Stiu ca ai auzit de expresia “burned out” intrucat starea de epuizare este o caracteristica a vremii prezente ce ne atinge indiferent de varsta, implicare sociala sau credinta religioasa. Este unul din efectele colaterale, patologice a unei societati ce se axeaza pe implinire/realizare, activitate si eficienta.
Suntem fascinati de acesti termeni iar simpla angrenare in vartejul social ne transforma in cobaiul ce alearge sarguincios pe roata sperand sa ajunga undeva.
Am parcurs recent una din cartile lui Byung-Chul Han, un filosof german la mare cautare in peisajul cultural European ce observa fenomentul epuizarii individuale.
In opinia sa “burnout”-ul este rezultatul asteptat a unei societatii ce s-a miscat dinspre un pol disciplinar în care factorul motivator principal era pedeapsa sau interdicția externă, spre o societate bazată pe realizare, implinire, în care ni se spune sa simțim că avem posibilități nelimitate.
Profesorii, antrenorii, politicienii ne spun in cor: “poti sa (o) faci!” Și pentru că putem face ceva, ne angrenam motivational printr-un sentiment de libertate creator ce devine repetativ noua matrice de funcionare sociala.
In prezent realizam ca nu avem un punct final si dorim a ne reinventa perpetuu. Muncim mult sub imperativul sau constrângerea de a face mai mult pentru ca putem. Datorita simtamantului intrinsec de libertate impletit in aceste procese ne simțim capabili să acționăm așa cum ne dorim. “Sky is the limit” pare insa din ce in ce mai mult o expresie funerara.
In tot acest peisaj variat colorat (uneori sintetic) apar acum, la scara unei pandemii ascunse, disfunctionalitatile emotionale ce afecteaza sanatatea si echilibrul mental. Byung-Chul Han mentioneaza, „Bolile neurologice, cum ar fi depresia, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), tulburarea de personalitate dubla și sindromul de epuizare, marchează peisajul patologiei la începutul secolului douăzeci și unu”. Matematica din statisticile arondate subiectului incepe sa ne prezinta o poveste ingrijoratoare - majoritatea oamenilor în viață vor experimenta semnele a diferite bolii mintale. Intrucat societatea prezenta s-a construit și interiorizat in structuri nenaturale, adoptate in standarul eficienței și productivitatii rezultatul este un alt nivel de exploatare. Cand realizezi asta simti ca esti prea-prins de sistem si incepi sa reactionezi necontrolat asa incat fie ca te exteriorizezi fie te interiorizezi, echilibrul mental este zdruncinat masiv.
Un alt mod de a explica ceea ce se întâmplă este impulsul nostru de a acționa, de hiperactivitate. Totul se mișcă; nimeni nu mai ascultă. Suntem asaltati constant de tot felul de date iar lipsa de procesare si intelegere a acestora ne sugruma. Avem mult mai multe informatii la dispozitie si un IQ din ce in ce mai mic. Viața prezenta presupune acumularea de mai multe informații, mai multe date, mai multe notificări, mai multe e-mailuri, mai multe poze, mai multe si mai multe. Acest exces de stimuli schimbă total modul în care trăim în societate. Primim hiperactiv stimuli pozitivi iar corpurile noastre nu sunt capabile să se impotriveasca, reziste acestor stari deoarece sunt primite ca un lucru „bun”.
In paradigma precedenta erau stimuli negativi ce ne faceau sa spunem mai repede NU sefului sau guvernului. In sistemul precedent stiam sa ne bagam in transee, sa ne otelim caracterul si sa rezistam. Acum suntem toti descoperiti intr-o furtuna a datelor si viteza cu care totul se misca in varii puncte ne afecteaza echilibrul emotional, moral si spiritul se frange. Asa intelegem poate de ce “dezertarile” din crestinism sunt asa dese la toate nivelurile.
Cumulul de stimului pozitivi creeaza de fapt un nivel de blocaj în mintea noastră. Suntem atât de blocați de mesaje pozitive și de abundenta sentimentelor de libertate, încât suntem din ce in ce mai fragmentați si niciodată într-o stare de odihnă adevărată.
Isus a fost supus in pustie si unor ispite pozitive la care El a rezistat prin ceea ce era scris, adica prin intoarcerea la principiile simple ale umanitatii create de Dumnezeu. Noi azi nu mai gândim, doar actionam. „A reacționa imediat, cedând oricărui impuls, echivalează deja cu o boală și reprezintă un simptom de epuizare” spune filosoful german.
Unii dintre noi se descurcăm mai bine, desigur. Dar mulți dintre noi trăim pur și simplu ca niște oameni obosiți, suprastimulați, epuizați. Adormim în trenuri, tramvaie si metrouri. Aţipim. Apoi ne trezim si repornim ciclul.
E bine sa intelegem ca nu e un pacat sa te simti obosit. (vechea gluma ca romanul s-a nascut obosit nu se aplica aici).
Dumnezeu s-a odihnit nu pentru ca nu mai putea de oboseala ci pentru a ne transmite un principiu ca oricat de buna ar fi munca, activitatea pe care o faci ai nevoie de pauza, odihna, in care sa te gandesti la tine si sufletul tau. Incearca sa iti analizati activitatile in ceva ce trebuie neaparat facut si ceva ce poate fi facut in mod secundar, eventual cu ajutorul altora. Sunt activitati ce tin de pozitia si raspundera noastra si pe care e normal sa le pozitionam ca prioritati. Apoi sa intelgem ca a spune “Nu, acum” nu e iarasi un pacat. O buna parere despre tine insuti te conduce spre ideea ca nu esti de neinlocuit.
E foarte important ca in orice timp să ne păstram perspectiva biblica despre viata. Tot ceea ce acum pare de nedepasit, va trece. Când avem angajamente și responsabilități mai mari decât puterea pe care o avem, atunci acesta este momentul perfect pentru a-L chema pe Dumnezeu si a-ti recalibra perspectiva.
Cu totii suntem acum implicati in ceva. Sa ne continuam angajamentele prin harul lui Dumnezeu si sa nu ne pierdem inima. Cere-i lui Dumnezeu putere. Și apoi hai nu punem nimic în plus în calendar pentru o perioadă. Respiră și roagă-te pentru înviorare spirituală.
“…ridică-ți mâinile căzute, întărește-ți genunchii slabi și făureste cărări drepte pentru picioarele tale, pentru ca ceea ce șchiopăta acum să nu se risipeasca, ci mai degrabă să se vindece.” (Evrei 12:12–13)
Emanuel C. Pavel , Vancouver BC, Canada