat G.K. Chesterton). Politica partidelor de stanga se plieaza perfect in matricea anarhiei, confuziei și violentei. Nu numai ca nu sunt preocupati de aceste lucruri, dar le si incurajeaza. Exista haos la granite, faradelege pe strazile noastre, crime fara incetare in orașele noastre, oameni care nu mai stiu ce sunt si nu se pot define, infractorii sunt eliberati fara scuze pe a comite apoi aceleasi crime (s-a intamplat recent in Canada si intr-o comunitatea nativa in statul Saskatchewan).
Violenta și revoltele din NorthAmerica au ucis zeci, au distrus sute de afaceri și au costat pagube de miliarde de dolari in 2020, iar politicienii de stanga au afirmat ca „demonstratiile in cea mai mare parte au fost pașnice”. Ei mint in mod repetat și, atunci cand sunt prinși in minciuni, pur și simplu trec la o alta minciuna fara jena sau scuze. Este o iteratie moderna a textului biblic din Osea 4:1,2, „Nu exista adevar sau mila sau cunoaștere a lui Dumnezeu in tara. Jurand și mintind, ucigand, furand și comitand adulter, ei incalca orice retinere, varsand sange peste varsare de sange.”
Respingerea lui Dumnezeu de carte popoarele lumii nu este intamplatoare și nici nu se bazeaza pe lipsa dovezilor existentei Sale. Este pur si simplu un pumn scuturat in fata lui Dumnezeu și un refuz declarat de a se supune domniei Sale. Rezultatul este un potop de consecinte costisitoare și chiar fatale pentru indivizi și natiuni. Ateismul turbat care impinge actuala mișcare anti-Dumnezeu nu este condus de o cautare sincera a adevarului, ci de mandrie, vointa proprie și rebeliune.
Ne amintim, de asemenea, declaratia lui Pavel din Efeseni 2:12 ca cei care sunt fara Dumnezeu sunt fara speranta. Daca exista o eticheta care se aplica pentru milioane de oameni in lume astazi, aceasta este lipsa de speranta. Depresia, sinuciderea, evadarea in droguri și alcool, renașterea religiilor pagane marturisesc dorinta inimilor noastre dupa un sens, dar respingand singurul izvor al adevarului și al vietii, Cuvantul lui Dumnezeu, sensul, intelegerea va fi imposibil de gasit.
Fiecare cultura si societate care L-a respins pe Dumnezeu a devenit violenta și tiranica. Scriptura noteaza ca „Cei rai se vor preface in iad și toate neamurile care Il uita pe Dumnezeu” (Pslam 9:17).
In mijlocul acestor tragedii si suferinde, harul și mila lui Dumnezeu sunt inca disponibile tuturor, iar celor care se vor intoarce de la drumul lor rau El promite, „Veniti la Mine, toti cei truditi și impovarati, și Eu va da odihna.”(Ev. Matei 11:28)
Emanuel C. Pavel, Vancouver B.C. Canada