Imi place sportul si competitia. Intrecerile olimpice in toata varietatea lor au fost intotdeuna ceva pe gustul meu. Anul acesta insa a fost diferit. Inca dinantea inceperii competitiilor n-am simtit nici o atractie de a tine pasul cu ceeace avea sa fie in Paris sau in teritoriile franceze. Probabil e varsta(mea) sau vremurile(noastre); sau amandoua. Oricum la tot ce se intampla in lume la nivel cultural-geopolitic mi sa parut Olimpiada ca un abtibild chicios.
Pentru mine si probabil si pentru altii a existat mereu ceva in spiritul Jocurilor Olimpice care m-a atras – poate că este dorinta de a-i urmări pe atleți atingând ceea ce nu poate fi usor realizat ori sentimentul de solidaritate sau capacitatea sportului aduce impreuna triburi, varste si culturi diferite. Mi-a placut sa descoper mereu valente ale unei relații pozitive dintre principii/imagini creștine și miscarea sportiva. Apostolul Pavel a folosit metafore sportive pentru a explica principii ale vieții creștine, iar Toma de Aquino vorbea despre o „virtute a jocurilor” și că laicii catolici făceau sport/jocuri în zilele de sărbătoare.
Anul acesta am urmarit secvential cateva momente pe youtube ce au aratat decaderea si maretia fiintei umane. Nu aveam mari asteptari la nivel moral insa oraganizatorii francezi girati de forul olimpic au impins in sens negativ-gretos limitele creativitatii. Au ridicat limita inesteticului si a hidoseniei pagane la un nivel nevazut pana acum de mine.
Incercarea de ridiculizare a unei imagini religioase si apoi alaturarea ei cu ideea unei zeitati dedicate placerilor carnale a setat in cadru deplasat pentru ideea de competitie sportiva. Nu ma asteptam nicidecum la Olimpiadă sa inceapa cu Tatal Nostru si sa se termine cu Aleluia de Hendel dar parametrii exprimati artistic au fost atat in forma cat si in substanta total deplasati pentru ideea de sport si sanatate. Dar asa au vrut francezii sa se dea in stamba inca o data istoric contrastand total cu spiritul lui Pierre de Coubertin.
Este de la sine înțeles că idealurile Olimpiadei nu se bazează pe o viziune creștină asupra lumii. De aceea, blasfemia la acel nivel nu este doar o respingere a Mântuitorului Isus, este o respingere a Creatorului. Prezentarea vadit pozitiva a transexualismului si respingerea binarului masculin/feminin este o respingere fundamentala a lui Dumnezeu intr-un cadru post-creștin și anti-creștin in care este distrusa pe de o parte înțelegerea binara bărbat-femeie si pe de alta parte sensul și scopul sexulitatii umane enuntarea apostolica din capitolul 1 al scrisorii adresate Romanilor trebuie să fie Steaua Polară a oricarui iubitor de bun simt:
“Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, după poftele inimii lor, aşa încât şi-au necinstit trupurile între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin! De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă unor patimi josnice.“
Dacă Comitetul Olimpic a avut suficienta constienta religioasa pentru a descalifica un surfer brazilian ce avea imagine lui Christos pe placa sa de surf ar fi trebuit sa arate acelasi nivel de sensibilitate religioasă nu numai pentru a-și susține propriile valori seculare, ci și pentru a realiza dezonoarea si durerea pe care o poate provoca o parodie la adresa unei comunitati religii. Cu siguranță ei nu pot pretinde ca sunt nestiutori atata vreme cat in comunicatul dat dupa valul de reactii adverse Comitetul Olimpic a mentionat că prin acea manifestare s-a dorit de fapt a fi celebrata toleranța. Arhiepiscopul Viganò a subliniat apoi ca „toleranța nu poate fi un alibi pentru distrugerea sistematică a societății creștine”. Capacitatea de a huli și de a profana ceva atât de sacru în numele „toleranței” este emblematică pentru o „societate profund seculara, post-moderne”, afirma si episcopul catolic Robert Barron. Credibilitatea, înțelepciunea și frumusețea creștinismului sunt adesea marginalizate sau ignorate într-o lume despre care se crede în mod fals că este seculară. Este pur si simplu pagana. Astfel desi cei mai multi isi spun progresisti, n-au inaintat nicaieri ci doar au mers inapoi.
Au existat ceva reactii dezaprobatoare la diferite nivele oficiale ale societatii iar cele care m-a surprins cel mai mult au venit din partea lui Al-Azhar, Mare Imam al Egiptului ce a condamanat deschiderea numind-o „extremism și barbarie nesăbuită” si din partea Iranului ce l-a convocat pe ambasadorul francez afirmând că reprezentarea lui Isus a fost „ofensivă și a depășit toate liniile roșii”.
