"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Aproape de cand ma stiu, sunt un entuziast si curios utilizator de echipamente tehnice. Cand a aparut conceptul automatizarilor mi s-a parut wow, senzational. Asa am ajuns sa fiu incantat de posibilitatile folosirii unor sisteme de calcul ce au prefatat ideea inteligentei artificiale (IA). Imi petrec inca zilele de munca la o companie unde vrem ca progresul technologic sa fie folositor umanitatii.

Dar ca in orice inovatie, potentialul de a face bine este egalat (si uneori intrecut) de potentialul distorsionarii lumii pentru rau. Ca mai orice lucru gandit/creat sa ne usureze viata, inteligenta artificiala are potentialul de a ne controla si formata intr-o directie nenaturala. Am ajuns in punctul in care un sistem de algoritmi logici alimentati de fiecare dintre noi, a devenit cea mai recenta inovatie cu potentialul de a ne reorienta drastic viata, schimband modul in care lucram, comunicam, ne exprimam si traim. In fata acestei reformatari tehnologice este util a ne intreba: Ce inseamna sa fi o persoana umana in matricea inteligentei artificiale?

Umanitatea a dat dovada mereu de un imbold creativ ce provoca limtele, genereaza noi paliere estetice si dimensioneaza o alta rutina existentiala. Am vrut mereu sa iesim din noi insine iar inteligenta artificiala este capabila sa crezee un univers propriu pe baza detaliilor colectate din gandirea umana originala. Creativitatea algoritmelor IA aduce ceva nou ca forma dar fara substanta. Prin ChatGPT, Midjourney si alte instrumente oricine cu acces la reteaua internet poate crea logo-uri, genera imagini si scrie articole, materiale cu o valoare informativa. Insa totul pare viu artificial precum un gazon englezesc scos la un printer pentru PVC. Atractia mare unde noi zicem sa suntem in castig este timpul – intrucat folosind IA ceea ce inainte dura ani pentru a forma si termina un proces/o lucrare, dureaza acum poate cateva minute. Artisti, oameni politici, formatori de opinie toti au fost prinsi in malaxorul de iluzii avand vocea, sau chipul imbinate de IA in tot felul de creatii media la care ei nu au participat. Unii s-au revoltat deja, altii urmeaza. Ni se fabrica iluzii si constienti de asta incepem sa nu mai avem incredere in nici un buletin informativ pentru ca la urma urmei cine stie a folosi mai bine algoritmul va da stirea cea mai interesant credibila.

Cu cat IA devine mai sofisticata in fabricarea viselor, cu atat creste gradul de manipulare. Desi aproape nimanui nu-i place sa fie pacalit – poate doar mintit mai frumos – ne alimentam zilnic din cosul in care franturi de adevar mixate cu bucati de minciuna devin relitatea artificiala ce ne aglomereaza spatiul cognitiv. Demarcarile intre adevar si minciuna se confunda din nou, prezentandu-ne o realitate neclara. AI este folosit masiv in media pentru a crea iluzii. Una din expresiile Bibliei referitoare la vremurile din urma in care vom avea „razboaie si zvonuri de razboaie” (Matei 24:6) capata o alta semnificatie atunci cand filmarile video ale luptei pot fi modificate sau create din nimic in cateva minute. Asa cum cercetatorul Radhika Dirks spunea intr-o conferinta „Vom trai in halucinatiile masinilor”.

Lumea a fost dintotdeuna gata sa creada orice, mai putin adevarul. Si cum mereu am dorit ceea ce ne place urechilor si alimenteza pozitiv punctele noastre de vedere, IA devine util pentru a intretine aceasta meteahna sufleteasca. Botul „Billie” este o prim-aparitie de roboti umanoizi, interactivi, foarte personalizati, care ne spun ceea ce dorim sa auzim, ne recomanda produse ce ne fac placere astfel incat pare sa ne cunoasca mai bine decat oricine altcineva. Meta o promoveaza pe Billie drept „ca si cum ai avea o sora (o ruda) mai mare cu care poti vorbi, dar care nu iti poate fura hainele”. Dragut nu? Crearea unui nivel de intimitate si credibilitate este pasul ce se vrea atins aici si capcana in care multi deja au cazut. Astfel IA se doreste a deveni insotitorul, confidentul si prima sursa de informatii. Pe aceasta nisa sau piata invingatorul nu mai este cel ce are cei mai multi bani ci cel care ma face sa ma simt cel mai bine si imi ofera confortul intimitatii. Aproape toate serviciile au incorporate astazi cuvinte precum personalizare si intimitate.

O alta intrebare ce se naste natural ar fi cum poate un crestin sa se pozitioneze astfel incat sa foloseasca IA si sa nu fie prins in mreaja artificialitatii. Cum poti sti ce este adevarat intr-o lume a iluziilor si mai ales cum poti sa iti porti crucea intr-o vreme in care confortul si narcisismul au devenit paramentrii dezvoltarii personale.

Raspunsul simplu si complicat in acelasi timp este: sa continuam a fi oameni. Cu reusite, greseli, lacrimi, insuccese, cu tot ansamblul de nedesavarsire mostenit genetic de la Adamul alungat din Eden.

