Nu știu multe despre muzica clasică. Sunt un consumator incantat de ceea ce au gandit altii pe o partitura muzicala. A fost chiar odata o vreme – de mult tare de mult – in care eram pastrat in corul scolii doar pentru ca stiam teorie muzicala desi vocea in schimbare parea sa alunece in sonoritati demne de filme horror. Ideea este ca desi nu ma pricep la muzica clasica foarte mult, am gasit elemente comune intre o partitura muzicala si alcaturirea naratiunii biblice. Biblia are ritm.
Nu, nu va asteptati acum sa va spun ca Geneza este precum Vivaldi sau Iov este precum Wagner. Nu ma gandesc deloc in aceasta directie. Asemanarea esentiala mi se pare preluarea si repetarea amplificata a unor diferite teme in Scripturi aidoma unor partituri simfonice.
Probabil ai observant la o simpla citire a Bibliei asemănările dintre o relatare a unui eveniment consemnate in diferite texte biblice. Toate aceste asemanari sunt deliberate nu accidentale ori erori ce arata nedumnezeirea Scrierii. Ele nu se datorează unei editări imperfecte așa cum ar sugera unii critici, ci sunt o utilizare specifică și atentă a acelorași elemente narative pentru a dezvolta puncte de referința mai ample.
Biblia este o naratiune grandioasă ce trebuie a fi citita si inteleasa prin referinte interne. Folosind o analogie muzicala am putea intelege Biblia precum o simfonie muzicala.
O simfonie clasică are trei „secțiuni”, o expunere care prezintă teme inițiale (gândiți-vă de exemplu la Geneza 1-3), o dezvoltare care prezintă aceleași teme, dar modificându-le în diferite moduri și o recapitulare care accentueaza temele inițiale fără a le repeata (Apocalipsa 21, 22).
Biblia este o lucrare de literatură atent formată care lanseaza, reutilizeaza și dezvoltă teme în mod specific. In acest sens predicarea mesajului Bibliei trebuie sa includa mereu mesajul sacrificiului christic si biruinta invierii. Cineva spunea indraznet ca daca nu faci asta de fapt nu predici. Orice pasaj al Bibliei vorbeste despre altele si impreuna pot impleti firul manturii grandioase infaptuite de Isus Domnul.
Despre ce vorbeste Biblia pana la urma? Este vorba despre Isus. Am putea construi diferite naratiuni tematice amintind de exemplu despre noua împărăție a lui Dumnezeu condusa de un rege perfect si incoruptibil ce pătrunde într-o lume deteriorată de păcat – dar va fi întotdeauna o relatare a carui moment culminant il reprezinta venirea lui Isus, sacrificiul de sine si invierea Sa.
Secțiunea finală a simfonei se numește o recapitulare - un termen ce are conotatie teologica asociata cu invatatura Sfântului Irineu de Lyon din secolul al II-lea. Irineu explica crucea in sensul ca Isus a preluat povestea lui Adam si a schimbat-o intr-o maniera triumfatoare. Al doilea Adam (Isus) a ispasit vinovatia primului Adam. De aceea toate motivele naratiunii umanitatii isi gasesc finalul in Fiul lui Dumnezeu. Isus Christos rezumă în sine toate temele istoriei.
Există in teoria muzicala elemente (ceea ce în muzica lui Wagner s-ar numi laitmotive) in care o temă este asociată cu un personaj, o emoție, un obiect sau o situație care se intrepatrund si ofera dinamismul partiturii. Unele sunt evidente, altele nu. In mod similar textul biblic contine modele repetate, evidente la care exista uneori doar aluzii. De exemplu repetarea in cartea Genezei a numarului sapte, sau a temenului copaci ori munti. Aceste detalii sunt cele menite să fie evidente. Observați ce face evanghelistul Luca comparându-l pe Isus cu profetul Ilie (Luca 4:15-30). Este doar un pas subtil pentru a găsi cel putin 10 asemanari ample intre actiunile celor doi.
La final poveștile vietilor noastre, toate simfoniile noastre își găsesc sfârșitul în El, Isus Christos.
Trăim într-o epocă in care atunci când spunem povești, ne face pe noi insine eroul lor. Biblia este în acest sens, incredibil de clară: nu ești tu (sau eu) eroul poveștii în care te afli. Acesta este un adevăr rascolitor de absorbit și de trăit. Nu eu voi ucide dragonul și nu voi salva prințesa. Dar cineva o va face. A facut-o deja. Trăim într-o vreme care își pierde capacitatea de a spune povești si in care citim Biblia într-un mod simplu, liniar și lipsit de inspirație. Nu mai vedem padurea din cauza copacilor.
Fara indoiala, Biblia este o simfonie. Este o tapiserie fina, un țesut realizat cu multa grijă. Este precum un un roman literar, care reunește teme și personaje alese cu grijă. Este opera unui maestru artist, Autorul care scrie cu vieți umane cea mai mare poveste spusă vreodată. Muzica este facuta pentru a fi cantata. Partitura vietii tale trebuie auzita.
N.D. Wilson a spus frumos intr-o carte de-a sa: “bătăile inimii nu pot fi tezaurizate”. In sensul ca nu pot fi pastrate pentru mai tarziu. De aceea canta partitura vietii tale in ritmul Creatorului si Rascumparatorului.
Cel mai ciudat si neconform lucru pentru un creștin este sa se gaseasca la finalul vietii sale tacut, fără chef de viață. Încearcă sa gasesti cantecul vietii tale. Prinde ritmul. Traieste, nu iți salva bataile inimii pentru mai tarziu. Zdrobește-ți idolii. Încearcă ceva măreț și minunat, cum ar fi să-L urmezi pe Isus prin ușa morții viselor și a sinelui. S-ar putea să descoperi că după moarte vine viața și că muzica suna mai bine.
Emanuel C. Pavel , Vancouver, BC. Canada