Îți aduci aminte de cele cinci fiice ale lui Ţelofhad? Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. Nu? Ei bine, nici eu nu le-am reținut dar acum parcurgând din cartea Numeri – știu nu este una din cele mai populare din biblie – am reținut situația în care erau și atitudinea ce au adoptat-o.
Aceste femei menționate de mai multe ori în cartea Numerilor nu sunt la fel de faimoase ca Maria și Marta din Noul Testament. Cu toate acestea, găsesc că povestea lor este una ce poate reprezenta un exemplu al trăsăturilor unui creștin contemporan: fiicele lui Ţelofhad arată curaj, îndrazneală, smerenie și își doresc să împlinească voia lui Dumnezeu. Iată pasajul din Biblie Numeri 27:
“Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, aparţineau clanurilor lui Manase, fiul lui Iosif. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. Ele s-au apropiat de intrarea Cortului Întâlnirii şi au stat înaintea lui Moise, a preotului Elazar, a conducătorilor şi a întregii adunări şi le-au zis: „Tatăl nostru a murit în pustie. El nu a făcut parte din ceata lui Korah, care s-a răzvrătit împotriva Domnului, ci a murit pentru păcatul lui şi nu a avut nici un fiu. De ce să dispară numele tatălui nostru din mijlocul clanului lui pentru că nu a avut fii? “ (Numeri 27:1-4)
Aceasta au exprimat curajos în cererea îndreptățită în fața celor ce conduceau națiunea – să aibă o moștenire alături de toți ceilalți din poporul lui Dumnezeu.
Curajul este reliefat prin faptul ca fiicele lui Țelofehad au stat înaintea tutoror conducătorilor poporului și nu au venit doar înaintea lui Moise și a Eleazar, profetul și preotul poporului lui Dumnezeu. Aceștia au fost oamenii care au condus poporul lui Dumnezeu și au luat decizii judecătorești. Acesta a fost un grup de oameni capabili, iar aceste femei au acceptat provocarea de a vorbi în fața acestui organism de conducere. Ele și-au spus părerea în fața acestei curți decizionale și Dumnezeu le-a binecuvântat actiunea.
În al doilea rând, ei doreau ca familia lor să aibă o posesie în pământul făgăduinței și au precizat motivele pentru care cererea lor a fost una justă. Oamenii creștini trebuie să caute ceea ce este bine și drept. În cazul lor au dorit ca familia lor să fie inclusă în poporul lui Dumnezeu și au exprimat acest lucru într-un mod articulat, adunând argumentele pertinente.
Apoi ele au demonstrat repsect și umilință. Situația lor le defavoriza dar nu au acționat cu resentimente. Umilința îmbinată cu îndrazneală și curaj. Au mers să-și exprime îngrijorarea în mod corect, adresând-o înaintea celor care erau responsabili pentru menținerea unei guvernări corecte. Ele nu au răspândit nemulțumirea printre poporul lui Dumnezeu plângându-se celor din jur de cât de nedreptățite sunt; în schimb, au arătat respect și smerenie adresându-se direct conducerii poporului lui Dumnezeu.
Îndrăzneala și smerenia fiicelor lui Ţelofhad bulversează un stereotip conform căruia femeile evlavioase ar trebui să rămână pe plan secund. Aceste femei au vorbit în fața unei instanțe, prezentând argumente pentru a-și apăra cazul și cerând dreptate. Imaginea ca o femeie timidă și blândă, care nu își face cunoscute nevoile și dorințele, ce nu vorbește public despre preocupările ei și merge mereu cu ceea ce i se spune, este poate ceea ce vine în minte ca femeie creștină dar textul biblic din Numeri arata un alt exemplu. 5 surori schimbș legislația ce guverna poporul evreu printr-o cerere argumnetată caruia i se răspunde drept. Indrazneala lor are ca rezultat protecția altora ce vor fi în situații similare.
“Moise a adus cazul lor înaintea Domnului şi Domnul i-a răspuns: „Ce spun fetele lui Ţelofhad este drept! Să le dai şi lor o proprietate drept moştenire în mijlocul rudeniilor tatălui lor şi să treci moştenirea tatălui asupra lor. Iar israeliţilor să le spui: «Dacă un om moare şi nu lasă moştenitori, moştenirea lui să treacă în proprietatea fiicelor lui.” (Numeri 27:5-8)
Dumnezeu recunoaște imediat validitatea apelului facut și asigură o soluție pentru ele și pentru ceilalți aflați în situația lor. Pentru că au vorbit, binecuvântarea a fost peste ele și cei ce vor veni după ele. Căpeteniile poporului - între care Moise și Eleazar – au pierdut din vedere situații de genul acesta sau poate folosind criterii ale unei mecanism socio-cultural nu văzuseră această nevoie importantă. Dumnezeu s-a folosit de aceste femei curajoase și îndrăznețe pentru a scoate la lumină o nedreptate socială.
Poporul lui Dumnezeu are și astăzi nevoie de reprezentanți care să vorbească în piața publică cu putere și curaj. Când suntem chemați să întreprindem lucruri noi, dificile sau provocatoare, nu trebuie pur și simplu să ne gandim la resursele noastre limitate, că nu putem face mare lucru și că mersul vremurilor nu se mai schimbă. Dacă aparținem de Dumnezeu prin Christos Domnul, orice lucrare pe care o facem acum este în puterea Lui și prin Duhul Său. Viețile și eforturile noastre sunt acum preluate în ale Lui, iar credincioșia, puterea și curajul Lui sunt ceea ce putem experimenta.
Acțiunea ar putea fi a noastră, dar puterea nu vine de la noi. Vine de la Cel care a biruit moartea și este Viu. De la Cel ce dă resurse poporului Său pentru împlinirea unor scopuri importante în contextul actual.
Ei bine, aceasta este chiar o veste bună. Cu siguranță ne putem simți slabi și lipsiți de curaj chiar acum – pe atât de multe fronturi. Dar ceea ce Christos poruncește, Christos dă.
Emanuel C. Pavel, Vancouver BC