Cum pot crestinii sa stie ce este real in lumea iluziilor? In acelasi mod in care un funtionar de banca este invatat cum sa verifice un dolar fals: familiarizeaza-te cu cel real. Petrece timp si cunoaste Adevarul lui Dumnezeu si apoi enunta-l simplu, convins si creativ, ca o valoare intrinseca. Howard Thurman scria ca in aceasta lume a iluziilor, avem nevoie de crestini care sunt conectati la ceea ce este „real cu adevarat” adica Dumnezeu insusi. Intr-o vreme ca aceasta trebuie sa cultivam si sa exersam propria conexiune cu viata lui Dumnezeu sa devenim familiari cu prezenta lui Dumnezeu si sa crestem in cunoasterea personala a lui Dumnezeu. Stiu, drumul acesta are pe el multe intersectii dureroase. Dar asa il decoperim pe Dumnezeu real. Si cand suntem familiarizati cu „Cel adevarat”, vom depista de la distanta orice minciuna.

A fi om nu este nimic nou si parca nimic mai greu. Ma gandesc ca putem naviga in aceasta vreme a aglomeratiei informationale prin exersarea unui set de practici ce au ramas cunoscute drept discipline sprituale. Acestea au constituit suportul rezistentei crestine de-a lungul istoriei. IA stie despre ele dar nu le cunoaste savoarea. Tacerea, singuratatea, citirea scripturilor, postul si rugaciunea — toate aceste practici au creat un mod al comuniunii cu Dumnezeu.

Aceste discipline nu sunt menite sa stea in izolare. Ele ofera elementul de combustie al unor relatii crestine de calitate.  Cirpian, unul din parintii bisericii crestine spunea clar: “Nu poti sa-L ai pe Dumnezeu ca tata fara sa ai biserica ca mama.” A fi in Christos inseamna a fi in familia lui Christos, alaturi de cei ce sunt frati si surori. In legatura cu ceilalti sfinti imprefecti exersam schimbarea si putem gusta deplina umanitate. In comunitate, suntem cunoscuti, provocati, iertati, hraniti si incurajati.

Parte a acestei interactiuni este generozitatea inexplicabila. De la Zacheu incoace, cel care dup ace l-a cunoscut pe Christos a dat inapoi tot ceea ce stransese in mod necinsit, (si chiar mai mult) crestinismul a fost si este marcat de greutatea unei darnicii surpinzatoare ce arunca in aer orice calcul relational. Algoritmul logic al IA se blocheaza cand apare ceva fara sens. IA poate cunoaste dar nu intelege generozitarea si darnicia crestina ce trece dincolo de limite. Spre deosebire de realitatea artificiala construita de IA in care totul ne are pe noi la centru, practicarea darniciei in comunitatea crestina ne aminteste ca exista o lume dincolo de nevoia noastra imediata si ca istoria noastra personala se intersecteaza cu alte miliarde de istorii unice ce se regasesc pe calea lui Isus.

Un alt element incomod si puternic formativ prin care putem imbratisa fragilitatea si taria umanitatii este cel al impartasirii, al marturisirii. Intr-un fel inteligenta artificiala (IA) provoaca modul in care ne percepem umanitatea. Ne ofera sentimentul subtil de a fi nelimitati si de a crede ca noi suntem in centrul atentiei. Marturisirea ne obliga sa ne vedem greselile si esecurile, pacatele si neajunsurile. Ne provoaca sa fim responsabili fata de realitatea umanitatii noastre cazute. Sa ne vedem sinele real, nu imaginea data de un algoritm ce altereaza trecutul si prezentul pentru a formata viitorul.

Cand ne apropiem de Dumnezeu se intampla ceva extraordinar ce IA nu va simti niciodata „Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept si ne va ierta pacatele si ne va curata de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). La marturisire, Dumnezeu insusi ne iarta pacatele noastre si ne curata de nelegiuire. Apoi devenim ceea ce trebuia sa fim: oameni in partasie iubitoare cu Dumnezeul cel viu. Procesul acesta este greu, incomod, initial neplacut dar profund reparator.

Identitatea noastra de baza, nu tine de serviciul pe care il avem, de marca hainelor imbracate sau a masinilor conduse – ori altceva plasat sub ochii nostri de algoritmul IA ci conform Scripturilor este aceea ca suntem persoane in relatie. Suntem facuti dupa chipul lui Dumnezeu, ceea ce inseamna ca suntem creati pentru relatii. Relatia cu Tatal, Fiul si Duhul Sfant, precum si relatia cu ceilalti oameni. Adam a fost creat pentru partasia cu Dumnezeu si Eva, nu pentru o falsa intimitate cu “Billie”, “Meta”, “ChatGPT” ori alta realitate modelata de informatii reale impletite in naratiuni false.

De aceea, scopul apropierii de Dumnezeu prin cunoastere, darnicie, marturisire este sa formeze si solidifice baza identitatii noastre reale, sa ne inradacineze profund in relatiile umane. Si astfel cu ajutorul lui Dumnezeu, alaturi de familia, prietenii si vecinii nostri ne recalibram umanitatea zi dupa zi.

Emanuel C. Pavel – Vancouver BC, Canada