Un om batran mi-a zis odata „Nu blestema intunericul, mai bine aprinde o lumanare…”. Mi-am dat seama ca zicerea are in ea un adevar mobilizator ce contrabalanseaza o stare de vaicareala si care poate reprezenta o varianta luminoasa de adevar, frumusete si bunatate. Privind la zapaceala colectiva in care lumea este acum, la inghetul spiritual canadian m-am intrebat cum s-ar putea aprinde “un foc” in toata aceasta situatie.
Probabil ca ai auzit deja despre un proiect de lege canadian numit C-11 ce reprezinta nici mai mult nici mai putin decat intentia de a legifera cenzura in Canada. Guvernul Trudeau incearca acum sa o faca ascunsa datorita faptului ca a fost lansata catre public - inainte de a fi aprobata - prin cateva canale media (nu cele oficiale sau majore). Probabil vor ingheta proiectul pentru o vreme – eu sper sa il anuleze complet dar nimeni nu poate anticipa ce se va intampla. In senatul Canadian au fost multe luari de pozitia (David Richards este de mentionat in special) ce si-au exprimat ingrijorarea despre acest proiect legislativ ce vrea sa anuleze orice drept al libertatii de exprimare. Desi bineinteles nu este prezentat asa, C-11 este o combinatie /compilatie a legilor restrictive din fostul bloc sovietic in care erau infierate si interzise orice exprimari ce nu se potriveau agendei partidului comunist. Cu alte cuvinte Guvernul stie mai bine ce avem voie si ce nu avem nu pe baza unei moralitati acceptate istoric ci a unor norme impuse doar de cei care sunt acum in pozitie de putere si decizie.
Probabil ca multi concetateni ar fi de acord cu aceast proiect. Diferitele situatii legate de COVID-19 au arata cat de usor de manipulat sunt (si) canadienii. Singura problema a guvernului este ca sunt inca unele voci care nu se supun. Desigur gurpurile seculare ne canta melodii frumoase doar ca sa ne adoarme intr-un somn spiritual profund. Cuvinte precum “securitate nationala” si “sanatate publica” sunt aruncate in discutie pentru a genera ingrijorari false si pentru a genera puteri decizionale absolute celor ce guverneaza. Sunt cativa ce incerca sa vorbesca impotriva aceastei tiranii ce ne infasoara. Acceptarea cenzurarii unor mesaje de interes public in timpul perioadei declarate pandemice au avut efectul de a discredita orice opinie neconforma mesajului guvernamental. Desele incercari de a reduce la tacere orice cetatean, profesor, lider religios ce isi punea intrebari despre situatia respectiva, prezinta dovada a cat de mult rau se poate face printr-o decizie aparent buna.
In prezent sunt doar cateva voci ce avertizeaza asupra pericolelor pe care noua agenda agresiva a dez-orientarilor sexuale le reprezinta pentru copiii nostri. Exista si mai putine voci care vorbesc impotriva asistentei medicale pentru eutanasie (proiectul Canadian MAID) mai clar numita, „sinuciderea asistata de un medic”.
Canadienii (si nu doar ei) trebuie sa fie constienti de faptul ca cenzura prin intermediul retelelor sociale nu este nimic in comparatie cu cenzura care poate fi impusa prin legea civila. Libertatea de exprimare pentru a semnala incalcarile drepturilor omului va fi redusa la tacere iar cei care vor continua sa vorbeasca public despre adevar si situatiile manipulative ale guvernului vor putea fi usor declarati “teroristi”.
In acelasi timp cred ca guvernele occidentale subestimeaza constiinta crestina ce este inca vie in fibra natiunilor. Da, in multe privinte, constiinta noastra a fost batucita, nivelata in ultimii 3 ani. Au existat insa la nivel local semnale de speranta prin exprimarile si actiunile curajoase ale unor pastori credinciosi si a unor cetateni constiinciosi (indiferent de profesia lor). In aceste momente de acalmie (cel rau nu doarme niciodata) trebuie sa mentinem presiunea adevarului si sa ne mobilizam, sa facem aliante cu orice merge in directia corecta. Sau va trebui sa platim pretul tacerii si confortului iar acest pret va fi costisitor pentru viitorul nostru si al generatiilor dupa noi.
Ca si crestin, cred ca exista un standard moral valabil pentru orice om. Daca guvernele cauta un tap ispasitor pentru toate probleme globale Biblia spune ca Isus Christos este “tapul nostru ispasitor”, si putem sa punem asupra lui pacatele noastre individuale. Natiunile au intotdeauna nevoie de un tap ispasitor. Si daca nu va fi Christos, atunci va fi altcineva. Daca Biblia nu reprezinta standardul in care oamenii gasesc adevarata libertate, atunci ca natiune vom continua sa mergem pe calea fostelor guverne comuniste. Soljenitin a spus odata ca ororile Rusiei sovietice s-au intamplat pentru ca oamenii L-au uitat pe Dumnezeu. Acelasi lucru este valabil si astazi – nu doar in Rusia.
Ca biserici va trebui sa continuam a lucra spre transformarea si reformarea tarii in care locuim. Asta va avea efecte bune insa va dura ceva timp pentru a vedea fructele. Stiu ca vrem beneficii instant insa va trebui sa avem rabdare si sa fim persistenti in a face bine. De aceea nu trebuie sa ne parasim pozitiile gandindu-ne ca nu se mai intampla nimic bun. Raul nu va fi alungat prin retragerea noastra si prin implicarea noastra. Lumina birueste intunericul prin faptul ca lumineaza. Va trebui sa pastram vie pentru noi si familiile noastre preceptul moral al autoritatii Cuvantului lui Dumnezeu. Iar asta va insemna promovarea domniei lui Christos pentru orice aspect al vietii noastre personale si publice.
Hai sa nu ne mai plangem si sa vorbim de rau acest veac inghetat spiritual ci mai bine sa aprindem un foc. Tu pregateste lemnele si striga la Dumnezeu ca sa le aprinda.
Emanuel C. Pavel – Vancouver BC, Canada