M-au surpins intrucat a contrastat cu idea vehiculata de multi crestini ce se intrebau retoric de ce nu a fost ridiculizat Coranul sau Islamul. “De ce nu au avut organizatorii curajul să huleze islamul?” De parcă cumva două greșeli ar indrepta situatia. Nu am inteles de ce crestinii au considerat ca disprețul fata de o alta comunitate religioasa ar fi fost de preferat si ar fi reprezentat un semn de vitejie.
Nu cred ca sunt nerespectos fata de cultura si crezul Islamic gandind ca blasfemia impotriva crestinismului este mult mai acida si josnica decat defaimarea perceptelor islamice. Ateii nu urasc la fel crestinismul si islamul. De ce? Pentru ca paganii si blasfemiatorii urasc in primul rand Adevarul. Și asta înseamnă Isus. Doar Christos – după cum spune el – este calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Dumnezeu – și, prin urmare, nimeni nu are Adevărul dătător, plin de lumină, fără Isus Christos.
Un alt aspect ce m-a determinat sa fiu neinteresat de Olimpiada de la Paris a fost puternica politizare a competitei inlaturand astfel un alt principiu fondator ce exprima neutralitatea fata de actorii politici internationali. Apoi desi au fost competitii intre tari pentru unii sportivi medaliile au fost acordate si in beneficiul sponsorilor adica o competitie a brandurilor, adica a corporatiilor. Probabil urmatoarea Olimpiada va fi la nivel corportist si nu pe natiuni.
De multe ori pentru a rezista presiunii extreme sportivii apeleaza la Dumnezeu. Si s-a vorbit destul de mult despre Dumenzeu la Jocurile Olimpice de la Paris plecand chiar de la actiunea iritanta de la inceput. Daca crestinismul nu are nici o valoare buna pentru umanitate, de ce se incearca permanent a fi ridiculizat si oprimat? Paradoxal actul de blasfemie aduce o buna oprotunitate de a evidentia adevarul. Astfel contrar asteptarilor organizatorilor ceea ce a fost menit defaimarii a stralucit si mai mult prin faptul ca multe entitati sociale, sportive, politice au vorbit despre Dumnezeu intr-o vreme in care principiile morale biblice sunt inlaturate cu buna stiinta din societate.
Ceea ce este cu adevărat interesant dincolo de toate acestea nu este doar faptul că Adevarul a luminat din nou ci și cum s-a produs acest lucru. In tot acest context neprielnic au fost sportivi ce l-au invocat pe Dumnezeu ca suport, bucurie, putere, multumire si incurajare in competiile la care au participat.
Inotatorul Adam Peaty a fost foarte deschis în a vorbi despre modul în care credința sa l-a ajutat să facă față alcoolismului și depresiei. „Mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții validând, obținând satisfacția sau împlinirea vieții din rezultatele mele și asta m-a condus la câteva momente întunecate.” Pentru Peaty și pentru alții, Dumnezeu este un refugiu ce iti ofera liniste, pace.
Andrea Spendolini–Sirieix, ce a concurat in competia de scufundare a dat „slavă lui Dumnezeu” după ce și-a câștigat medalia de bronz. Exprimarea ei poate parea banala in limbajul bisericesc dar afirmarea ei intr-un context areligios indica o formă de închinare sinceră.
Echipa de Rugby in 7 a statului Fiji care s-a clasat pe locul doi, a atras multă atenție pentru imnurile lor armonios interpetate in Satul Olimpic.
Poate cel mai vazut/cunoscut pentru ipostaza suprarealista in care a fost surpins este surferul brazilian, Gabriel Medina. Medina concura în Polinezia Franceză când un fotograf i-a făcut o poză care-l arată deasupra apei, de parcă ar levita. Într-o postare pe Instagram Medina a scris langa poza sa citatul din Filipeni 4:13: „Pot face totul prin Cel care mă întărește”. Nu este clar dacă se referea la viața lui în general, la talentul sau nativ in surfing sau la capacitatea de a merge deasupra apei. “Banii sunt pe locul doi” a mai spus el.
Imaginile biblice si apoi cele crestine au reprezentat un factor motivator pentru mari opere de arta, evenimente culturale, actiuni civice si sociale ce au condus la bunastarea si conditiile prezente si mai ales a repezentat o transformare fundamentala față de păgânismul brutal care l-a precedat. Când apare Christos într-un loc El il umple, inobilandu-l.
Fără Christos nu poate fi nimic nou ci doar o întoarcere la obicieuri pagane vechi, brutale, hidoase. Acesta sa fie progresul progresistilor?
Emanuel C. Pavel – Vancovuer, BC, Canada