Spre incheiere celui de-al doilea Psalm al Bibliei autorul exprima imperitativ: „Sarutati pe Fiul, ca sa nu se manie si sa pieriti pe cale, caci mania Lui se aprinde repede. Fericiti toti cei ce se adapostesc in El” (2:12). Marcati probabil de amprenta hipersexualizarii cei mai multi dintre noi blocheaza sau tind sa supraspiritualizeze dimensiunea sartului celui ce este Unsul lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu.
Cantautorul Michael Card prezinta intr-una din compozitiile sale o alta nunata a unui sarut primit de Isus in Gradina Ghetsimani.
Printre relatarile tulburatoare despre suferinta si moartea lui Isus, prezente in Evanghelii, este si faptul ca El a fost tradat de Iuda Iscarioteanul. Impactul acelui act este atat de semnificativ incat Iuda a devenit exemplu marcant de „tradator” in cultura occidentala. Iuda nu numai ca are un rol in aproape fiecare repovestire a Patimilor lui Isus dar el apare adesea in mare parte din literatura si cinematografie, ca simbolul proverbial al tradatorului condus de profit. Din cand in cand auzim si suntem provocati de a-l privi pe Iuda intr-o lumina mai intelegatoare, de a-l reabilita. “Serios?” poti spune. “Este posibila o astfel de reabilitare? Privind la sursa primara, Evangheliile, putem intelege din cateva scene cum s-a desfasurat relatia intre Iuda si Isus.
Iuda a fost invitat de Isus personal sa se alature grupului de ucenici (Matei 10:1-4; Luca 6:12-15; Marcu 3:13-19). Numele Iuda provine istoric de la unul dintre fiii lui Iacov/Israel, iar termenul Iscarioteanul se refera cel mai probabil la orasul sau natal, indicand ca el era Ish-karioth, un „om din Karioth”, un oras din sudul Iudeii. Ca iudeu, el a trait mai aproape de un centru de educatie (Ierusalim) si, prin urmare, a fost probabil mai educat si mai cultivat decat alti ucenici. Precum ceilalti unsprezece, Iuda a fost ales de Isus dupa o sesiune de rugaciune de toata noaptea si a fost numit „pazitor al pungii comune” (vistiernic) pentru intregul grup. Toti cei patru scriitori de Evanghelie se refera la Iuda nu doar ca la unul dintre cei doisprezece ci mai mult ca cel care L-a tradat pe Isus pentru a sublinia natura odioasa a pacatului si vinovatiei sale.
Ioan descrie cadrul primei reactii de respingere de catre Iuda a lucrarii Domnului Isus (Ioan 6:66-71). Suntem aproximativ dupa 2 ani de cand Isus isi incepuse lucrarea publica. Iuda tocmai a vazut semnul hranirii celor 5.000 si a fost martor mersului pe apa. Auzise recent mesajul in care Domnul afirmase „Eu sunt Painea Vietii” – declaratie ce nu a fost primita deloc bine. De fapt, scena din Ioan 6 este una a dezertarii in masa din grupul admiratorilor lui Isus. Factorul popularitatii Sale era in scadere. La fel ca cei mai multi Iuda a reactionat negativ cand Isus S-a identificat pe Sine drept adevarata Paine a Vietii din cer. Auzind acea predica, Iuda a mormait ca unul care nu L-a crezut (6:61, 64). Surpriza aici nu este doar ca Iuda nu s-a impacat bine cu acest concept. Elementul surpriza este ca Isus a stiut de la inceput ca, desi a fost unul ales de El, Iuda era un defaimator care nu L-a crezut si intentiona sa-L tradeze (Ioan 6:70-71).
Stim ca Iuda a fost martor la multe semne care au autentificat identitatea divina a Domnului Isus, inclusiv toate cele sapte semne care au culminat cu invierea lui Lazar in Betania. Acolo, in timp ce Isus si cei doisprezece luau cina cu Maria, Marta si cu Lazar cel inviat are loc un act de inchinare suprinzator al Mariei. Evanghelistii Matei si Marcu arata ca in acel moment toti cei doisprezece si-au exprimat suprinderea si oarecum dispretul fata de actiunea ei. Ioan il remarca pe Iuda pentru ca a protestat impotriva faptei Mariei ca si cum ea ar fura efectiv de la saraci pentru beneficiul personal al lui Isus. Cu toate acestea, plangerea lui a fost doar o acoperire pentru furtul din punga comuna a ucenicilor. Isus i-a certat/corectat pe toti cei doisprezece pentru ca au criticat-o pe Maria, dar Ioan il identifica in mod expres pe Iuda in acest moment ca un hot.
Dupa ce Iuda a parasit camera de sus (Ioan 18:1-9), scriitorii Evangheliei ne povestesc cum a decurs „targul diavolului”. Isus a iesit cu ucenicii Sai in Valea Cedronului, intr-o gradina unde Se intalnise adesea cu ei. Iuda, fiind familiarizat cu acel loc s-a dus acolo cu o ceata de soldati instrumentati de latura religios-politica a evreilor (preotii cei mai de seama si farisei) pentru a-l aresta pe Isus. Fiind noapte identificarea se face prin pervertirea unui act ce trebuia sa demonstreze dragoste, pretuire, respect, alaturare - sarutul. Acel sarut va ramane in istorie ca sarutul tradarii. Inima lui Iuda plina de satana, Il facuse pe acesta un ghid pentru cei care L-au arestat pe Isus.
Dupa aceste nuante desprinse din Evanghelii este cu adevarat posibil a-l reabilita pe Iuda, si sa-l asezam intr-o lumina mai simpatica? Daca luam Biblia in serios si reflectam la atitudinea lui Iuda, cred ca raspunsul ar trebuie sa fie „Nu”. Vom intra acum intr-un labirint interogativ. Se poate insa pune si o alta intrebare: de ce se doreste reabilitarea lui Iuda? Un posibil raspuns ar fi: pentru ca ne recunoastem in el. Da, in acelasi timp ne deosebim si asemanam cu el. Rob pacatelor sale l-a tradat pe Isus; si asa este cu noi toti. Daca in aceasta privinta suntem ca Iuda, atunci apare o alta intrebare: Cum putem noi fi reabilitati cand Iuda nu a fost? Un posibil raspuns la vine in urma altei intrebari: ce sarut i-ai da lui Isus? Lui Iuda, sarutul sau i-a adus moarte. In casa din Betania pentru Maria, sarutul picioarelor christice si lacrimile ei i-au adus iertarea, acceptarea, mangaierea lui Isus. Daca sarutul nostru este ca cel al lui Iuda, ne va aduce agonie spre osanda. Dar daca sarutul nostru este ca cel al Mariei, ne va aduce bucurie in iertarea primita de la Dumnezeu. Fii sigur deci, ca sarutul pe care-l dai lui Isus acum este sarutul credintei (Ps 2:12).
Emanuel C. Pavel, Vancouver BC, Canada