Tumultul vremurilor pe care le traim ne conduce spre multe intrebari adresate lui Dumnezeu. Ele tin de viata personala, de credinta individuala, dar si de colectivitatea (familie, biserica, munca, scoala, vecini) in care traim. In urma acestor interogatii, rostite sau doar gandite, traim intr-o tensiune a intrebarilor la care primim un raspuns cum nu ne-am fi asteptat si cele la care nu primim inca nici un raspuns. Acelasi Dumnezeu alege uneori sa taca iar alterori ofera un raspuns nu in directia la care ne-am fi asteptat. In astfel de situatii este crucial sa ne pozitionam intr-o zona in care putem avea echilibru spiritual la nivelul intelegerii si al trairii crestine.
In ultimii ani m-am aflat in aceasta nevoie de a cauta echibrul biblic imbratisand atat certitudinea cat si misterul. Adica sunt multe lucruri de care putem fi siguri si in acealsi timp sunt si (mai multe) lucruri care ne conduc spre mai multe intrebari ce aduc o unda de mister, de blocaj cognitiv.
Sa ma explic. Avem o carte intreaga (de fapt, 66 de carti) care contine tot ce trebuie sa stim despre Dumnezeu, de ce suntem aici, care este problema noastra si cum pot fi rezolvate lucrurile. Carte se numeste Biblia. Asadar, cine suntem, de ce existam, cum sa fim corecti cu Dumnezeu, totul este explicat clar acolo. Dar atat de multe alte lucruri despre care avem intrebari nu ne sunt intotdeauna dezvaluite clar. Dupa cum spunea Francis Schaeffer, avem adevarul adevarat dar nu intr-un mod exhaustiv. Cunoastem in parte spunea si Apostolul Pavel. Dumnezeu ne-a dat toate informatiile vitale pe care trebuie sa le avem, dar nu ne-a spus totul. Mai mult. Poate nu ne va spune totul niciodata si va trebui sa traim cu acesta unda de mister. Inseamna ca am crezut degeaba? Nicidecum. Lucrurile ascunse ne fac cumva sa il cautam si sa-l intelegm si mai mult pe Dumnezeu.
Asa ca in multe domenii – in special viata personala – ramanem cu nenumarate intrebari. Nu stim pe deplin de ce nu am obtinut acel loc de munca pe care ni l-am dorit atat de mult sau de ce persoana pe care am placut-o atat de mult nu a devenit niciodata partenerul de viata. Sau de ce o persoana draga a murit devreme, sau de ce un prieten s-a imbolnavit de cancer sau de ce biserica ne dezamageste atat de mult. Pot aparea un milion de intrebari si nu primim intotdeauna raspunsurile pe care le cautam.
Mai ales cand vine vorba de suferinta si greutati, incercari si adversitate, putem avea atat de multe intrebari, iar cele mai multe dintre ele par sa nu primeasca niciodata un raspuns – sau cel putin raspunsul pe placul nostru. Gandul ce ma echlibreaza in cautarea mea este faptul ca daca as avea toate raspunsurile si toate solutiile, as fi Dumnezeu. Sau cel putin, nu as avea nevoie de credinta in Dumnezeu. Prin urmare, a avea intrebari si preocupari poate fi un lucru bun. Ne mentine dependenti de Autorul vietii. Ne face sa vrem a-L cunoaste mai mult. Ajuta la construirea increderii in vietile noastre, ne poate imbunatati viata de rugaciune.
Cu ceva timp in urma, un prieten a publicat o postare despre cum s-a imbunatatit enorm situatia sa cu cancerul. Se pare ca acum merge destul de bine. Persoana a spus cam asa: „Este un adevarat miracol. Este un astfel de raspuns la toate rugaciunile tale.” In acelasi timp un alt prieten a trecut prin ceva asemanator si dupa o lupta foarte grea ce a durat 18 luni, a decedat din cauza cancerului. Desigur, stim cu mintea ca Dumnezeu invinge intotdeauna, iar acum el este in bratele Mantuitorului si nu mai sufera. Este si asta o veste buna.
Dar cum putem impaca cele doua situatii? Aici am avut o persoana bolnava de cancer care s-a rugat mult si aparent a castigat batalia cu boala – cel putin pana acum. Si o alta persoana care se roaga si pentru care se roaga multi, nu vede acele rugaciuni raspunse asa cum si-ar fi dorit.
Acesta este unul din punctele de tensiune cele mai des intalnite in care noi ne dam cu parerea si cautam a intelege legatura intre Dumnezeu, suferinta si rau. Cei mai alfabetizati din punct de vedere teologic si filozofic vor avea inca o gramada de intrebari despre aceste lucruri. Cel care a postat cu bucurie despre situatia lui mai buna dorea ca altii sa se bucure de starea in care se afla. Dar nu toata lumea obtine un rezultat atat de bun. Unii primesc vesti groaznice. Unii primesc vesti devastatoare. Si credinta unor astfel de persoane va fi pusa la incercare si unii chiar vor abandona credinta.
Deci, cred ca cel putin, pe masura ce impartasim stiri bune poate ca trebuie sa fim putin constienti de ceilalti ce nu trec prin momente asa de placute. Nu spun ca nu ar trebui sa impartasim niciodata vesti bune sau sa nu-L laudam niciodata pe Dumnezeu pentru rezultate excelente in aceasta viata. Intotdeauna este bine sa multumim. Este intotdeauna bine sa vedem mana buna a lui Dumnezeu in vietile noastre. Dar…
In multe domenii ale vietii crestine avem multa claritate si certitudine. Dar multe zone pot fi derutante, neclare si mult prea misterioase.
Trebuie sa avem incredere in Dumnezeu si in intuneric. Trebuie sa continuam sa-L cautam chiar si atunci cand intrebarile se aduna. Si trebuie sa fim de asemenea sensibili la altii, in timp ce acestia continua calatoria lor spirituala.
Da sarbatorim si ii multumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune din viata. Dar chiar si in lucrurile nu atat de bune trebuie sa-i multumim, sa avem incredere si sa ne bazam total pe El.
Mi-a aduc aminte de un pasaj spus de Charles Spurgeon:
„Dumnezeu este prea bun pentru a fi nebun si El este prea intelept pentru a se insela. Si cand nu putem urmari mana Lui, trebuie sa avem incredere in inima Lui. Cand esti atat de slab incat nu poti face mai mult decat sa plangi, bateti diamante cu ambii ochi. Cele mai dulci rugaciuni pe care Dumnezeu le aude vreodata sunt suspinele si suspinele celor care nu au speranta in nimic altceva decat in iubirea Lui.”
Emanuel C. Pavel – Vancouver B.C. Canada