Intr-o istorie presarata de conflicte si violente, cea mai semnificativa realizarea pare a fi perioada de 100 de ani in care cel putin aparent nu au existat conflicte intre natiunile lumii, celebra Pax Romana. Perioada intre 27BC sub domnia lui Augustus si pana la moartea lui Nero in 68 DC nici o natiune nu s-a ridicat impotriva alteia, nici o mama, sotie nu si-a plans copilul sau sotul decedeat pe campul de lupta.
Aceasta a fost decorul si substanta timpului in care s-a intrupat Mantuitorul lumii, Isus Christos.
In acea noapte spre dimineata din Iudeea, Dumnezeu nu a facut conferinta de presa si nu a chemat lumea la vreun palat pentru a le oferi “momentul de intelepciune”.
In schimb, printr-o miscare surpriza (la care nici ingerii nu s-au asteptat) a luat cu asalt pasunile din Betleem. Dumnezeu a adus miros de viata vesnica intr-un hambar din Betleem si a adunat toate legiunile cerului pentru a vesti ca Cel Intrupat este Domnul pastorilor. El a tinut un semn pe intinderea cereasca pentru a anunta imparatii, puterile vremii ca fie I se vor inchina, fie vor fi doborate. Paradoxal in timp ce in lume domnea pacea Romei, Dumnezeu aducea razboi in omenire.
El aducea razboi pentru ca aceasta lume veche cazuse intr-o sclavie amara, inrobitoare fata de un sarpe viclean. Acesta l-a amagit pe primul om creat sa isi schimbe sceptrul pentru niste catuse inrobitoare, sa isi schimbe coroana lui pentru niste lanturi ruginite. In acea prima dimineata de Craciun, Dumnezeu a trimis un bebelus neajutorat pentru a-i elibera pe cei neputinciosi.
Caci asa a inteles si Isaia cand a spus: “Caci ni s-a nascut un copil, ni s-a dat un fiu si stapanirea va fi pe umarul lui, si numele lui va fi numit Minunat, Sfetnic, Dumnezeul puternic, Tatal vesnic, Printul pacii. Inmultirea stapanirii sale si a pacii nu va avea sfarsit pe tronul lui David si asupra imparatiei lui, ca sa-l porunceasca si sa-l intareasca cu judecata si dreptate de acum inainte si pentru totdeauna. Ravna Domnului ostirilor va face aceasta”. - Isaia 9:6-7
In fiecare Perioada de Craciun celebram faptul ca invazia Cerului a inceput. Lumea nu a fost lasata sa cada in opresiune, apasare si intuneric adanc. Lumina lumii a venit! Intreaga guvernare umana cu tot ce poate avea mai bun poate fi acum substituita unei forme de conducere ce nu cunoaste sfarsit. A aparut o forma de guvernare ce nu va garanta doar o “Pax Romana” de 100 de ani ci aduce impacarea cu Dumnezeu si pacea Sa minunata, perfecta pentru totdeauna.
Dumnezeu lanseaza o declaratie de razboi intr-un secol de pace intrucat acest Prunc infasat a instiintat natiunile ca fie I te vei inchina si Il vei venera, fie vei fi calcat in picioare. Fiul Omului, Printul Pacii, a intrat in durerea omenirii si a adus cu El, Shalomul. El a aparut in spatele liniilor inamice, salvandu-i pe alesii Sai si predandu-i in siguranta inapoi lui Dumnezeu. Apoi El a triumfat nu numai asupra ieslei, ci si asupra mormantului. El a luptat pentru controlul intregului Univers, dezarmand autoritatile, puterile si fortele spirituale ale raului, intorcand lumea cu susul in jos si josul in sus. Mai mult de 2000 de ani, asta este exact ceea ce face Regele nostru si ceea ce noi celebram de fiecare Advent.
Cand te uiti la ceea ce spune Dumnezeu lui Isaia (cap.9), El promite nimic mai putin decat stapanire totala. El mentioneaza ca guvernarea mesianica va continua pana in momentul in care fiecare teritoriu va fi luat inapoi, recucerit. Isus Christos va domni pana cand Imparatia Sa va veni pe pamant asa cum este deja in ceruri. Aceasta portretizeaza Intruparea ca un mesaj despre caderea natiunilor pacatoase. Craciunul este despre sfarsitul politicienilor corupti care isi umplu buzunarele si le permit copiilor lor sa traiasca in faradelegi. Craciunul este despre razboiul lui Dumnezeu care va pune capat traficului sexual, va inchide clinicile de avort si va readuce inapoi lumea in starea de la inceput in care exista parte barbateasca si parte femeieasca. Craciunul este prima roada din sfasitul oricarei democratii, oligarhii socialiste, marxist-leniniste.
