In perioada anilor 30 ai secolului trecut cand lumea nordamericana a trecut prin Marea Recesiune, se puteau vedea nenumarate centre in care se oferea gratis mancare – in special faimoasa supa de pui. Oamenii erau infometati, saraci, someri, fara adapost. Singura modalitate in care cei mai multi puteau manca ceva era sa stea la coada pentru o portie de supa.
Intr-o zi unul din bucatarii ce oferea supa intr-o locatie din orasul Chicago a observat prezenta la coada a unui om diferit de toti ceilalti. Iesea in evidenta prin postura sa cat si prin imbracamintea pe care o purta. Costumul sau era murdar si zdrentuit dar se vedea ca era de calitate si ca fusese lucrat la comanda. Manseta camasii, batista de la piept, palaria bine conturata, totul arata ca omul respectiv fusese cineva. Bucatarul se uita insistent la respectivul om asa incat atunci cand acesta i-a intins ceasca pentru a primi supa i-a spus acestuia: “Domnule, am vazut si zile mai bune”.
Am vazut recent imaginea acesta int-o carte de istorie politica si mi s-a parut o perfecta descriere a momentului pe care il parcurgem acum; o reala descriere a umanitatii prezente. Asemenea bietului cerșetor ce statea la coada, omul are o mareție chiar și in starea sa cazuta. Chiar daca acum este zdrențuit și murdarit de pacat, el totuși declara: „Am vazut si zile mai bune”. Nu suntem acum ceea ce in mod evident am fost cândva spune inteleptul in Eclesiastul 7:29. De aceea nu cred ca exista nici o modalitate mai buna de a explica condiția universala a rasei umane decât prin relatarea caderii lui Adam descrisa in Geneza 3.
Mi se pare ca daca ceea ce este cuprins in Geneza 3 este adevarat (si ESTE!) atunci tot ceea ce stiinta, sociologia ne invata astazi este profund gresit. Majoritatea profesorilor merg spre o paradigma de intelegere in care se sustine faptul ca omul evolueaza incet dar sigur intr-o ființa perfecta care deși a inceput foarte jos, a progresat enorm pana acum. Paradigma biblica de intelegere a lumii pleaca de la faptul ca Dumnezeu l-a facut pe om desavârșit dar prin cadere, pacat, razvratire, omul se depreciaza constant. Invers decat este predat in programele scolare, Biblia sustine ca Dumnezeu l-a facut pe om foarte sus si omul a cazut foarte, foarte jos.
In cautarea de argumente pentru a valida teoria lor, sociologi de frunte, psihologi, educatori și filozofi ne spun in ultimele decenii ca problema omului este mediul in care traieste. Alaturi de acestia unii lideri religioși sustin ca omul are un mare potential si problemele lui sunt exterioare. Dumnezeu ne spune ca problema fundamentala este in inima noastra, in interiorul nostru. Geneza 3 este punctul pivotal de a te raporta la tot ce se intampla acum in lume: omul este in mare nevoie de mântuire, regenerare și har intrucat este o faptura cazuta, depravata, aflata sub mânia și blestemul Creatorului.
Desigur omul este capabil sa faca lucruri nobile pentru semenii sai, impletind sacrificiul de sine cu bunatatea; dar in acelasi timp este și capabil de cruzime si bestialitate ingrozitoare. Aceeași persoana care poate arata o mare virtute morala, este capabila de imoralitate totala. E folositor sa recunoastem ca omul este o creatura pe moarte, singura dintre toate creaturile lui Dumnezeu care se teme sa moara. De unde vine aceasta tensiune? Din interior, pentru ca suntem un suflet nemuritor. In fibra sufletului nostru cu totii stim, desi nu toti spunem ca „plata pacatului este moartea”. Care este remediul pentru aceasta stare? Raspunsul logic este: o noua creație. Umanist-progresistii inteleg asta si au venit cu idea transumanismului. Insa tot Dumnezeu a definit clar noua directie afirmand „Daca este cineva in Christos, este o faptura noua” (2 Corinteni 5:17).
Prin urmare, daca vrem sa ințelegem salvarea umanitatii, trebuie sa incepem cu Dumnezeu. Ce este relatat in Geneza 3 acolo unde Adam a pacatuit impotriva lui Dumnezeu și a adus moartea asupra intregii rase umane, nu L-a luat prin surprindere pe Dumnezeu. La inceput, inainte ca lumea sa fie creata, in așteptarea caderii, Dumnezeu l-a oferit pe Fiul Sau „mielul injunghiat de la intemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8), „care a fost cu adevarat rânduit dinainte de intemeierea lumii. ” (1 Petru 1:20).
In noua creație, in noua paradigma a vietii, omul pierdut, muribund, pacatos poate fi salvat si mântuit daca se pocaiește, crede in Domnul Isus Christos și umbla cu El in viața noua. Totul a inceput cu Dumnezeu. La inceput Dumnezeu ne-a ales in Christos (Efeseni 1:4), iar astazi „noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit primul” (1 Ioan 4:19). Totul incepe cu Dumnezeu. Daca ințelegem acest fapt al revelației divine, nu ne vom indeparta de adevar. Inteleptii spun adevarul pentru ca il cunosc iar prostii il marturisesc pentru ca nu il pot ascunde. Intr-adevar am avut si zile mai bune. Si pentru toti cei ce cred in Dumnezeu, ce-i mai bun se va arata in curand.
Emanuel C. Pavel, Vancouver BC, Canada