Relatarea Craciunului din perspectiva evanghelistului Matei prezinta trei grupuri de oameni si modul in care nasterea lui Isus Christos a dezvaluit ce gandeau si simteau in inimile lor.
In cap 2, Matei vorbeste despre cautatorii neasteptati, ciudati ai copilului Isus. „Inteleptii de la rasarit au venit la Ierusalim” (Matei 2:1). In primul rand, acesti „intelepti” nu erau din poporul lui Israel; erau considerati straini, iar cunostintele lor despre Scripturi ar fi putut fi limitate. Vocatiile lor erau, de asemenea, tabu in Israel (cf. 1 Sam. 28:9). In Daniel 2, ei au fost denumiti magicieni si adunati impreuna cu cei interesati de citirea stelelor, intelegerea viselor si cei interesati de lumea oculta. Acesti barbati s-au uitat la fenomenele ceresti ce anuntau vremuri importante. Cu toate acestea, Dumnezeu le-a deschis mintile pentru a recunoaste semnul cosmic pe care il trimisese pentru a anunta intruparea Fiului Sau. Acesti magi au fost luminati de harul lui Dumnezeu pentru a vedea semnul care indica dragostea lui Dumnezeu; si odata ce li s-au deschis ochii, au fost hotarati sa-l gaseasca pe Regele evreilor – chiar daca asta insemna sa intre intr-un oras si sa puna intrebari unui tiran insetat de sange. Ei au trebuit sa puna intrebari si sa invete din Scripturi pentru a-l putea intalni pe Regele Universului.
Spre deosebire de cei din afara poporului evreu care cautau raspunsuri si urmareau cu indrazneala vestea, preotii si carturarii lui Israel erau persoanele din interiorul sistemului religios care nu faceau nimic cand au auzit vestea buna ca s-a nascut Regele iudeilor. Acestia aveau scripturile iudaice si le cunosteau bine. Poporul lui Israel isi astepta regele de ani de zile si totusi, preotii cei mai de seama si carturarii nici macar nu au facut de bunavoie nici o cercetare cand au auzit ca el s-a nascut. Ei au intrebat detaliile noului rege la cererea lui Irod. Apatia lor este uluitoare.
Acestia sunt oamenii care potrivit functiei lor trebuiau sa urmareasca implinirea profetiilor divine. Cu toate acestea, abia s-au deranjat si in loc sa simta entuziasm si bucurie, ei au fost tulburati de vestea adusa (Matei 2:3). De ce asta?
Poate ca erau ingrijorati ca viata lor confortabila va fi tulburata de acest nou rege. Loialitatea lor va fi dovedita si testata acum. Preotii cei mai de seama au recunoscut mai tarziu in Evanghelia dupa Ioan cand au decis sa-l omoare pe Isus (cf. Ioan 11:48-49) ca ei au ales sa se alature mai degraba puterii politice decat sa stea alaturi si sa sufere pentru Regele trimis sa-i salveze.
Lumea politica a acelui timp reprezinta a treia categorie deranjata de Intruparea lui Meisa. Irod cel Mare este o figura distructiva a acelui timp ce a fost tulburat de vestea aparitiei acestui nou Imparat al iudeilor (Matei 2:3). Dorinta sa de a afla mai multe si intelge despre evenimentul din Betleem a fost motivate de intentia de a-l distruge pe copilul rege. In acest punct este expusa orice putere politica, intrucat ei nu isi pleaca genunchiul in fata Regelui Isus, ci cauta sa foloseasca orice mijloc pentru a-L anihila (Ps. 2).
Irod s-a prefacut ca ii va aduce un omagiu lui Isus, dar acesta a fost pur si simplu un truc de a se apropia suficient de mult de zona in care Pruncul era doar cu intentia de a-l ucide pe Copil (Matei 2:13). Lumea si puterile ei nu vor nimic de-a face cu Regele Isus. Ei nu cauta sa indoaie genunchiul si sa i se inchine. Lumea, are zace in cel rau, va face tot posibilul sa il distruga pe Isus, Domnul. (Matei 2:16).
In acest Craciun, in timp ce va bucurati de tot felul de preparate culinare, amintiti-va ca Isus Domnul S-a nascut ca Rege. Ca Rege, El S-a nascut pentru a domni. Si in acea domnie, toata nelegiuirea pe care o vedem pe pamant va fi pusa intr-o zi sub picioarele lui Mesia. In loc de disperare, amagire si deznadejde permiteti Luminii sperantei sa va umple inima. Amintiti-va, El este Domnul! Si El va face toate lucrurile noi la timpul Sau.
Emanuel C. Pavel, Vancouver BC, Canada